Un nou subiect care „a rupt internetu-n două”, ca să ne exprimăm în ton cu limbajul știrilor de senzație, este cel al recent lansatului film „Capra cu trei iezi”. Bineînțeles nu este deloc greu ca orice fel de subiect postat de vreun tălâmb pe o rețea de socializare să devină motiv de „controversă”; este suficient să posteze cineva un deget vârât cu simț de răspundere într-o nară pentru ca un val de critici, sfaturi medicale, epidemiologice și de ce mai vreți dumneavoastră să inunde spațiul public.
Dar, să revenim la oile, pardon!, la capra noastră. Ideea principală a „controversei” era că niscaiva părinți au ignorat total categoria în care se încadrează pelicula și au vizionat cu odraslele lor un film „thriller-horror”, în care personajele din povestea lui Creangă nu erau capra, iezii și lupul, ci oameni. Astfel, cei mici au avut ocazia să vadă un psihopat care ucide doi copii și este omorât, la rându-i, de mama celor mici, prin incendiere. Scenariul este, în mod clar, unul comun în filmografia internațională de gen, ba chiar poate fi considerat unul ușurel, dat fiind că asistăm doar la trei crime.
Comentariile celor indignați, dacă nu ar fi de plâns, ar trebui să compenseze emoția unui asmenea film prin comicul lor. Iată, cineva se arăta indignat că se folosesc prea multe arhaisme pe care copiii nu le înțeleg. Păi ce ne facem, nene, ori ne văităm că nu au ce căuta copiii la un astfel de film, ori că nu înțeleg de ce sunt hăcuiți cei mici de vecinul psihopat al doamnei care face reclamă la televizor Clinicii Sante? Ați ghicit, „capra” este interpretată de Maia Morgenstern! Dacă ar fi să mergem pe acest tip de gândire, hai să ne revoltăm că în „Patimile lui Iisus” – în care joacă tot doamna cu Clinica Sante! – se vorbește în limba aramaică. Sau că „Iisus din Nazaret” rostește pe cruce, de această dată în ebraică, „Eli, eli, lama sabahtani?” (între noi fie vorba, dacă nu ar fi existat această replică în film, nici Irina Nistor nu ar fi comis celebra traducere „Ilie, Ilie, de ce m-ai părăsit?”).
Cea mai largă categorie dintre revoltații care „au rupt internetu-n două” este formată din cei care contestă violența scenariului. De parcă originalul, „Capra cu trei iezi” a lui Creangă ar fi fost o poveste de spus înainte de culcare. Mai mult, basmele românești abundă în scene horror, cu decapitări și amputații. Și nu numai cele românești; gândiți-vă puțin la cele germanice culese de frații Grimm. Nici cu Biblia nu mi-este rușine. Și, ca să revenim mai aproape de casă, să ne gândim la Letopiseți, inclusiv la Ștefan cel Mare și Sfânt, „de grabu a vărsa sânge nevinovat; de multe ori la ospețe omora fără giudeț. Amintrelea era om întreg la fire”.
Dincolo de apetența sporită a românului de a critica și a se certa pe diverse subiecte, de la știință și până la arta scărpinatului pe sub coadă a iguanei, concluzia este una tristă. O lipsă crasă de cultură, datorată în special lipsei de apetență spre lectură, coroborată cu lipsa capacității de a pricepe un text scris – analfabeții funcționali de acum 25 de ani au acum copii pe care îi duc la filmul „Capra cu trei iezi” crezând că este un basm de care cel mic își va aminti oricând cu mare bucurie – au favorizat această stare.
Și, apropo, nu am văzut mare revoltă legată de știrea cu cei trei minori care au dat viață unor scene horror atunci când au schingiuit până la moarte un bătrân căruia, de fapt, voiau doar să îi fure bicicleta.
Excelent!