275.000 lei, cam 55.000 de euro. Sumă de bani care ar putea fi considerată colosală de unii, infimă de alții. Depinde din ce punct de vedere privim. Consiliul Local va alocă această sumă ce vine să finanțeze o parte dintre cheltuielile Gloriei Buzău, pe perioada play-off-ului și a celor două meciuri de baraj. Mai concret, pentru perioada 16 martie – 4 iunie, interval de timp în care Buzăul a disputat douăsprezece meciuri (10 în play-off, două la baraj). Suma prevăzută ar urma să fie virată până la finele lui 2023, conform Metodologiei de alocare de la bugetul local, pentru finanțarea entităților sportive.
Ce plătește Primăria? Practic, marea majoritate a fondurilor merge către salariile sportivilor profesioniști. A fotbaliștilor, în cazul de față. Lista cheltuielilor e completată de sume aferente deplasărilor, ale organizărilor partidelor de pe teren propriu (arbitraje, serviciu de ambulanță, firmă de securitate etc.), astfel că o mică parte rămâne pentru copii și juniori.
Majoritatea echipelor de fotbal din România trăiesc cu ajutorul banilor publici. Fie că activează în Liga 1 sau în Liga a 4-a, cluburile primesc un ajutor substanțial de la stat, prin intermediul primăriilor. Sezonul care urmează va alinia la start 20 de echipe din care doar două sunt private, Metaloglobus și Viitorul Târgu Jiu. Una, CSA Steaua București, este deținută de Armata Română, iar celelalte 17 sunt în subordinea, sunt ajutate de primării, consilii locale și consilii județene.
Depinde, însă, cum sunt folosiți acești bani. De-a lungul anilor, unele „proiecte” s-au dovedit a fi adevărate calamități, în timp ce altele, gândite pe termen mediu și lung, așa cum le place oamenilor din fotbal să spună, au prosperat. De exemplu, Csikszereda. Finanțată, în mare măsură, din banii autorităților locale, clubul ciucan are o abordare organizațională total diferită de majoritatea suratelor din Liga Secundă, concentrându-se pe creșterea echipelor de copii și juniori și pe dezvoltarea infrastructurii sportive.
Teoretic, pentru că nu mai suntem o țară sovietică, în care investim bani în sport numai pentru propagandă, pardon, imagine, entitățile publice se raliază într-un program de dezvoltare a sportului, menit să atragă o mare parte dintre copiii comunității, către acea ramură sportivă. Din fericire, mai recent, Guvernul obligă instituțiile de drept public care virează bani către cluburile locale să aloce cel puțin cincisprezece procente din banii virați dezvoltării sportului juvenil. Măcar atât.
Să revenim la suma pentru Gloria; unui club civilizat dintr-o ligă secundă vestică, 55.000 de euro nu i-ar ajunge nici pentru o deplasare. Să fim cinstiți până la capăt. La un calcul simplu, gruparea din Crâng a trebuit să se descurce cu 250.000 de euro timp de aproape trei luni, atât cât a ținut play-off-ul. Puțin, foarte puțin. Pentru unii. Pentru alții, cu suma asta s-ar putea asfalta o stradă. Sau reabillita o școală. Depinde, încă o dată, de perspectivă.
