miercuri, 15 iulie 2020

Roșu în gât și sclavii de pe plantații

Făceai ,,roșu în gât” – și cum să nu faci; după ce aruncai ghiozdanul, băteai mingea până pe seară și beai apă rece de la cișmea -, te luau ai tăi de mânuță și te duceau la Spitalul Brătianu, cu specializare pe atunci pe “infecțioase”, te așeza domnu’ doctor pe scaun, îți punea o lampă uriașă în ochi, anestezie locală, cranț cu cleștele amigdalele, a doua zi erai iar la școală. Măcar nu-ți dădea scutire o săptămână-două, era o operație banală, la modă în anii copilăriei mele, până s-au ridicat voci și au acuzat răspicat metoda, se distrugea poarta de apărare a organismului, se punea în pericol imunitatea, era mai mare daraua decât ocaua…

Alte vremuri veți zice, nici Spitalul Brătianu nu mai e una dintre mândriile urbei, nici medicina n-a rămas la stadiul de lampă și clește! Oare? Păi ceva asemănător extragerii amigdalelor la primul semn de ,,roșu în gât”, păstrând proporțiile, s-a derulat în scenariul acestei epidemii, căreia nu-i suspectez sursa, amploarea, efectele, nu am expertiza necesară. Dar nici marii specialiști nu m-au convins că au habar, că știu ce este este și cu ce se mănâncă, poftim – combate. E un haos ­sa­nitar, în loc de măsuri țintite s-a procedat la ascunderea gunoiului sub preș, s-a exagerat până la căderea în absurd, s-a tras bariera carantinei peste orașe, cartiere, suflete, de-a valma. Se știa despre COVID, și ne-am trezit în plin război cu arcul fără săgeți, a colapsat sistemul medical la prima adiere, apoi au început să militarizeze, să cârpească, pare că a ținut de Pronie să nu plonjăm în coșmar.

Am trecut cumva, dacă am trecut, târâș-grăpiș, la ,,next level”, de la urgență la alertă, adică de la baba Rada, la Rada baba, sau aceeași Mărie cu altă pălărie. Nu e un moment de bilanț, totuși, trăgând linie, măsurile impuse par să fi fost un fiasco imunitar, iar legal – un abuz. Cum să ții oameni sănătoși, pe criteriul arbitrar al vârstei, între pereții izolării, că nu suntem suflete din piatră, suntem vii și calzi, animale sociale (zoon politikon, cum ne-a pus eticheta filosoful antic). Cum să mă convingi că așa e eficient, când mii de ,,sclavi” au fost lăsați să se reverse la cules de sparanghel și căpșuni, într-un exod ce sfida fix măsurile impuse cu baioneta-n coaste.

,,Stau afară, sub cerul liber, își fac mâncare în ceaun pe pirostrii”, îmi semnalează pe Internet o româncă stabilită peste hotare, care se întreabă revoltată ce face statul român pentru cetățenii săi. Nu-i vine să-și creadă ochilor când televiziunile din Italia difuzează reportaje din infernul în care ai noștri, dar și pălmași de alte nații, trudesc zi-lumină și supraviețuiesc în  containere neamenajate,  doar cât să-i apere de ploaia cu care se spală probabil, când se îndură Dumnezeu să o trimită. Și se întreabă, în numele dorului de țară, ce s-a întâmplat cu noi, când am devenit un popor de lași?

N-aș merge atât de departe cu acuzele, sunt semeni apăsați de nevoi, oamenii aceia au plecat după o bucată de pâine, mai rău e că ni s-au întors “bombardierii”, pandemia ne-a adus acasă specimene școlite pe fărădelegi. Dar, fără a scoate lucrurile din contextul lor uman, e vorba despre protecția socială pe care statul o datorează cetățenilor săi, mai ales în vremi de bejenie și răstriște… Bun, mă închizi între pereți, deși eu, om (încă) sănătos, am nevoie ca aerul de… aer, de mișcare, îmi distrugi imunitatea, mă amendezi de-mi merg fulgii, deși ar trebui să mă îndrumi, să mă avertizezi, să-mi asiguri măști și mănuși la prețuri rezonabile, ca să nu zic vorbă mare – gratis! Cât despre amenzi, curat neconstituționale, și nu trebuia să spună cineva asta, se vedea de la o poștă abuzul, încă aștept să se găsească o noimă juridică pentru a nu fi sufocate instanțele…

De aceea zic, parcă prea seamănă încâlceala asta pandemică smulgerii amigda­lelor din vremi apuse… Însă, să îți lași cetățenii în voia sorții, cu cerul înstelat drept păvază, e ceva de care niciun virus, văzut sau nevăzut, nu-i poate deculpabiliza pe decidenții politici ai clipei!

P.S.: Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare!

1 COMENTARIU

  1. Românii au primit exact ce si-au dorit. ,,Punct si de la capat” spunea mutalaul, pe care l-au votat. Apoi, tot românii au ieșit în stradă sa-l ajute pe mut să-și pună ,,guvernul lui”. Are de 7 luni guvernul lui, guvern care la comanda mutului, vinde români peste graniță. Asta este ,,România lucrului bine facut” !

Comments are closed.

loading...
error: Content is protected !!