„Latifundiarul din Cozieni”, primul VIP care primește o sentință după ce Justiția Europeană a desființat „marea prescripție”

Liberalul care a susținut proiectul de lege al lui Liviu Dragnea privind amnistia rămâne cu sechestru pe avere în aşteptarea deciziei definitive a Curții de Apel București din dosarul în care a fost condamnat pe fond la 5 ani de închisoare pentru o șpagă de 5,3 milioane de euro. Marin Anton, „latifundiarul din Cozieni” este primul inculpat VIP care urmează afle dacă merge sau nu la pușcărie, după ce instanța de la Luxemburg a statuat că „marea prescripție” este contrară dreptului Uniunii Europene.

Marți 5 septembrie, Curtea de Apel București urmează să pronunțe decizia definitivă în dosarul de corupție al lui Marin Anton, fost șef al PNL Giurgiu. La ultimul termen de judecată procurorii DNA au cerut o pedeapsă cu executare pentru Marin Anton, în timp ce acesta din urmă a cerut achitarea pe motiv că fapta nu există, fie pentru că fapta nu a fost săvârșită cu vinovăție. În esență, Marin Anton spune că el n-a luat niciun ban, iar sumele au ajuns la PNL, pentru campania din 2009.

Până la pronunțarea unei decizii, Curtea de Apel București a dezbătut vineri, 1 septembrie, verificarea legalității măsurilor asiguratorii, hotărând ca averea lui Marin Anton să rămână sub sechestru, până la concurența sumei de 5,3 milioane de euro. La ultimul termen de judecată, din data de 13 iunie, Marin Anton a cerut continuarea procesului penal, desființarea hotărârii de condamnare și trimiterea cauzei spre rejudecare. În subsidiar, avocatul fostului liberal a solicitat achitarea. În legătură cu mita de 22 de milioane de lei (5 milioane de euro) avocatul a arătat că există documente care justifică mai bine de 16 milioane de lei prin lucrări, iar pentru restul există probe că ar fi ajuns la Partidul Democrat Liberal ca sponsorizare a campaniei pentru alegerile prezidențiale din 2009. „Clientul meu nu a luat niciun ban”, a spus avocatul lui Marin Anton.

De cealaltă parte, procurorul a cerut o pedeapsă mai aspră pentru Marin Anton, față de cea de 5 ani de închisoare, pe care a considerat-o „orientată spre minimum”. Reprezentantul DNA a arătat că instanța de fond „a pus accentul mai mult pe circumstanțele personale ale inculpatului” și nu a avut în vedere „cuantumul ridicat al mitei”. 

Câte un an pentru fiecare milion de euro luat ca mită

Pe data de 15 septembrie 2021 Marin Anton a primit, la Tribunalul București, o pedeapsă de 5 ani de închisoare pentru o mită de 5,3 milioane de euro luată în 2009, pe vremea când era secretar de stat în Ministerul Transporturilor, pentru modernizarea Aeroportului „Henri Coandă”. Ideea i-a aparținut lui Mihai Adrian Ionescu, fost șef al unei direcții din CNADNR (Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, actuala CNAIR), care a scăpat cu o pedeapsă cu suspendare, deoarece a recunoscut faptele. Din datele dosarului rezultă că cei doi au cerut o mită-record în 2009 nu pentru a se îmbogăți, ci în numele partidului din care făceau parte, adică PDL.

Ironia a făcut ca, în ianuarie 2019, Marin Anton să fie demis din funcția de președinte al filialei PNL (partid în care a ajuns în urma fuziunii PDL și PNL) Giurgiu, după ce afirmase că familia lui va vota cu PSD dacă acest partid va da ordonanța privind amnistia, în condițiile în care era trimis în judecată pentru luare de mită în acest dosar.

„Instanța va avea în vedere gravitatea faptei rezultată, pe de o parte din modalitatea ingenioasă de comitere, prin mascarea mitei în contractul de prestări servicii încheiat, asigurând-și în această modalitate o aparență de legalitatea și nedescoperirea faptei de către organele abilitate ale statului, iar pe de altă parte din cuantumul mitei, de peste 22 milioane de lei (…) De asemenea, instanța are în vedere funcțiile deținute de către inculpați, respectiv inculpatul Marin Anton a deținut o funcție de stat, aceea de secretar de stat în cadrul Ministerului Transporturilor, iar inculpatul Adrian Mihai Ionescu – aceea de director general adjunct al Direcției de Coordonare și Monitorizare Autostrăzi din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri din România”, se arată în motivarea deciziei Tribunalului București.

Acuzațiile DNA

Pe data de 8 ianuarie 2018, procurorii DNA i-au trimis în judecată pe Marin Anton, la data faptei secretar de stat și de vicepreședinte al Consiliului Tehnico – Economic în cadrul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, ce avea în coordonare activitatea Companiei Naționale „Aeroportul Internațional Henri Coandă-București” S.A. Otopeni, pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, și pe Adrian Mihai Ionescu, la data faptei director general adjunct al Direcției de Coordonare și Monitorizare Autostrăzi din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri din România SA (la acea dată) și fost consilier al ministrului Transporturilor și Infrastructurii, pentru comiterea infracțiunii de complicitate la luare de mită.

„În perioada iunie – noiembrie 2009, inculpatul Marin Anton, în calitatea menționată mai sus, a acceptat promisiunea și ulterior, a primit, de la reprezentantul filialei din România a companiei internaționale (Astaldi, n.r.) care avea în executare contractul de modernizare la aeroportul Otopeni (martor în cauză), suma totală de 22.760.654 lei (aproximativ 5,3 milioane euro la cursul de schimb din acea perioadă), ce reprezenta un comision de 3,5 la sută din valoarea cu care urma să se suplimenteze contractul de execuție a lucrărilor”. Banii respectivi au fost primiți de Marin Anton pentru a aviza, în perioada 15 iunie – 17 iulie 2009, documentația privind obiectivul de investiții „Dezvoltare și Modernizare Aeroport Internațional București – Otopeni (…)”, nota de fundamentare și proiectul de hotărâre de guvern privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici reactualizați ai obiectivului de investiții menționat mai sus, precum și aprobarea continuării lucrărilor și a finanțării obiectivului respectiv, mai arăta DNA.

A căpușat CORD SA

Numele lui Marin Anton, cunoscut printre buzoieni drept „latifundiarul din Cozieni”, este legat de privatizarea şi de căpuşarea unei importante societăţi comerciale buzoiene, CORD SA. În anul 2002, acesta, împreună cu echipa sa, înfiinţează firma Cord Commerce
2002 SRL, cu sediul într-un apartament din Bucureşti. Firma a fost gândită ca o căpuşă pentru societatea buzoiană CORD, profilată pe producţia de sârmă, cabluri, corduri ­me­talice şi articole din fire me­talice folosite în industria de anvelope. Deputatul Marin Anton, ca manager la Danubiana, era în strânse relaţii de afaceri cu managerul gene­ral de la CORD Buzău, Gheorghe David. Relaţia celor doi, scria presa vremii, a fost atât de apropiată încât, conform unor surse, el ar fi intervenit chiar pentru muşamalizarea rezultatelor unui control făcut de Curtea de Conturi în 2001, în urma căruia s-a descoperit o pagubă de aproximativ 10 miliarde de lei vechi, pusă în sarcina managerului David.

Ulterior, Marin Anton s-a implicat în privatizarea socie­tăţii buzoiene şi a reprezentat societatea bulgară EP Commerce, condusă de româno-bulgarul Cristian Popescu, în negocierile cu statul. După ce firma bulgară a preluat societatea, activitatea depusă de Marin Anton a fost generos răsplătită: a fost numit preşedintele Consiliului de Administraţie de la CORD SA Buzău, iar Gheorghe David, director executiv. În plan financiar, această răsplată s-ar fi concretizat, conform unor informaţii de presă, în 11.000 de dolari lunar, incluzând aici şi consultanţa oferită ­prin­tr-o altă firmă a lui Marin Anton, V&V Tra­ding  Company.

Profiturile căpuşei Cord Commerce 2002, profilată pe comerţul cu ridicata al altor produse, au fost de 196 ­mi­lioane lei vechi în 2002, 9,5 miliarde lei vechi în 2003 şi 602 milioane de lei vechi în 2004. Vârful afacerilor a fost, evident, în perioada în care Marin Anton a condus societatea din Buzău. De altfel, conform unor informaţii ce proveneau din preajma lui Ioan Amărie, fostul şef al Parchetului Naţional Antico­ru­pţie (actualmente DNA), Marin Anton s-a aflat, pentru o vreme, şi în atenţia pro­curorilor, fiind bănuit de administrarea cu rea-credinţă a activelor firmei. Ulterior însă, n-a existat vreo acuzaţie oficială, cazul fiind îngropat.