ISTORII | Povestea prințului care a adus la Buzău jocul cu balonul oval

S-au împlinit, joi, 26 iulie, 17 ani de la plecarea la Domnul a celui pe care Seniorul Corneliu Coposu îl numea „cel mai bun și devotat prieten al meu”. Prințul Șerban (Bani) Ghica a fost unul dintre membrii fondatori ai Partidului Național Ţărănesc Creștin Democrat, vicepreşedinte al partidului şi preşedinte al organizaţiei Capitalei imediat după 1990. În tinereţe a fost membu al echipei naţionale de rugby şi preşedinte al Federaţiei de specialitate, iar în anii ’80 a fondat la Buzău echipa de rugby, inițial pe lângă ICMJ (Întreprinderea Județeană de Construcții Montaj, actuala Concas) și ulterior pe lângă Întreprinderea de Contactoare.

Prințul Ghica descinde dintr-o veche familie de domnitori ai Țării Românești și Moldovei, printre care și Ion Ghica, scriitorul devenit, în 1854, bei al Insulei Samos. A absolvit Institutul Politehnic, Facultatea de Mine și Metalurgie, promoția 1942, apoi a făcut studii de inginerie la Birmingham, în Anglia. În 1943, s-a înscris în Partidul Național Țărănesc și Iuliu Maniu l-a dat pe mâna a doi lideri ardeleni ai PNȚ, avocatul Ilie Lazăr și Ghiță Pop, să-l formeze. În 1946, a candidat pe lista PNȚ pentru un post de deputat. A stat șase ani la pușcărie, fară să fie judecat. L-au anchetat cu brutalitate Nicolschi și Gheorghe Pintilie, zis Pantiușa, șefii cei mari ai Securității. A trecut prin șapte pușcării și lagăre de muncă.

Descendent al Ghiculeștilor

Născut în anul 1919, prinţul Şerban Ghica, cunoscut în lumea sportului sub numele de „Bani Ghica”, a fost descendent al unei vechi familii de domnitori ai Ţării Româneşti şi Moldovei.

A fost nepotul lui Ion Ghica, una dintre figurile marcante ale secolului al XIX-lea, fost guvernator al insulei Samos, din Marea Egee, stăpânită pe atunci de Turcia, şi de două ori prim-ministru al României. Şerban Ghica a urmat Facultatea de Mine şi Metalurgie din cadrul Institutului Politehnic şi a făcut şi studii de inginerie la Birmingham, în Anglia.

Dar, cel mai mult el a rămas în conştiinţa iubitorilor sportului cu balonul oval, drept unul dintre cei mai mari jucători de rugby pe care i-a avut ţara noastră. Avea doar 15 ani când a debutat la cea mai titrată echipă a ţării la acel moment, cu care a câştigat patru titluri de campion, iar la 18 ani juca deja în echipa naţională a României. La aceeaşi vârstă, a participat cu echipa naţională la turneul organizat cu ocazia Expoziţiei Internaţionale de la Paris din anul 1937, unde a fost cel mai tânăr jucător al turneului. Pe timpul studiilor în Anglia, a jucat doi ani la echipa de rugby „Athletic Club” din Birmingham.

Primul timbru din lume cu tema rugby

Prinţul Ghica a ajuns preşedinte al Federaţiei Române de Rugby în anul 1943, la vârsta de doar 24 de ani, iar din această calitate a iniţiat realizarea primei emisiuni poştale româneşti numită „Rugby”, prima din lume cu această tematică. Scopul realizării acestei emisiuni era de ordin financiar, pentru atragerea de fonduri în vederea susţinerii acestui sport.

„Am reuşit să scot un timbru jubiliar pentru Federaţia Română de Rugby. Fiind filatelist de mic copil, mă pricepeam foarte bine la posibilităţile emiterii unei emisiuni jubiliare. Toată lumea râdea de mine, pentru că nu credeau că o să-mi aprobe cineva aşa ceva. Am obţinut semnătura ministrului Comunicaţiilor care tutela Poşta, l-am pus preşedinte de onoare la Federaţia Română de Rugby pe directorul Poştelor şi s-a aprobat în consiliul de miniştri, de către mareşalul Antonescu. A fost într-un tiraj de 70.000 de exemplare, valoarea timbrului fiind de 200 de lei”, povestea prinţul Ghica, cu puţin timp înainte de deces, într-un interviu acordat unei publicaţii de sport din România.

Macheta emisiunii filatelice a fost executată de un alt rugbyst, arhitectul Ascanio Damien, iar timbrul a adus în vistieria Federaţiei Române de Rugby suma de 12,8 milioane de lei, o sumă impresionantă pentru acele vremuri. A rămas preşedinte al Federaţiei până în anul 1945, când a fost înlăturat de regimul lui Petru Groza, pentru ideile sale politice.

Coleg de celulă cu Corneliu Coposu

În 1943, tatăl său l-a recomandat personal lui Iuliu Maniu, devenind membru al Partidului Naţional Ţărănesc. Acolo s-a împrietenit cu Corneliu Coposu, cu care de altfel avea să împartă celula în închisorile comuniste de la Jilava, Văcăreşti, Aiud, Ocnele Mari, Capul Midia, Bragadiru.

După eliberarea din închisoare, Şerban Ghica a ajuns la Buzău, ca inginer la ICMJ și la Contactoare; aici a înfiinţat a înfiinţat o echipă de rugby de mare clasă, cu care a reuşit promovarea în primul eşalon al ţării, cea mai bună clasare din istoria sportului cu mingea ovală la Buzău (locul 5), dar şi câştigarea Cupei României, în ediţia 1987-1988 (Contactoare Buzău – Știința Cemin Baia Mare 14-6). De altfel, arena din Parcul Tineretului, dedicată exclusiv sportului cu mingea ovală, a primit numele Stadionul „Prinţul Ghica”.

Şerban Ghica a murit în anul 2006, la vârstă de 87 de ani. Şcoala Gimnazială din comuna vrânceană Sihlea, acolo unde familia Ghica a locuit şi a deţinut un frumos conac, poartă astăzi numele Şcoala „Principele Şerban Ghica şi Principesa Aristiţa Ghica”.