Telefonul mobil vs. lectura unei cărţi / „Informaţiile asimilate de pe Internet se înmagazinează în emisfera stângă a creierului, care se resetează în timp”

Invitaţi de seamă la Biblioteca Judeţeană „V. Voiculescu”, miercuri, 4 decembrie. Cu prilejul Anului Cărţii, instituţia buzoiană a găzduit lansarea cărţilor „Hyperion şi Demiurg – Luceafărul, mit şi dramă existenţială”, semnat de academician Mihai Cimpoi, şi „Escale în Panteon – de la Dosoftei la Vişniec”, semnată de Daniel Corbu. Cei doi scriitori au fost însoţiţi la Buzău de directorul ­Edi­turii Princeps Multimedia, Filomena Corbu.

În cadrul evenimentului, directorul bibliotecii buzoiene, Sorin Burlacu, le-a oferit oaspeţilor diplome de excelenţă, primind la rândul său din partea academicianului Mihai Cimpoi, o medalie de argint de la Congresul Mondial al Eminescologilor.

De ce ţinem minte toată viaţa o poezie pe care am învăţat-o în copilărie  

În debutul manifestării, Filomena Corbu a vorbit despre rolul lecturii în această perioadă dominată de tehnologie.

„Cred că nevoia de lectură şi de carte este enormă. Trebuie să reuşim să convingem tinerii că lectura nu este o corvoadă, ci este o nevoie şi o plăcere. Există neurologi care spun că toată informaţia pe care o acumulăm din mijloacele electronice se acumulează în emisfera stângă a creierului, iar informaţia pe care o obţinem în urma lecturii se înmagazinează în emisfera dreaptă a creierului. Emisfera stângă are capacitatea de a se reseta din timp în timp. Puteţi verifica lucrul acesta. Încercaţi să vă aduceţi aminte o informaţie pe care aţi luat-o de pe Internet acum o săptămână. Nu o să vă mai aduceţi aminte. Veţi vedea însă că o poezie pe care aţi învăţat-o în copilărie o ţineţi minte toată viaţa. Ne plângem că studiile arată că elevii sunt analfabeţi funcţionali. Nu copiii sunt vinovaţi. Copiii nu s-au născut nici cu telefonul, nici cu tableta în mână. Noi le-am pus în mână aceste lucruri, noi i-am determinat să fie dependenţi de ele. Am văzut o mamă cu un copil de un an şi jumătate în faţa unui magazin la Chişinău care se chinuia să dea să mănânce copilului. Copilul nu voia să mănânce şi mama i-a spus că dacă mănâncă, îi dă telefonul să se joace. La un an şi jumătate! Îmi spuneţi mie că acesta nu este debutul unei dependenţe bolnăvicioase? Noi venim dintr-o altă perioadă în care cartea avea altă valoare. Nu puteam adormi până nu citeam câteva pagini. Asta era bucuria noastră. Îmi aduc aminte că mie mi-a confiscat profesorul de ­fi­zică volumul <Moromeţii> pentru că îl ţineam pitit în bancă şi mai citeam prin ora de fizică. Chiar dacă lucrurile merg pe o pantă descendentă, suntem datori noi, cei care iubim lectura, să fim formatori pentru copii”, a declarat directorul Editurii Princeps Multimedia, Filomena Corbu.

„Sunt 350 de ani de poezie românească, care dovedesc că literatura noastră nu este cu nimic mai prejos decât altele europene”

În continuarea manifestării, poetul şi eseistul Daniel Corbu a vorbit des­pre volumul său, „Escale în Panteon – de la Dosoftei la Vişniec”.

„Cartea mea este una de portrete literare. 171 de portrete, începând cu primul nostru poet cult, Dosoftei, şi până la poeţii de astăzi. Sunt 350 de ani de poezie românească, care dovedesc că literatura noastră nu este cu nimic mai prejos decât altele europene. Sigur că avem numeroase complexe, cum ar fi complexul Dinicu Golescu, dar nu trebuie. Chiar dacă am început mai târziu literatura cultă, am avut-o pe cea populară foarte pu­ternică. Eu sunt un poet de vocaţie care crede în poezie ca într-un miracol, nu ca într-o profesiune. Nu iubesc ingineria textuală, lucrurile uşoare care se scriu. Mai cred încă în inspiraţie şi cred că a scrie fără inspiraţie este o lipsă de bun simţ. Volumul meu nu este chiar o istorie a poeziei pentru că ele sunt selective, dar adună un conţinut reprezentativ”, a declarat Daniel Corbu.

„Acest volum este un vis al meu care a luat chip de carte” 

Despre volumul „Hyperion şi Demiurg – Luceafărul, mit şi dramă existenţială”, carte dedicată de Mihai Cimpoi lui Mihai Eminescu, cei prezenţi au spus că este o receptare a poemului „Luceafărul”, de la editare, în 1883, până astăzi. Sunt prezentate o multitudine de opinii ale criticilor de specialitate de-a lungul timpului, de la Titu Maiorescu, perioada interbelică, Arghezi şi până la Ovidiu Crăciunescu. Totodată, cartea este un studiu sociologic.

„Acest volum este un vis al meu care a luat chip de carte. Este o părere unanimă că <Luceafărul> este opera de sinteză a lui Eminescu. Mai puţini pică de acord când vine vorba despre ceea ce este <Lucea­fărul>, ca specie şi gen. Chiar în prima pagină a argumentului meu fac o trecere în revistă a ­clasi­ficărilor care s-au făcut în legătură cu acest poem: basm, poem liric, legendă sau mit, poezie de amor… Eu m-am oprit pe urmele lui Alain Guillermou, un francez care are o carte de referinţă despre Eminescu, <Geneza interioară a poeziilor lui Eminescu>. Când toată lumea din România căuta să afle de unde s-a inspirat Eminescu când a scris <Luceafărul>, Alain Guillermou vine şi spune că poezia lui Eminescu are o geneză interioară, hai să uităm de surse de inspiraţie. Eu vin cu argumentele mele pentru a demonstra că Eminescu este un poet tragic, iar <Luceafărul> este o dramă existenţială”, a declarat academicianul Mihai Cimpoi.