„O fire rebelă, care iubeşte libertatea şi vrea să guste cât mai mult din nectarul dulce al ei”, așa l-au descris cei de la Business Magazine pe talentatul actor buzoian Vlad Ionuț Popescu, pe care, în ciuda vârstei, l-au considerat un actor complet. Motivele? Profunzime în abordarea rolurilor, aptitudini vocale şi coregrafice, o alură fluidă, care îl ajută „să ducă” personaje de tot soiul şi nişte ochi albaştri hipnotizanţi ca luciul apei! Actorul de doar 25 de ani, care are deja în portofoliu o sumedenie de proiecte artistice de teatru şi de film, este carismatic, inteligent, pragmatic, sensibil şi disciplinat, dar mai ales serios în munca sa.
Potrivit businessmagazine.ro, Vlad este genul de persoană care îţi spune cam tot ce gândeşte, elegant dar direct, un actor care îşi investeşte resursele proprii de energie şi talent în proiecte despre care simte că îl dezvoltă artistic, îl provoacă să se îmbunătăţească, să se cunoască, să-şi depăşească anumite limite. Deci este ca un „Zeus” al libertăţii de exprimare artistică. El a declarat, într-un interviu pentru publicația respectivă, că nu îşi doreşte cu tot dinadinsul să fie angajatul vreunui teatru în mod special, dar nici nu respinge această idee, pentru că preferă provocările, diversitatea şi avantajele de a colabora cu multiple teatre, atât din sectorul public, cât şi din cel independent.
În cadrul interviului, Vlad a vorbit și despre părinţii şi susţinerea lor necondiţionată, mai ales cu prezența la spectacolele din stagiunea curentă. „M-au susţinut, mă susţin şi mă vor susţine. Activ, ca şi cum fac parte din meseria asta. Şi ei, dar şi bunicii mei. Ştiu tot ce mişcă. Sunt prietenii mei, mai mult decât orice. Şi oamenii cu care mă sfătuiesc în legătură cu orice. Sunt mândri de mine. Şi nu exagerez când spun că ei sunt norocul meu. Capacitatea lor de înţelegere, de empatie şi de dăruire sunt ieşite din comun, în special pentru generaţia lor. Sau 
pentru mediul din care provin. Reuşesc să-mi asigure toate condiţiile pentru a putea face ceea ce iubesc. Până şi traumele transgeneraţionale din partea lor m-au ajutat, ceea ce e amuzant şi liniştitor. Dar această transparenţă între noi e şi dureroasă. Sunt şocaţi de sistemul în care activez. Sunt dezamăgiţi că există şi aici relaţii. Că noi, ca actori, nu suntem protejaţi de nimeni şi de nimic. Că nu ne ştim drepturile şi că suntem exploataţi. Pentru că banii sunt puţini şi că poţi trăi din asta doar dacă te învârţi până ameţeşti şi pici – asta dacă vrei să îi faci din proiecte care te hrănesc creativ, emoţional şi intelectual adică. Suferă mai mult decât mine atunci când trăiesc o nedreptate sau când cineva mă tratează ca pe un număr”.
Momentan, Vlad este implicat în zece producţii diferite ale teatrelor din Bucureşti: „Criză.Kit de supravieţuire” la Teatrul Masca, „DN83” la Replika, „Stop the Tempo!” la Teatrul Dramaturgilor, „Cine l-a ucis pe tata?” la Teatrul Metropolis, „Pădurea Spânzuraţilor” la Teatrul Naţional Bucureşti, „Medea’s Boys”, „Sara/Mara” şi „Câinele mamei mele” la Apollo111, „Efecte Secundare” la unteatru. „Viaţă bună” la Teatrelli este un „work in progress”, premiera oficială având loc în stagiunea viitoare.
