Cum a ajuns „latifundiarul din Cozieni” primul VIP căruia Curtea Europeană de Justiție îi arată calea spre penitenciar

Fostul deputat Marin Anton, ex-lider al PNL Giurgiu – cunoscut buzoienilor drept „latifundiarul din Cozieni” și omul care a căpușat Cord SA -,  condamnat pe fond la 5 ani de pușcărie pentru o mită de 5,3 milioane de euro, este primul inculpat VIP al cărui dosar a fost repus pe rol de către judecători pentru a dezbate efectele deciziei Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) privind prescripția. Marin Anton aștepta marți, 5 septembrie, să scape prin prescripție, dar s-a ales cu un nou termen de judecată. Curtea de Apel București a repus pe rol dosarul mitei lui Marin Anton, deși magistrații puteau face aplicarea deciziilor Înaltei Curți de Casație și Justiție și ale Curții Constituționale a României (CCR) care au adus „marea prescripție”.

Reamintim că instanța de la Luxemburg a statuat, pe data de 24 iulie, că toate dosarele închise de anul trecut până în prezent ca urmare a împlinirii termenului de prescripție sunt „contrare dreptului european”. Din data de 26 mai 2022 până în prezent, un număr de 5.743 de cauze penale au fost închise ca urmare a prescripției faptelor, ca urmare a deciziilor Curții Constituționale și ale Înaltei Curți.

Deși majoritatea instanțelor au aplicat aceste decizii, care pentru judecători sunt obligatorii, Curtea de Apel București a decis să repună pe rol dosarul lui Marin Anton pentru a dezbate efectele hotărârii CJUE: „Repune cauza pe rol în vederea punerii în discuţie a incidenţei în cauză a Hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pronunţate la data de 24.07.2023 în cauza C-107/23 PPU. Stabileşte termen, pentru judecarea cauzei, la data de 26.09.2023, ora 11.00, sala P 134, pentru când se vor cita părţile şi se va asigura apărarea. Pronunţată prin punerea minutei la dispoziţia părţilor şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei azi, 05.09.2023”, se arată în minuta Curții de Apel București.

Marin Anton aștepta miercuri, 5 septembrie, o hotărâre definitivă în dosarul în care a fost condamnat pe fond la 5 ani de închisoare cu executare pentru luare de mită în legătură cu lucrările de modernizare a Aeroportului Otopeni.

Magistrați: „Decizia CJUE se aplică inclusiv în dosarele de corupție”

Decizia celui mai înalt for judecătoresc al Uniunii Europene de la sfârșitul lunii iulie, prin care a fost invalidată hotărârea Înaltei Curți cu privire la „Marea prescripție”, se aplică, teoretic, în toate procesele penale de corupție și fraude cu fonduri europene. S-ar părea, însă, că ea vine prea târziu pentru ca procurorii să anuleze majoritatea soluțiilor de „încetare a procesului penal” dictate de instanţe în ultimul an, apreciază magistrații consultați de Ziare.com. Toate cele peste 5.700 de decizii de stingere a răspunderii penale ca urmare a intervenției prescripţiei pronunțate de judecătorii români începând cu 26 mai 2022 până în prezent – obligați de hotărârile CCR și ÎCCJ – sunt contrare dreptului european a hotărât luni, 24 iulie, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE). „Hotărârea pronunțată de CJUE la 24.07.2023, în cauza C-107/23, prin care a fost invalidată Decizia nr. 67/2022 emisă de completul de la Înalta Curte de Casație și Justiție din România (condus de actualul președinte al CSM, Daniel Grădinaru), prin care s-a dat <marea prescripție> în favoarea infractorilor multimilionari – este obligatorie pentru instanțele judecătorești din România si se aplică inclusiv în cauzele de corupție”, au declarat pentru Ziare.com surse din magistratură.

Reacția judecătorilor a venit în contextul în care, imediat după pronunțarea deciziei CJUE, o serie de avocați au comentat în spațiul public, spunând că acesta s-ar aplica strict cu privire la „fraude grave care afectează interesele financiare ale Uniunii Europene”, subliniind că această decizie n-ar avea efecte în dosarele de corupție.

Curtea de la Luxemburg a anulat „marea prescripție”

Pe data de 24 iulie 2023, CJUE a analizat hotărârea Înaltei Curți care obliga judecătorii să aplice deciziile C.C.R. pe tema prescripţiei ca lege mai favorabilă în procesele de corupție și fraude cu fonduri europene, un „mecanism” prin care în ultimul an mulți inculpați VIP au scăpat de răspunderea penală. Judecătorii de la Luxemburg au hotărât că instanțele naționale nu sunt autorizate să aplice un standard național de protecție privind principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior) în împrejurări precum cele aflate la originea prezentei proceduri preliminare.

„O asemenea repunere în discuție ar avea astfel drept consecință agravarea riscului sistemic de impunitate pentru infracțiuni care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii care decurge din simpla lipsă a unor cauze de întrerupere a prescripției timp de aproape patru ani în România”, subliniază CJUE.

Iată un pasaj relevant din decizia CJUE: „Soluțiile jurisprudențiale adoptate în România, din care rezultă că, timp de aproape patru ani, dreptul român nu a prevăzut nicio cauză de întrerupere a termenului de prescripție a răspunderii penale, ar genera un risc sistemic de impunitate pentru infracțiunile în discuție care nu este compatibil cu cerințele dreptului Uniunii. Acest risc este accentuat de o eventuală aplicare retroactivă a acestei lipse de cauze de întrerupere unei perioade anterioare, în temeiul principiului legii penale mai favorabile (lex mitior). Curtea amintește că instanțele naționale trebuie să lase neaplicate reglementarea și jurisprudența naționale în cazul în care acestea conduc la prescrierea răspunderii penale într-un număr atât de mare de cazuri de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, încât rezultă de aici un risc sistemic de impunitate a unor astfel de infracțiuni”, notează magistrații europeni.

„Marea prescripție”, opera Înaltei Curți?

Legislația din România avea două articole care reglementau termenele de stingere a răspunderii penale: art. 154 Cod penal (prescripția generală) și art. 155 Cod penal (prescripția specială).

Primul prevedea, de exemplu, că faptele pentru care pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani se prescriu în 5 ani, cele pentru care pedeapsa este de la 5 la 10 ani se prescriu în 8 ani și așa mai departe. Al doilea prevedea că „îndeplinirea oricărui act de procedură” în cauză comunicat suspectului sau inculpatului întrerupe termenul prescripției, un nou termen începând a curge de la data respectivă. Acest ultim articol a fost găsit neconstituțional de către judecătorii CCR, printr-o decizie din 2018. Cum Parlamentul nu a făcut nimic să pună în acord legea cu exigențele CCR, în 2022 a venit o a doua decizie care a statuat că vreme de patru ani, între 2018 și 2022, România nu a avut legislație pe întreruperea termenului de prescripție. Această hotărâre a CCR din 26 mai 2022 a fost confirmată de ICCJ în toamna anului trecut.

Completul pentru soluționarea unor chestiuni de drept de la Înalta Curte, condus de actualul președinte al CSM, Daniel Grădinaru, a obligat prin, decizia nr. 67 din 25.10.2022, pe toți judecătorii din România să aplice prevederile prescripției generale. Așadar, „Marea prescripție” nu este neapărat opera Curții Constituționale, ci a Înaltei Curți, care a interpretat decizia instanței de control constituțional în așa fel încât efectele acesteia se aplică retroactiv, nu doar pe viitor, așa cum prevăd normele de drept.

Prin urmare, completul condus de judecătorul Daniel a fost cel care făcut posibilă interpretarea deciziei privind prescripția ca lege mai favorabilă, în ciuda faptului că hotărârile CCR nu sunt legi și „dictează doar pentru viitor”.