Elena Căpăţînă,
secretar Liga Scriitorilor Filiala Buzău

O frumoasă zi de adevărată primăvară. Aşa este astăzi la Buzău! De dimineaţă cerul era albastru intens, fără vreo scamă de nor. Parcă trăsese Marin Ifrim cortina, aşa cum o făcuse de multe ori la Teatrul „George Ciprian”. Doar că astăzi voia să privească, de sus, scena pe care actorii susţineau un spectacol. Era un spectacol dedicat în întregime lui, celui care a fost omul de cultură Marin Ifrim. Doar actori pe scenă, fără dubluri, fără sufleori. Spunându-şi rolurile, ştiute pe de rost, pe care şi le vor aminti de fiecare dată, pentru că au fost trăite şi înscrise în memoria lor, pentru eternitate.

„Actorii” s-au adunat la Casa Sindicatelor, în sala în care Marin Ifrim a întins o mână, plină de bunătate, celor care i-au cerut sprijinul sau celor pe care el i-a descoperit şi care au beneficiat de ajutorul său, necondiţionat.

Gazda, Vasile Minică, directorul Casei Sindicatelor, împreună cu Dumitru K. Negoiţă, preşedintele Filialei Buzău a Ligii Scriitorilor Români, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, fondator şi redactor şef al Revistei „Uscând o lacrimă”, au reuşit să mobilizeze pe mulţi dintre cei care i-au fost prieteni sau l-au cunoscut pe Marin Ifrim.

Membri în Uniunea Scriitorilor, Tudor Cicu şi Gheorghe Postelnicu au trecut în revistă întreaga activitate a lui Marin Ifrim, scoţând în evidenţă evoluţia sa de la debutul din anul 1980 în revista „Familia” din Oradea şi în „Viaţa Buzăului”, până la omul de cultură – curentul Marin. În afara activităţii sale de poet şi jurnalist, s-au evidenţiat caracteristicile care i-au dat calitatea de om autodidact, harnic, dinamic, prietenos, implicat în proiecte literare de o mare diversitate, identificând şi promovând noi talente li­te­rare, oferind sprijin necondiţionat celor care i-l soli­citau.

Au fost prezenţi prieteni mai vechi sau mai noi, foşti colegi de servicii şi/sau de breaslă, care l-au cunoscut din prima tinereţe, aşa cum a fost Valentin Cojocaru, sau Ovidiu Cameliu Petrescu, care l-au sprijinit, dar i-au acordat şi încredere, l-au apreciat şi i-au recunoscut talanţii adânc ascunşi ce erau scoşi la iveală şi înmulţiţi atunci când aveai nevoie de ceva nou, surprinzător, care să depă­şească cotidianul; sau, aprecieri privind multitudinea acţiunilor desfă­şurate alături de prof. Stelian Grigore, care au contribuit şi la descoperirea de tinere talente, de îndrumare a lor; sau, respectul pe care i-l poartă Ştefan Dima-Zărneşti, care l-a cunoscut prin intermediul cenaclului „Al. Sahia”, provocându-l să-i aducă texte pentru a scrie o carte; sau, prietenia cu Teo Cabel şi susţinerea acestuia în proiecte, dar şi colaborarea cu Roxana Mihaela Boboc, Marin Ifrim ­fii­nd cel care a crezut în ea şi a susţinut-o încă de la început, ca şi aprecierile scrierilor Paulinei Georgescu. Cu toţii au evocat aportul lui Marin Ifrim la cultura buzoiană.

După atâtea vorbe frumoase, câteodată parcă vrei să fii un spectator pe scenă şi să trăieşti emoţiile prin fiecare cuvânt rostit care îşi găseşte ecou în propriul suflet. Cu siguranţă emoţiile i-au copleşit pe membrii Asociaţiei Liga Scriitorilor Filiala Buzău, prezenţi la această activitate de suflet, dedicată lui Marin Ifrim: Cornel Diaconu, Mircea Birceanu, Sandu Chiva. Prezenţa preşedintelui ASCIOR, Nicolae Muşat, a lui Sandu Dumitru, precum şi Ion Cojocaru, Mihai Stroe, Irina Mirică, Cornel Vasilescu, Elena Negoiţă, Elisabeta Postelnicu, a făcut ca emoţiile să se intensifice şi să ne încălzească sufletele având impresia că timpul a stat în loc şi mai putem rămâne împreună, cu bucurie, în acea sală în care Marin Ifrim i-a întâlnit pe toţi cei prezenţi astăzi.

Putem spune că Marin Ifrim trăieşte! Prin faptele sale, prin scrierile sale, prin prieteni şi prin proiectele culturale.

DISTRIBUIȚI
loading...

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Scrieți comentariul dvs.
Introduceți numele dvs.