Opinii

Într-adevăr, iarna nu-i ca vara

Sigur, iarna nu-i ca vara, după cum ne-a spus, corect!, un clasic în viaţă între două hăhăieli. Şi asta pentru că, de 30 de ani încoace, iarna ne ia prin surprindere. Chiar şi această iarnă ne-a surprins pentru că a fost atipică. Atât de atipică încât, atunci când ne-am aflat sub cod roşu de vânt, mai mult de jumătate din judeţ a rămas fără energie electrică şi dacă ar mai fi ţinut o jumătate de zi, găseam oameni prin case cu zâmbetul trist îngheţat pe buze.

Parafrazându-l pe clasicul în viaţă, coronavirusul nu-i ca amigdalita. Tot pentru că ne ia şi mai prin surprindere. Iar ceea ce s-a întâmplat la Buzău este tipic pentru întreaga Românie. Să recapitulăm: Prefectura decide transformarea taberei de la Arbănaşi într-un fel de preventoriu, în care urmau să fie internate persoanele suspectate că ar fi infectate cu acest virus, până la lămurirea situaţiei. Decizie contestată de unii, în special de locuitori ai comunei Beceni, din diverse raţiuni pe care prefer să nu le discut acum. Prefectul s-a mulţumit că a bifat pro­blema în cauză, care era o dispoziţie de la centru, valabilă pentru toate judeţele, şi… atât!

Şi, bineînţeles, întrucât coronavirusul nu-i ca amigdalita, ne-a luat prin surprindere. A trebuit să apară nefericita de duminică seară, sosită din Italia, din zona sensibilă din peninsulă, să strice zenul finalului de week-end al prefectului. Care s-a trezit, surprins de-a binelea, că aşezământul de la Arbănaşi nu are de niciunele: nu tu branşament la energie electrică, la apă curentă, la canalizare. Astfel că femeia din Luciu a stat ore bune mai ceva ca-n duba miliţiei, aşteptând ca preventoriul care urma să-i fie casă pentru următoarele două săptămâni să devină cât de cât locuibil.

Numai că, aflăm, ­pro­blemele de la Arbănaşi nu se opresc aici. Canalizarea taberei, spun responsabilii Gărzii de Mediu, ar deversa dejecţiile “epurate” doar în urma unei simple decantări. Adică fără niciun fel de filtru, nici pentru substanţele lichide, nici pentru germeni ori alte vietăţi microscopice. Cu alte cuvinte, în caz de Doamne-fereşte!, ne-am putea trezi cu coronaviruşii tropăind în li­bertate, în ciuda purtătorului izolat bine.

Bineînţeles, toate cele de mai sus sunt chestiuni de mare fineţe care depăşesc puterea de discernământ a prefectului habarnist care a ajuns la Casa Albă având de la partidul-persoană fizică cu totul alte misiuni, nu mizilicuri de genul “cum să facem să nu ne mai surprindă nimic”, nici iarna nici coronavirusul.

Şi, pentru a fi completă, saga taberei de la Arbănaşi trebuia să ne mai ia prin surprindere cu ceva. Cea mai pu­ternică voce critică la adresa prefectului Dimian este… fostul prefect Ichim. OK, o face din poziţia autorizată de comisar-şef al Gărzii de Mediu. Şi, mai mult, sunt convins că demersul său este corect. Numai că, în vermurile tulburi politic pe care le trăim, Carmen Ichim, proaspăt înregimentată într-un partid, ar fi trebuit să realizeze că un asemenea demers – repet, corect! – va fi interpretat politic. Şi să lase un adjunct sau un simplu comisar să iasă în spaţiul public cu aceste declaraţii. Impactul amestecului politicului în această afacere, cu puternic iz de vidanjă dinspre Casa Albă, ar fi fost mult mai redus.

Un comentariu

  1. si cum a ajuns Ichim comisar la garda de mediu?era cumva la pnl?toti ocupa functii de la partide,iar acum vorbesc
    de incompetenta aluilalt,hai,ma lasi…

Articole similare

Adblock Detected

Please consider supporting us by disabling your ad blocker