Revolta românilor pare a da pe dinafară după ce Austria nu a fost de acord ca România să intre în spațiul Schengen. Astfel că, în mediul online s-a creat un val de critici la adresa companiilor austriece, indiferent de domeniile în care acestea acționează. Așa s-a ajuns ca un român să facă o postare pe pagina personală de Facebook în care precizează că zahărul produs în România, în fabrica de la Buzău, este făcut din trestie de zahăr adusă din Mauritius și este vândut în România sub denumirea de zahăr românesc.
„ESCROCHERIA Nr. 1 a Austriei în România – Afacerea Coronița & Mărgăritar by AGRANA Zucker. Consumul anual de zahăr din România este de 400.000 tone-500.000 tone. AGRANA Zucker (AUSTRIA) prin ESCROCHERIE deține MONOPOLUL; majoritatea românilor cumpără zahăr CORONIȚA sau Mărgăritar, care sunt la un preț foarte mic, de 5,5 lei sau 6,5 lei comparativ cu produsele ORIGINALE românești nefalsificate. Ceea ce nu știu însă românii este că zahărul vândut de AGRANA Zucker (AUSTRIA) nu este fabricat din sfeclă de zahăr ci din TRESTIE de ZAHĂR adusă din MAURITIUS, ceea ce este o diferență imensă (aprox. 150.000-200.000 tone/anual) pe care îl rafinează la Buzău și îl vând în România drept ZAHĂR ROMÂNESC pe care nu scrie că este din TRESTIE DE ZAHĂR!”, precizează românul în postarea de pe Facebook. Textul respectiv a fost preluat rapid de întrega medie națională.
În anul 1998, compania Agrana Zucker A.G. a demarat investiţii de amploare în industria zahărului şi a amidonului din România, cumpărând S.C. Danubiana Roman S.A, S.C. Zahărul S.A Buzău și S.C. Beta Țăndărei S.A. Acum, compania austriacă deţine o fabrică de zahăr în Roman şi una în Buzău. Totodată, Agrana are și o fabrică de amidon în Ţăndărei (AGFD Țăndărei a fost preluată de grupul Agrana în 2001).
Potrivit informațiilor de pe site-ul companiei, fabricile de zahăr au optat, în anul 2005, pentru „o administrare și un management mai eficient”, și așa a fost înființată compania Agrana România. În anul 2018, Agrana Romania S.A. devine Agrana Romania S.R.L, firmă care a preluat managementul fabricilor de zahăr deținute de Agrana Zucker A.G.
Agrana România are un capital social de 80.919.033,80 lei divizat în 809.190.338 acţiuni și a lucrat cu un număr mediu de 342 de salariaţi în anul 2020, faţă de 396 de oameni în 2019. În anul 2021, cifra de afaceri a Agrana România a fost de 675.517.983 lei și, așa cum afirmă reprezentanții companiei citați de gândul.ro, peste 100.000 de tone de tone de zahăr sunt produse anual în țara noastră.
O altă lovitură pentru români este că zahărul produs în România nu este vândut pe rafturile magazinelor românești, ci pleacă spre alte țări, iar românii cumpără zahăr Coronița sau Mărgăritar originar „din UE și din afara UE”, cum este menționat și pe ambalaj. Potrivit gândul.ro, zahărul care ajunge în magazinele din România ar fi, de fapt, zahăr importat din Mauritius sau din alte țări non-UE, în timp ce zahărul produs în țara noastră, din sfeclă de zahăr, ar ajunge la firma-mamă din Austria și, ulterior, exportat către alte destinații „mai atractive”.
„Mai mult decât atât, zahărul din SFECLĂ de zahăr extras de AGRANA Zucker (AUSTRIA) este EXPORTAT în afara României, nu pentru piața din România!!!! Zahărul, zahărul de masă sau zahărul alb sunt extrase în principal din trestia de zahăr sau din sfeclă de zahăr. Cea mai mare sursă actuală de zahăr alb este zahărul. Acest zahăr, adică prelucrat din trestie de zahăr, este denumit zahăr din trestie. Sucul de zahăr este produs din sfeclă de zahăr, o plantă a cărei tubercul conține o concentrație mare de zaharoză. Zahărul din trestie este prelucrat printr-un proces lung. Mai întâi, sucul este extras din trestia de zahăr și este apoi purificat cu var și căldură. Apoi este prelucrată în continuare, și în cele din urmă se separă în cristale de zahăr și melasă. Cristalele de zahăr sunt albite și rafinate pentru a da produsul final, pe care îl cumpărăm la supermarket. Acesta este zahărul alb traditional.
În schimb, zahărul din zahăr are un proces simplificat de extracție și producție de zahăr. Sfecla de zahăr este tăiată, fiartă și presată până la un sirop gros. Zahărul este apoi extras din sirop și uscat. Procesul de producție al zahărului din sfeclă este considerat un proces cu un strat, deoarece necesită doar un tratament la o singură plantă. Producția de zahăr din trestie, pe de altă parte, necesită două procese diferite și două facilități diferite. Prin urmare, zahărul din sfeclă este mai simplu și mai bun decât zahărul din trestie. În plus, sfecla de zahăr are o compoziție de 16% până la 18% zaharoză, comparativ cu o compoziție de zahăr din trestie de 10% până la 11%.
De fapt, AGRANA ZUCKER AUSTRIA (Coronița, Mărgăritar) comută adesea sursa de zahăr între sfecla și trestia de zahăr și le vând în același ambalaj, consumatorilor neavizați. Atât zahărul din sfeclă, cât și zahărul din trestie au același aspect fizic. Acestea sunt ambele 100% zaharoză (sucroză), cu același machiaj chimic. Ele sunt de 99, 95% similare unul cu celălalt, iar oamenii au opinii diferite cu privire la faptul dacă acest lucru este sau nu de 0,05%. Cei mai mulți nu pot observa o diferență, în timp ce unii susțin că zahărul din trestie de zahăr este mai bun pentru coacere, deoarece produsul final este mai moale, chewier și mai dulce”, se mai arată în postarea românului.
Surse Gândul precizează că există un alt mare semn de întrebare referitor la profitul raportat de Agrana România, un an fiind „pe plus”, unul „pe minus”. O astfel de abordare este explicată prin faptul că Agrana nu ar vrea să plătească taxe și impozite statului român, profitul fiind încasat – prin intermediul unui trader „care este tot compania lor” – tot în Austria.
„Dacă ne uităm pe cifrele Agrana, o să observăm că într-un an fac profit, iar într-un an au foarte mare pierdere. Practic, în anul în care înregistrează o foarte mare pierdere, de obicei, producția este vândută toată în Austria. Pe nicio pungă de la noi, din România, nu scrie «Produs în România», la Roman. Scrie «Viena». Ei își vând pe hârtie producția, afară. Marfa nu pleacă din România. O parte o bagă în supermarketuri, o parte o fac bio și o trimit în Austria. Nouă, de fapt pe piața noastră, un trader din Viena, care e tot compania lor, vine și ne vinde marfă. Practic, profitul realizat îl încasează în Viena, ca să nu plătească taxe și impozite aici. Aici fac, în teorie, pierdere. Fac profit un an da, unul nu, dar dacă ne uităm pe ultimii 10 ani, e clar că pierderea a fost mai mare decât profitul. Marfa este produsă aici, dar compania nu declară profit la statul român. Dacă declară anul acesta, la anul îl ia înapoi. Și asta doar pentru a nu plăti 16% pe profit. Pe orice pungă de la raft scrie «Fabricat în UE și non-UE». Ar trebui să scrie «Fabricat în România». Este singurul produs din țară care are acest mesaj pe el, iar OPC-ul nu ia măsuri din cauza ambasadei Austriei”, susțin sursele Gândul.
