joi, 09 iulie 2020

Interviu/Elena Năstăsoiu, profesorul buzoian care de 10 ani demonstrează elevilor de peste Prut că România este mai aproape decât Rusia

Se împlinește un deceniu de când Colegiul Național „B.P. Hasdeu” susține, din ce în ce mai puternic, unirea cu frații români din Basarabia. De zece ani, Elena Năstăsoiu, profesor de istorie al acestui colegiu buzoian, predă elevilor ei lecții vii de istorie a românilor, implicându-i în proiectul numit sugestiv „Fratele meu de peste Prut”. Au susținut-o în acest demers colegii, cadre didactice și directorul unității de învățământ, Ionel Banu, elevii (peste 300 anual!), părinții acestor elevi, dar și firme care au rezonat cu solicitările venite din partea celor implicați în proiect și care au făcut numeroase sponsorizări. Astfel, demersul Colegiului „B.P. Hasdeu” reușește să conecteze anual comunitatea buzoiană la proiectul de țară numit Basarabia.

Pe de altă parte, trebuie să precizăm că  i-au stat alături profesorului Elena Năstăsoiu și prietenii pe care i-a descoperit dincolo de Prut, care au ajutat ca acest proiect să aibă cea mai bună adresabilitate, să  rămână viu și să ajungă la sufletele oamenilor. Între aceștia, la loc de cinste se află în inima profesorului Elena Năstăsoiu oameni extraordinari, precum Ana Bejan, primul prefect femeie de pe meleagurile românești și cetățean de onoare al județului Buzău, care îi este foarte bună prietenă și este un reper pentru hasdeieni, dar și directorul Liceului „Ion Creangă” din Soroca, Olga Gherghelejiu, cu care colaborează foarte bine. De altfel, multe dintre activitățile comune s-au petrecut chiar la acest liceu din Soroca.

Profesorul de istorie Elena Năstăsoiu, sufletul acestui proiect, a povestit pentru OPINIA care sunt oamenii dedicați acestui proiect, cum s-a pornit la drum, ce s-a făcut până acum și ce se va realiza în acest an.

Participare duplex, Soroca – Buzău pe tema Centenarului

Rep: Cum ați pornit acest proiect. De la ce s-a plecat?

Elena Năstăsoiu: Eu cred că proiectul pe care îl coordonez din 2009, alături de copiii din Hasdeu împreună cu directorul colegiului, domnul Banu, și cu sprijinul celorlalți colegi, este un proiect de construcție națională. Dincolo de ceea ce donăm oamenilor, construim spirit național și pentru copiii din România și pentru copiii de acolo, adică pentru noi, românii.

Am colaborat cu sorocenii în contextul în care o fostă elevă de-a noastră, care a terminat în 2009, basarabeancă de fapt, a zis să-l comemorăm pe poetul Grigore Vieru. În acest context, l-am cunoscut îndeaproape pe părintele Milea, pe care l-am invitat în amfiteatrul colegiului alături de domnul avocat Sălcuțan. După această comemorare de suflet ne-am gândit să facem ceva concret pentru copiii din Soroca. Și așa am început o poveste care s-a derulat an de an; de zece ani de zile mergem în Soroca.

Alături de mine în acest proiect au fost domnul profesor Mihai Mâncu, aproape an de an, și doamna Crina Sichim, care m-au însoțit, și Mihaela Amărică, cea care a organizat spectacole ale Hasdeului, iar cu banii strânși din vânzarea de bilete, banii, aproape 7.000 de lei, au luat drumul unei școli din Republica Moldova. De fiecare dată, am dus haine nou-nouțe pentru trei familii vulnerabile identificate de doamna Bejan, părintele Huluță și de doamna Olga Gherghelejiu, pentru familii cu copii numeroși.

 

Alexandru Drăghici (student la Drept), Maria Rotărescu și Petru Dinu, olimpici

 

Primele ediții ale proiectului au fost pentru susținerea bibliotecilor…

Elena Năstăsoiu: Primele șase ediții ale proiectului numit „Fratele meu de peste Prut” au avut în vedere susținerea bibliotecilor din mediul rural cu carte românească. Astfel, am reușit să ajungem în primul an la Vasilcău, unde am donat 20.000 de volume de cărți, în anul 2009. Am mers însoțită de elevi, pentru că ei au muncit luni întregi ca să strângă acele cărți și să le selecteze. Proiectul s-a realizat prin Colegiul Național „B.P. Hasdeu”. Am trimis scrisori de intenție și către celelalte școli din oraș și din județ și am reușit să strângem un fond de carte destul de serios pe care l-am dus la Vasilcău. Am fost extrem de impresionați, pentru că atunci a fost momentul în care liceului de acolo i s-a dat și o nouă denumire; a fost botezat după numele lui Grigore Vieru.

Rep: Unde au ajuns donațiile?

Elena Năstăsoiu: An de an am plecat și am dus acolo cărți rechizite, calculator, laptopuri; ne-am diversificat activitatea. Ne-am bucurat de sponsorizări. Copiii s-au implicat foarte mult. Au făcut un lobby extraordinar pe lângă părinți, pe lângă firme mari. Au strâns bani și au luat videoproiectoare, calculatoare, laptopuri. Cu toate acestea ne-am dus în acele școli rurale care aveau stringentă nevoie. Școlile la care am mers cu donații de carte sau la familiile vulnerabile care aveau nevoie de sprijinul nostru, le-am identificat prin Ana Bejan și prin părintele Sorin Huluță, care este din România, de la noi, și a ales să trăiască printre soroceni; este părintele paroh al Bisericii „Sfinții Martiri Brâncoveni”. Dumnealui, împreună cu doamna Ana Bejan, ne-a sprijinit în a identifica școlile cele mai potrivite. Și am mers spre zonele rurale: comuna Alexandru cel Bun, Vasilcău etc. Și chiar în Soroca am mers de două ori la Liceul „Ion Creangă” și odată la Școala Gimnazială „Markovski”.

Anul trecut, banii care s-au strâns – și au fost peste 100 milioane lei vechi (peste 2.100 euro, n.r.) -, i-am donat primei noastre școli, la împlinirea a zece ani de proiect, școala din Vasilcău, pentru că elevii noștri  au fost impresionați de condițiile extrem de grele în care învață acei copii.

Lecție deschisă la Liceul Teoretic “Ion Creangă” Soroca

Rep: Cum au reușit elevii hasdeieni să aibă frați și surori peste Prut?

Elena Năstăsoiu: La ultimele două ediții am încercat să dăm o altă notă, adică am încercat să strângem legăturile culturale între noi românii de dincoace și de dincolo de Prut. Am mers cu cadouri pentru copii în preajma sărbătorilor. Ajunsesem undeva la 300 de copii din Colegiul „B.P. Hasdeu” care sprijineau proiectul și am reușit să facem o donație de circa 110 cutii. Un copil din Hasdeu avea un frate dincolo de Prut. Ni s-au trimis niște liste cu copii, în genere social vulnerabili, și fiecare dintre copii hasdeeni pe care i-am coordonat și-a ales un frate sau o soră dincolo de Prut. Acesta a fost penultimul proiect. La ultimul, la fel am procedat. Au fost peste 90 de cutii. Să zicem o medie de 100 de cutii cadou, fiecare cu o valoare de un milion lei vechi, adică 100 de lei minim. În fiecare cutie existau rechizite nou nouțe, penar dotat întrutotul, o pereche de mănuși și fular, pentru că sunt obiecte universale pe care le puteam folosi fără a avea indicative anatomice ale copiilor respectivi, jucării, cărți nou-nouțe adecvate vârstei, noi știind clasa și vârsta copiilor respectivi. Fiecare copil hasdeian și-a făcut o fotografie cu un mesaj pe o foaie A4 pentru fratele lui de dincolo de Prut de tipul: „Iubește și nu uita să zâmbești!”, „ Nu uita de noi!”. Am încercat să arătăm că aici chiar ne pasă și n-am făcut lucrurile formal. Și când am ajuns  acolo cu cei 20 de elevi de la Colegiul “Hasdeu” pe care i-am luat cu mine – pentru că nu puteam să-i transport pe toți cei 300 care m-au sprijinit -, le-au înmânat  personal darurile copiilor și i-au întrebat: de ce credeți voi că am venit să vă dăm aceste cadouri? Au fost și răspunsuri extrem de simpatice: „Pentru că voi aveți mai mult decât noi”, dar au fost și răspunsuri de genul: „Pentru că sunteți frații noștri, pentru că vorbim aceeași limbă și pentru că avem aceeași strămoși și ne pasă unii de alții”. 

Rep: Cât a contat în realizarea proiectului faptul că în Hasdeu există o cultură organizatorică pe problema voluntariatului?

Elena Năstăsoiu: Voluntariatul este extrem de important și aici, în “Hasdeu”, există o cultură organizatorică pe problema voluntariatului; dar dincolo de voluntariat am vrut să ne dedicăm educației patriotice. Sunt copii care au terminat liceul anii trecuți și care merg acum cu mine ca seniori ai proiectului. Eu sunt acum dirigintă acum la clasa a IX-a; au auzit de proiect și vor să meargă, să continuăm proiectul. Puterea exemplului contează foarte tare. Dacă noi reușim ca un singur copil din Soroca, sau din Basarabia extrapolând, să-l convingem cât de important este să te dedici cauzei celorlalți și să-i arătăm că România este mai aproape decât Rusia, eu cred că am câștigat enorm de mult. Pentru că dincolo de acțiunea de a da un bun material este dorința să construiești ceva în personalitatea copilului care este în formare și modelul contează foarte tare și, de asemenea, felul în care dăruim.  În acești ani am dus zeci de mii de cărți. Am pornit pe drumul început de părintele Milea. Un drum bătătorit pe care ni l-a deschis și mulțumesc lui Dumnezeu că l-am întâlnit, pentru că mi-a deschis ochii.

Împreună cu doi copii excepționali ai Colegiului “Hasdeu”, astăzi absolvenți, Petruț Dinu și Alexandru Drăghici, am organizat anumite conferințe pe diferite teme. De exemplu, în Anul Centenarului am vorbit despre marile personalități care au clădit România Mare; au fost alocuțiuni și de-o parte și de cealaltă, presărate cu spectacole de poezie și cântec românesc.

Donație de 10.000 lei către Liceul “Grigore Vieru”, din Vasilcău

Ne-au sprijinit în proiect și părinții Teodorei Tudose, fosta noastră hasdeiancă care s-a sfârșit la 20 de ani; a murit de o boală cruntă. Teodora Tudose a fost unul dintre seniorii proiectului, printre primii copii care ne-au fost alături în acest proiect. Și, părinții Teodorei, din donațiile pe care le-au primit pentru a susține starea Teodorei și care, din nefericire, așa a fost să nu mai fie printre noi, acești bani se duc spre proiecte care amintesc de Teodora. Cu ajutorul pă­rinților Teodorei și a altor sponsori, am reușit să premiem copii cu sume undeva la 200-250 euro de persoană.

Am organizat conferințe și concursuri. Un ultim concurs organizat la Soroca a fost „Ce înseamnă România pentru mine?” Un concurs de eseuri, iar elevii seniori ai proiectului Petruț Dinu, Alexandru Drăghici și Maria Rotărescu au format juriul. Concursul s-a des­fășurat la Soroca, în biblioteca lor. Am făcut vizite în împrejurimi pentru că este important să vadă copii noștri că se vorbește românește și că nu este doar o poveste pe care o spun eu la întoarcere; au văzut spiritul românesc al copiilor din Basarabia.

Lecție de istorie, dincolo de manuale

Rep: Cum decurg orele de istorie despre Basarabia?

Elena Năstăsoiu: Nu le mai predau elevilor la oră despre situația românilor din Basarabia, din Bucovina, aceste provincii românești aflate sub stăpâniri străine, pentru că nu mă lasă programa. Atunci cum pot să-i conving pe copiii din ziua de azi că acolo sunt frații lor? Iau pe câțiva și îi duc cu mine în Basarabia. Dacă manualele de istorie nu mă mai lasă, eu o fac personal. Atât timp cât nu mai există pe manualele de istorie scris „Istoria românilor”, ci doar „Istorie”, ne pierdem în acest neant al istoriei universale, în care noi nu ne mai individualizăm ca națiune. Eu port tricolorul la mână nu doar pe 1 decembrie, ci tot timpul anului. Le-am explicat copiilor că dincolo de a purta tricolorul la mână importantă  este însemnătatea lui.

Cea mai mare bucurie a vieții mele este bucuria elevilor mei. Dumnezeu mi-a dat șansa să fac ce îmi place cel mai mult pe lumea asta, adică să fiu profesor. A fi profesor însemnă să fi om și să pui semnul egal între tine și copil, întrucât copilul are nevoie de încurajări, de repere, de exemple.

Eu pot să le ofer copiilor exemplul altora din trecutul nostru. Desăvârșirea mea ca om este copilul împlinit și nu numai profesional, ci ca om. Dacă eu am dezvoltat în copil sentimentul de altruism, de empatie,  acela este câștigul meu ca profesor. Eu am norocul să fiu profesor și la “Hasdeu” , unde copii te formează în fiecare zi. În fiecare zi te formezi alături de acești oameni. Grija cu care mă port eu cu ei este grija pentru viitorul copilului meu. Pentru că dacă pe copii nu-i încurajezi să fie cei mai buni și să facă lucruri mărețe, viitorul nu poate fi altfel.

Planuri comune cu sorocenii în primăvara acestui an

Elena Năstăsoiu: Anul acesta urmează să plecăm la Soroca în perioada 1-4 aprilie, în „Săptă­mâna altfel”. De data aceasta  avem o altă variantă a colaborării noastre, pe teme ecologice. Ne ducem și participăm împreună la acțiuni de curățire a parcului și a unei zone împădurite. Vom planta pomi. Profesorul Mihai Mâncu va face o oră de geografie în teren. O să organizăm câteva cercuri pe teme ecologice. Vom avea un spectacol comun. Întotdeauna organizăm spectacole comune Liceul „Ion Creangă” cu Liceul “Hasdeu”.

Anul acesta iarăși „adop­tăm” copii. Sunt trei clase adoptatoare, care “adoptă” câte o familie. În rest, ceilalți copii, 300, fac acele cutii cadouri. Anul acesta nu mai mergem în noiembrie–decembrie, ci am așteptat primăvara, pentru că vrem să derulăm acest proiect ecologic. Avem și un concurs pe teme ecologice, un minispectacol și ajutăm iarăși trei familii social vulnerabile. Până acum, cu copii din Republica Moldova care au venit la noi am ales să mergem la București, la Palatul Parlamentului; ne-a ajutat domnul Marcel Ciolacu  de fiecare dată, domnul Petre Emanoil Neagu ne-a sprijinit cu transportul și le mulțumim. Am desfășurat activități culturale fie în colaborare cu Centrul Cultural „Al. Marghiloman”, am mers la Patriarhie, pentru că istoria merge mână în mână cu credința; am mers și la un film 3D, la Muzeul “Antipa”, am diversificat vizitele lor și vizite în județul nostru. Anul acesta mergem noi primăvara și vor veni ei de sărbători la noi.

Rep: Cât timp alocați pentru organizarea unui astfel de proiect?

Elena Năstăsoiu: Un proiect pe cărți ne ia cam din aprilie pînă în mai,  de când vin ei, până când plecăm noi, cam o jumătate de an, inclusiv vacanța de vară, pentru că trebuie să selectezi cărțile. Cărțile sunt scrise de autori străini și autori români; toate  sunt cărți de actualitate.

Conferințele le pregăteam în perioada septembrie-noiembrie. Cam două luni mergem în paralel și cu banii pe care trebuie să-i strângem. Acum am început semestrul al II-lea și dăm drumul la a căuta sponsorizări, pentru că vrem să sprijinim iarăși trei familii și iarăși ne vor sprijini părinții Teodorei Tudose.

Seniorii de proiect vin întotdeauna ca invitați; ei nu mai au alocuțiuni, dar în calitate de seniori încercă să popularizeze proiectul pentru a-l duce mai departe. Aleg întotdeauna trei copii care să mă sprijine cu proiectul, care vor să facă și un pic de muncă de cercetare, să se documenteze pentru a realiza niște prezentări deosebite. Acum încerc să-i familiarizez și pe cei de clasa a IX-a, pentru că ei vor duce mai departe tradiția.

Un pic mai multă birocrație…

Elena Năstăsoiu: Ne-am descurcat greu birocratic la graniță. Am fost nevoiți să facem inclusiv declarații de export pentru ajutoarele pe care le-am dus. Birocratic a fost foarte greu. Am fost cuprinși între <Fisc> și <Vămi>.

Dumnezeu ne-a ajutat, vorba părintelui Milea; ne-am descurcat în sensul în care, respectând legea, cu multe greutăți, am reușit să facem ce ne-am propus, cu stat în vămi câte 6-8 ore, în frig. Încercări grele. Am trecut peste și nu o să mă opresc atât timp sufletul meu e parte din țara asta.

loading...
error: Content is protected !!