Îmi amintesc cum, în clasele primare, prima învățătoare ne spunea să învățăm bine că, în caz contrar, nu o să avem cum să câștigăm bani pentru existență – „când o să creșteți mari și o să absolviți școala, nu o să mai fie nevoie de ciocan, seceră, mătură și teu – totul se va rezolva printr-o simplă atingere de buton”, zicea tovarășa Lucheria Arnăut. „Păi, eu nu am nevoie să fac carte, fiindcă oricum o să mă fac văcar”, îi reproșa învățătoarei Gicu Borcan, unul dintre acei care era adus la școală cu arcanul. „O să vezi că și văcarii o să trebuiască să aibă carte, pentru a cunoaște pe ce buton să apese”, o ținea pe-a ei învățătoarea.
Bineînțeles, vremurile pe care le prezicea „vizionara” noastră au venit poate mai târziu decât se aștepta, dar… și când au venit, ne-au dat efectiv jos, și cu semnul plus, și cu semnul minus. Și când zic aceasta nu am în vedere cele mai performante tehnologii informaționale și de tot felul, fără de care viața de astăzi este imposibilă și despre care multă lume nici măcar nu a auzit și, respectiv, nu poate să le judece sau să le aplaude. Eu vorbesc astăzi despre telefoanele mobile care sunt la îndemâna oricui, de la cosmodrom până la coada vacii, și care riscă să fie un nou măr al discordiei. Or, ministrul Educației de la Chișinău, Dan Perciun, susține că mai mulți profesori și părinți propun ca telefonul mobil să fie „non grata” în instituțiile de învățământ. Cum și era de așteptat, această propunere (care încă nu a luat forma unui document oficial) a stârnit un val de discuții în societate, chiar dacă „deși se solicită o intervenție mai categorică din partea Ministerului, această decizie necesită mai multe discuții și consultări publice pe mai multe dimensiuni”. Cel puțin, ministrul promite că în următoarele două-trei luni se vor pune punctele pe „i”.
De altfel, ca și alte cazuri, și de data aceasta se va ține cont, probabil, de părerile pro și contra, dar și de experiența în domeniu a altor state. În ceea ce privește această experiență persoanele cu funcții de răspundere vor ține cont de cum s-a procedat în România, Franța, Suedia, Marea Britanie, Italia sau Grecia (fiți de acord, aceste țări nu sunt ultimele în lume când este vorba despre calitatea învățământului), dar și de faptul că și în Republica Moldova sunt instituții de învățământ care, conform ordinelor interne, nu permit elevilor să folosească telefoanele mobile în timpul orelor – Liceul Teoretic „Mircea Eliade”, bunăoară… Cât privește părerile pro și contra interzicerii telefoanelor mobile în școli, acestea au dreptul la viață, precum nu poți să nu ții cont de părerea unor specialiști în materie, dar nu a unor „dușmani” ai tehnologiilor. De exemplu, pedagogul rus Dima Zițer (în FR telefoanele mobile au fost interzise din luna decembrie a anului trecut) consideră acest lucru trist și rău, fiindcă deputații nu trebuie să se amestece în treburile interne ale școlii, fiindcă telefonul este parte a vieții noastre de astăzi, este o întruchipare a vremurilor noi, fiindcă pedagogii buni întotdeauna vor lua fața telefonului mobil (și nu invers) și pentru că elevii/copiii nu sunt idioți, care se supun orbește disciplinei și interzicerilor ca în închisoare… Pe de altă parte, guvernul de la Londra a emis un document, conform căruia „noile orientări privind telefoanele mobile în școli emise la 19 februarie 2024 sprijină directorii în interzicerea utilizării telefoanelor mobile pe tot parcursul zilei școlare, inclusiv în timpul pauzelor… Până la vârsta de 12 ani, 97% dintre copii au propriul telefon mobil, iar utilizarea lui în școli poate duce la hărțuire on-line, distragere a atenției și perturbarea clasei, ceea ce, la rândul său, poate duce la pierderea timpului de învățare. Anul trecut, UNESCO a cerut ca smartphone-urile să fie interzise în școli, deoarece dovezile au arătat că au fost legate de performanțe educaționale reduse și că timpul excesiv petrecut în fața ecranului a avut un impact negativ asupra bunăstării copiilor”.
Apropo, anul trecut „Observatorul de Nord” a efectuat un sondaj printre elevi la tema interzicerii telefonului mobil în școli și rezultatele nu au fost dintre cele mai anti sau pro – 30 de procente dintre respondenți au fost de acord cu această măsură, 15 la sută au fost de acord cu această măsură, dar în anumite condiții, iar 35 la sută nu au fost de acord. Care este situația în acest an urmează de văzut.
Și încă ceva. Recent, la un liceu din Chișinău a avut loc un incendiu. La întrebarea unui reporter „Ce anume ați salvat important din calea focului, în primul rând?”, o elevă a răspuns în felul următor: „În primul rând mă bucur că am dovedit să-mi iau telefonul mobil, în rest totul a rămas în sala de clasă”.
Comentariile vă aparțin…
