Cultură

Video: „Jack of All Trades”, trupa buzoienilor Andrei Chiriţescu şi Mădălin Duca, lansează primul album

Andrei Chiriţescu şi Mă­dălin Duca sunt cei doi buzoieni care fac parte din trupa de rock alternativ Jack of All Trades, trupă care începe să fie tot mai cunoscută în peisajul musical de la noi. Au peste 40 de concerte susţinute în Bucureşti şi în ţară, cinci videoclipuri, apariţii live în emisiuni radio precum cele de la Radio Guerrilla, o colaborare cu Viţa de Vie, au cântat în deschiderea unor trupe ca Timpuri Noi, Şuie Paparude, Partizan, iar pe 4 decembrie vor lansa pe piaţă primul lor album.

De asemenea, Jack of All Trades este singura trupă din România care are un podcast – o serie de episoade lansate lunar pe Youtube, în care membrii formaţie vorbesc despre provocările unei trupe aflate la început de drum şi modul în care „navighează” prin industria muzicală din ţară.

Înfiinţată în 2014 de către Alex Teodorescu, trupa este compusă astăzi din Alex Teodorescu (voce, chitară), Mădălin Duca (tobe), Andrei Chiriţescu (chitară bas) şi Radu Eremia (chitară solo), cei patru făcând „o muzică ce gravitează în jurul unei tobe huge, apăsate şi al unui distortion de chitară destul de nervos”.

Cei doi buzoieni au acceptat să vorbească pentru OPINIA despre începuturile lor muzicale, din perioada în care se aflau încă la Buzău, şi despre proiectele pe care trupa Jack of All Trades le pregăteşte.

„Am făcut parte din S.G. Project” vs. „am cântat la chitară până am descoperit tobele”

Reporter: Cum au fost începuturile voastre în muzică?

Andrei Chiriţescu: Ascult muzică rock de când eram mic, datorită părinţilor mei care aveau în casă casete de la Scorpions, Compact, Holograf. În rest, ce se dădea la radio sau TV: Alice Cooper, Judas Priest şi câteva formaţii româneşti. Prin 2010 a început nebunia cu chitara, cam după ce am văzut un videoclip cu Zakk Wylde pe YouTube cântând „Farewell Ballad”. I-am rugat pe părinţii mei să-mi cumpere o chitară, iar într-un final am primit un Squier Telecaster. Am urmat după aceea lecţii de chitară cu dl. profesor George Stănescu. La lecţii ţin minte că progresam foarte repede, iar ca răsplată, dânsul m-a introdus în proiectul său de chitarişti ”S.G. Project”, proiect care derulează şi în prezent.

 

În vara lui 2011 am debutat împreună cu colegii de atunci pe scena de la barul de rock ”La Felinare”. Prin 2012, am renunţat la profesor şi am început să învăţ singur, materialul preferat de studiu fiind chitariştii de la Judas Priest, K.K. Downing şi Glenn Tipton. Trecerea de la chitara electrică la chitara bas s-a întâmplat prin 2017, datorită vărului meu, Pavel, care mi-a făcut cadou de ziua mea vechiul lui bas… şi îi mulţumesc enorm pentru acest lucru!

Mădălin Duca: Deşi mă învârteam pe “La Felinare” în timpul liceului, activitatea mea muzicală se rezuma doar la a sta la o bere şi a asculta trupele locale, de care ştiam că sunt „mentored” de George Stănescu. Prin clasa a 11-a am pus mâna pe chitară pentru prima dată, dar nu m-a prins aşa uşor. Am cântat aproximativ jumătate de an şi după aceea am ţinut-o ascunsă în dulap, unde o mai am şi acum. Peste câţiva ani m-am reapucat de chitară (electrică, de data asta), am cântat vreo doi ani până când am descoperit tobele – cu care am şi rămas. Ca să învăţ să cânt la tobe, am luat câteva lecţii la început… după aceea am învăţat ascultând alte trupe şi imitând alţi toboşari.

Rep.: Cum aţi fost cooptaţi voi doi în trupă?

Andrei Chiriţescu: Am intrat în Jack of all Trades la începutul lui 2018, mai exact pe 2 aprilie. Eram într-o perioadă incertă cu vechea formaţie, StoneLight. Nu prea mai aveam concerte, iar chimia din trupă lipsea pe toate planurile. Mă hotărâsem să renunţ definitiv la a mai cânta vreodată, deoarece am avut numai neplăceri în domeniul ăsta, însă salvarea a venit cu ajutorul Facebookului. Pe un grup de instrumentişti am găsit un anunţ cu titlul „Trupa Jack of all Trades caută basist şi chitarist”. Un anunţ destul de lung. Cam vreo trei pagini în Word. M-am documentat puţin despre ei şi aveau ceva acti­vitate în spate şi câteva melodii lansate. Le-am ascultat pe toate şi am rezonat cel mai mult cu „Momentul de acum”, deoarece îmi aduce aminte de cum îi făceam curte actualei mele soţii. I-am arătat melodia şi răspunsul ei a fost: „Ce mai aştepţi? Pune mâna şi scrie-le”. Zis şi făcut. M-am întâlnit cu Alex şi Mădălin în Fabrica. Am vorbit. Am rezonat. Am intrat în trupă. 

Mădălin Duca: ştiam de Jack of all Trades de vreo doi, trei ani de zile, ştiam că era proiectul solo al unui tip pe nume Alex Teodorescu. Ştiam că nu are instrumentişti, iar eu îmi doream foarte mult să fac parte dintr-o trupă. I-am dat un mesaj pe Facebook prin care l-am întrebat dacă are nevoie de un toboşar. Deşi nu mă cunoştea, a acceptat sa mergem la un jam session, am realizat că ne potrivim şi aşa am intrat în trupă.

„O fuziune între pop, rock, metal şi hip-hop”

Rep.: Vorbiţi-mi despre stilul trupei, ce influenţe şi ce muzică ascultaţi?

Mădălin Duca: Stilul trupei nu poate fi încadrat sub o singură etichetă. Noi zicem că e rock alternativ, dar adevărul e că e o fuziune între pop, rock, metal şi hip-hop. Dacă ar fi să iei toate elementele compoziţionale (ritm, tonuri, versuri, structură) şi să le analizezi individual, poţi recunoaşte influenţe din toate genurile. Structura de pop, versuri de hip hop, tonuri de trupe americane early ‘00s… pe scurt, Deliric pe tonuri de Puddle of Mudd şi cu swag de Viţa de Vie.

Rep.: Căror provocări trebuie să facă faţă în industria muzicală românească o trupă rock aflată la început de drum?

Mădălin Duca: În primul şi în primul rând, înainte de a discuta despre aspectele logistice & business pentru susţinerea unei trupe, prima provocare căreia trebuie să îi facă faţă o formaţie (în general, nu neapărat de rock) este ca toţi membrii acesteia să se înţeleagă şi să lucreze în armonie. De acolo pornesc toate.

Putem continua cu spaţiul de repetiţii. Deşi multe trupe închiriază săli de repetiţii cu ora, noi am preferat să facem o investiţie substanţială de la început, să avem propria noastră sală de repetiţii, unde activăm doar noi.

După ce se rezolvă pro­blema spaţiului de repetat, încep investiţiile în instrumente. Eu, ca şi toboşar, am pierdut şirul investiţiilor pe care le-am făcut – nu de când m-am apucat de cântat, nu de când am intrat în trupă – ci chiar anul acesta… 

Andrei Chiriţescu: Apoi apare gestionarea timpului pentru repetat. Dat fiind că toţi avem joburi şi timpul este limitat, trebuie să înveţi să fii cât mai productiv în alea 4-6 ore pe săptămână în care te strângi cu restul trupei să repeţi. ~sta e un lucru la care simt că am progresat în ultimii doi ani. Dacă la început recunosc că pierdeam mult timp, acum ne-am mobilizat, ştim ce să repetăm pentru a solidifica o prestaţie live şi nu ne mai pierdem timpul cu joacă inutilă.

Bun, să vedem. Ai sală, ai un set live de o oră bine repetat… de mâine umpli stadioanele. Ei bine, nu e chiar aşa. De aici începe greul.

Mădălin Duca: Trebuie să fii într-o constantă căutare de giguri, să vorbeşti cu absolut toată lumea, să cunoşti pe toată lumea, să te promovezi cât mai bine şi eficient, să creezi content online ca să menţii hypeul legat de trupă. E ceva ce nu se opreşte niciodată. Şi asta mă motivează.

Intrare liberă la concertul de lansare al albumului

Rep.: Câte piese şi videoclipuri aţi lansat până acum?

Multe! Nouă piese (una reînregistrată) şi cinci videoclipuri. Urmează să lansăm şi primul material discografic, intitulat “Extrovertit Selectiv”, pe 4 decembrie în Club Quantic din Bucureşti. Intrarea va fi liberă.

Rep.: Am văzut că mizaţi pe versuri în limba română în timp ce multe trupe noi aleg să cânte în engleză. De ce?

Pur şi simplu aşa ne putem exprima mai bine mesajul şi ne simţim mai deschişi faţă de public. Pe viitor nu excludem varianta de a cânta în engleză.

Rep.:  Cum decurge realizarea unei piese?

Mădălin Duca: Alex (solistul) este cel care face versurile şi o linie de chitară simplă în jurul lor. De aici porneşte tot procesul de compoziţie. Noi venim cu restul. În general, următorul pas e să vin eu cu linia de tobă.

Andrei Chiriţescu: Pe care o urmez cu basul. Apoi adăugam înflorituri: Radu la chitara solo, eu chestii mai jucăuşe la bas.

„Cu siguranţă vrem să concertăm în Buzău în 2020”

Rep.:  Vorbiţi-mi despre podcast.

Am vrut să facem şi altfel de conţinut online. Vorbim destul de mult despre muzică în afara repetiţiilor şi ne-am hotărât să ne filmăm şi să ne putem pe net. Ne facem încălzirea pentru viitoarele apariţii radio şi TV. (n.r. zâmbeşte)

Rep.: Cu ce trupe consacrate aţi avut ocazia să cântaţi până acum?

Alex al nostru a făcut o piesă cu Viţa de Vie. Se numeşte „Somn Uşor”, o găsiţi pe YouTube, este sublimă. La începutul acestui an am avut ocazia să cântăm în des­chiderea lor, iar când a venit rândul trupei Viţa de Vie să închidă seara cu această piesă, l-au chemat şi pe Alex pe scenă…  a fost un moment super mişto.

Până acum am avut ocazia să cântăm în deschiderea trupelor Viţa de Vie, Şuie Paparude, Timpuri Noi, Partizan, Fără Zahăr, Alex & The Fat Penguins, Trupa Spam şi Cargo.

Rep.:  Unde aţi concertat până acum? V-aţi gândit şi la un concert în Buzău?

Am concertat cel mai mult în Bucureşti, evident, fiind oraşul în care activăm toţi. Dar am făcut şi câteva plimbări prin ţară, susţinând concerte la Timişoara, Călăraşi, Târgovişte şi Câmpina. 

Anul 2019 ne-a surâs în materie de concerte, având ocazia să avem sloturi la festivalurile de rock Old Blacks şi Mogoşoaia Soundcheck.

Cu siguranţă vrem să concertăm în Buzău în 2020. Doar avem cazare gratuită (  n.r. face cu ochiul).

 

 

Articole similare