Cristi Pustai: ,,Cred că suntem singura echipă cu rată de vaccinare sută la sută!”

Super-interviu oferit de antrenorul lui FC Buzău pentru una dintre televiziunile deținătoare de drepturi TV pentru eșalonul secund. Cristi Pustai a vorbit la Telekom Sport despre perioada bună pe care o traversează cu echipa din Crâng, despre luminile și umbrele de la fosta sa formație, Dunărea Călărași, despre situația la zi din fotbalul românesc, dar și despre felul în care FC Buzău reușește să treacă prin pandemie. Mister a dezvăluit cu ce amintiri a rămas din perioada în care a scris istorie la Gaz Metan Mediaș, ce echipă din străi­nătate a refuzat și care a fost cel mai bun fotbalist pe care l-a antrenat. Inteligent, molcom ca orice ardelean, personaj atipic în fotbalul românesc, profesorul de ­mate­matică de pe banca Buzăului le-a mai dezvăluit jurnaliștilor Telekom Sport ce genuri de muzică ascultă: folk și rock!

Iată cele mai importante pasaje din interviul oferit de antrenorul care a atins deja o bornă importantă pentru fotbalul buzoian: după 13 ani de la vechea Glorie, o altă echipă a ajuns în sferturile de finală ale Cupei României:

• 

  Am scăpat momentan de Covid. Am făcut primele doze relativ rapid la începutul anului. Și la echipă lucrurile stau foarte bine, medicul de aici, de la Buzău a gestionat foarte bine situația. Cred că suntem singura echipă din Liga a 2-a cu rată de vaccinare de 100%. Am luat în serios toată perioada asta. Atât eu, cât și băieții. Nu te joci cu așa ceva.

• În timp ce eram la Călărași au fost niște discuții cu o echipă din Liga 1. Apoi a venit barajul, discuțiile au rămas tot discuții și nu am mai așteptat. Buzăul a fost prima echipă care a venit cu o ofertă concretă, interesantă și i-am ales, deci, pe ei. E un proiect interesant aici, pe 3 ani de zile. O echipă construită cumva de la zero în ultimele 4 luni de zile, care nu se descurcă atât de rău în campionat, zic eu. (…) Îndrăznesc la un alt baraj, de ce nu? Ăsta este mirajul play-off-ului. Doar două echipe din șase nu au șansa să se bată pentru un loc în Liga 1. Sunt puncte multe și importante care vor fi puse în jos și, cine știe? Atâta timp cât la echipă e liniște și partea financiară nu suferă, eu zic că orice e posibil.
• Perioada de la Călăra­și… Aproape de promovare, dar cu atât de multe ­pro­bleme financiare! Cât de mult a contat asta în ratarea obiectivului? Călărași nu avea cum să promoveze în Liga 1. Nu avea! Uitați-vă acum în ce situație se află. Una de așteptat. Când nu îți primești banii jumătate de an, ce motivație să mai ai? Cum să joci dacă nu vezi un salariu vreme de 6 luni? Jucătorii aveau și ei familie, cheltuieli, facturi de plătit. Mai pri­meam pe ici, pe colo, câte un salariu, dar doar pentru a fi totul bine în procesul de licențiere. A fost o perioadă atât de grea, că nici măcar nu vreau să îmi amintesc de ea.
• Oferte din străinătate? Da, imediat după ce ieșisem vicecampion cu Pandurii, avusesem și victorii în Europa. M-am întâlnit la Istanbul cu un impresar care reprezenta o echipă din Arabia Saudită. Dar la momentul respectiv mi s-a părut mie că nu e ce trebuie. Poate că nu ar fi trebuit să refuz, poate că ăla era startul meu în străinătate. Însă atunci am refuzat.
• E destul de complicat în Liga a 2-a. Depinzi de primării, de consilii județene. Privatul îl găsești rar de tot și ăla e cel mai bun, se vede și-n rezultatele echipelor, care depind de o primărie și care de un patron. Nu vedeți câtă instabilitate e la nivel politic în țară? Imaginați-vă într-un oraș cum e. Ți se promite una, alta de către un consiliu județean. Și apoi se sucesc și aia a fost. Bine, și patronul poate face asta. Dar înțelegeți ideea.
• Îmi place Craiova lui Reghecampf, îmi place parcursul pe care îl are Ciobi în campionat (n.r. Liviu ­Cio­botariu, la FC Voluntari). Mai e și Dan Petrescu, care a revenit la CFR Cluj și uite-l cum ia iar campiona­tul cu CFR Cluj. CFR Cluj iese campioană sigur, sigur și anul ăsta. Dar uite că au apărut și la ei discuții despre insolvență. Boala fotbalului românesc e insolvența asta. Se poartă. E la modă. Auzi și tu, insolvență la echipa campioană. Citești știrile și te crucești. Poate că ar trebui să facem și noi ceva să ne oprim cu treaba asta. Nu știu ce. Hai să-l clonăm pe Gică Hagi.
• Încă o calificare ratată la echipa națională…Hai să nu facem chiar un capăt de țară din eșecul ăsta. Măcar am progresat puțin, am fost la mâna noastră tura asta. Și ne calificam la baraj. Nu făceam altceva decât să prelungim agonia. Că făceam probabil act de prezență la baraj la ce echipe sunt acolo. Ce poate doare e că nu am reușit să ne calificam dintr-o grupă slabă. Am făcut și jocuri bune, și jocuri slabe. Dacă mă întreba cineva ce cred când a venit Rădoi selecționer, spuneam că doar în România se poate una ca asta. Ca un antrenor fără școală să fie selecționer. Mă rog, vedeți situația cum e și prin Liga 1, Liga a 2-a. Nu se ține cont că faci școala, că știi, că nu știi. Noi mergem la școală degeaba. Însă Rădoi a făcut tot ce a putut să facă. Nu o să fim niciodată sârbi, știți? Noi nu avem mentalitatea aia și ne putem întoarce în istorie să vedem că așa a fost mereu. Nu mai suntem în elita fotbalului și trebuie să ne obișnuim cu asta.
• Lucruri se pot face. Dar le facem? În primul rând să renunțăm la placa asta cu copiii și juniorii. Investim doar din gură în ei. După părerea mea, FRF ar trebui să fie cea care girează spre astfel de grupe. Banii de la Guvern să meargă la FRF. Noi vorbim, ne place să vorbim o grămadă. Dar când banii de copii și juniori se transformă în bani de medicamente, ce să mai evoluezi? Că îi înțeleg și pe oameni. Când tu nu ai spitale, investești în copii și juniori? Nu. Asta pentru că tot procesul e făcut total greșit.
• Etapa cu Gaz Metan a fost una de neuitat și foarte frumoasă. În prezent noi nici măcar nu mai visăm să jucăm în vreun tur preliminar cu vreo echipă din Germania. Ieșim din primul tur, cu cine știe ce echipă și de unde.
• Un top 3 jucători pe care i-am antrenat până acum? Asta e o întrebare grea. Nu știu. Nu cred că sunt doar 3. Sunt mai mulți. O să nominalizez doar unul drag mie, pe Eric. Mai ales că, de curând, am devenit consăteni, că s-a mutat la Mediaș și el. Eric e pe primul loc. Însă nu aș vrea să ­no­mi­nalizez mai mulți pentru că aș exclude sigur pe cineva și nu vreau asta. Am avut norocul în viața asta să antrenez foarte mulți jucă­tori buni.

Reporter: Ce gen de muzică ascultați?

Cristi Pustai: Folk și rock.

Reporter: Și cum vă simțiți atunci când auziți cum fotbaliștii rup manelele în două?

Cristi Pustai (râde): Nu îi aud. Nu au voie. Ascultă ce vor doar când nu sunt eu aici.