Târgul „Drăgaica”, de la ciuma bubonică la coronavirus

Viorel FRÎNCU
membru UZPR

La început, „Drăgaica”, iarmaroc milenar, după cum susţin etnologii, a fost sărbătorită ca rit desprins din vechile culte agrare. Pe parcursul timpului, sensul magic al acesteia s-a diluat, partea de comerţ, la care se adaugă cea de agrement, capătă pondere, fiind determinantă, în final.

În opinia istoricilor Constantin C. Giurescu şi Dinu C. Giurescu, astfel de nedeie se petreceau şi în Carpaţii Meri­dionali şi Orientali, acele „«târguri de două ţări» fiindcă se adunau la ele locuitorii de pe ambii versanţi, atât din Transilvania, cât şi din Ţara Românească sau din Moldova”.

Totuşi, „Drăgaica” din Munţii Penteleu era prea departe de drumurile ce începuseră să intersecteze târgul Buzăului, aşezare ce prinsese a se dezvolta, mai ales odată cu înfiinţarea, în jurul anului 1500, a reşedinţei episcopale.

În a doua jumătate a ­se­co­lului al XVIII-lea, târgul Drăgaica este mutat la marginea Buzăului, la Bănceşti, sat aparţinător comunei Simileasca, Alexandru Ipsilanti încredinţându-l, printr-un hrisov domnesc, datat 26 august 1778, Episcopiei.

Un moment de cumpănă pentru funcţionarea târgului „Drăgaica” îl constituie ciuma declanşată în anii 1795-1796 şi reiterată în vremea domnitorului Caragea.

În acest sens, sunt demne de menţionat măsurile luate de domnitorul Alexandru Moruzi, la 25 mai 1795, prin pitacul (decret domnesc, n.n.) adresat spătarului şi epistatului Agiei: „Fiindcă se apropie zilele târgului Drăgaicei din Buzău, ca să nu se întindă boala cu ocasia adunărei de norod, Vodă ordonă să puneţi pe starostele de negustori să ia în scris pe foaie anume pe toţi câţi din negustori şi isnafuri (bresle de negustori – n.n.) din Bucuresci au de a merge la Drăgaică cu orice fel de mărfuri, şi să rânduiţi pe însuşi Căpitanul de dorobanţi şi cu neferi (soldaţi,  n.n.) îndestul, ca pe toţi câţi au a merge la Drăgaică, cu 8 zile mai înainte, să-i scoaţă din Bucuresci cu toate mărfurile lor împreună, prin scirea şi a vameşului caravasaralei (birou vamal, n.n.), ori la Giulesci sau la alt loc afară de Bucuresci, mai depărtat, unde pe toţi adunându-i într-un loc, să-i puie să-şi deschidă, şi atât ei cât şi toate mărfurile şi lucrurile lor să se afume bine, şi să se aerisească şi să şadă în câmp la aerul vântului 8 zile, făcând lazaret (spital de carantină, n.n.), unde să epistăşească (să supravegheze, n.n.) însuşi Vel Că­pit(an, n.n.) cu neferii săi (…) şi după 8 zile, dând Dumnezeu a fi întru curăţenia sănătăţei, să aibă voie să meargă la numitul târg”.

De asemenea, la 31 mai 1795, Domnitorul scrie ispravnicilor că a învoit târgul Drăgaica, pe care mai înainte îl oprise; dar le ordonă să dea porunci la sate şi locurile molipsite şi mai ales târgoveţilor din Găgeni, ca de acolo să nu meargă nimeni la Drăgaică, punând aceste lucruri sub pază.

Printr-un alt hrisov domnesc se arată că, în câteva locuri ,,s-au întâmplat mo­lipseala la boala ciumei”, datorită „slobozeniei ce au cârciumarii a primi în cârciumi adunare de oameni la beuturi şi la beţii” şi, prin urmare, Domnitorul ordonă oprirea cârciumilor „cu beţii, cu lăutari, cu jocuri în cârciumă, nici partea bărbătească, nici femeiască”, învoindu-se doar „vânzarea cu ocaua în vase de dus pe  acasă, iar nu de beut în cârciumă”.

În pitacul respectiv, se ordonă ispravnicilor şi căpitanilor de la Dunăre ca negustorii de la Giurgiu şi Rusciuc să fie împiedicaţi a merge la Drăgaică până se face lazaretul.

În aceeaşi situaţie se aflau şi neguţătorii din Bucureşti care, datorită interzicerii participării la târgul Drăgaica, îşi vedeau afacerile falimentare şi ceruseră domnitorului ridicarea acestei interdicţii.

Anul următor, Vodă Moruzi oprise negustorii din Bucureşti de a merge la târgul Drăgaica, dar apoi, prin „Pita­cul din 12 iunie 1796 către Spătar”, domnitorul anulează restricţia, dându-le voie, „în interesul comerciului”, cu recomandarea ca negustorii şi marfa lor să fie dezinfectaţi la ieşirea din Bucureşti prin ­zapcii de la marele Spătar. „Iar care nu se va supune şi se va împotrivi a-şi afuma marfa şi lucrurile şi pe sineşi, să se bage în feare numaidecât şi să-l trimită la domnie, ca să se pedepsească”.

În acelaşi Pitac se po­runcea ca „la târgul Dră­gaica, să orânduiască Spătarul ori pe şătrarul Sandulache, ori pe Polcovnicul Anton ca să meargă la Drăgaică şi acolo împreună cu Paharnicul Grigore Scărlătescu să stea napristan (imediat, n.n.) să facă fumuri multe şi îndestulătoare împrejurul târgului şi pe uliţe în rând, multe şi dese, pe la intrările şi ieşirile uliţelor, pe unde intră şi iese norodul şi să îndatorească pe toţi ca banii să-i primească în oţet. Pentru vreo întâmplare să ia orânduiţii din cei doi boieri vreo doi, trei ciocli curaţi, că să-i aibă lângă dânsul”.

Prin acelaşi document, paharnicul Grigore Hriscoscoleu este numit epistat la târgul Drăgăicei, cu recomandarea „de aproape îngrijire a măsurilor contra boalei ciumei”.

Chiar dacă s-au luat măsuri pentru desfăşurarea târgului Drăgaica, fără să pătimească de pe urma epidemiei de ciumă, totuşi apar şi primele cazuri de îmbolnăviri, chiar în ceairul Episcopiei Buzăului.

În acest sens, Domnitorul trimite un Pitac, datat 12 iunie 1796, către ispravnicii de Buzău, prin  care le impută că n-au îngrijit de ajuns, deoarece şi „acolo în târg s-a întâmplat molipseală în ţigănia Episcopiei”. În respectivul document se arată că Domnitorul nu a putut opri târgul Drăgaica, dar că a ordonat dezinfectarea neguţătorilor la ieşirea din Bucureşti, timp de câteva zile.

De asemenea, Vodă Moruzi le atrage atenţia ispravnicilor să fie cu mare priveghere ca să se facă ­de­zinfectarea poruncită, adăugând că a expediat în grabă pe baş-beşleaga (căpitan, n.n.) la hotarul de la Brăila, „ca să dezi­nfecteze pe cei care vor veni la Drăgaica din Brăila, ţinându-i în lazaret câteva zile”.

Prin Pitacul adresat Spătarului, din 24 iunie 1796, se precizează ca pe neguţătorii ce se întorc de la târgul Drăgaica să-i dezinfecteze împreună cu marfa lor şi să facă lazaret (adăpost de carantină) 5 zile afară din târg.

Târgul Drăgaica va avea mult mai mult de pătimit în timpul domniei lui Ioan Vodă Caragea (1812-1818), epidemia de ciumă izbucnind încă de la începutul înscăunării sale. Ciuma bubonică declanşată în Bucureşti, la 11 iunie 1813, s-a extins în toată ţara, afectând şi alişverişurile (mărfurile) negustorilor din târgului Drăgaica. De-a lungul timpului, ţara a mai fost bântuită de ciumă, dar atunci flagelul a făcut mai multe victime decât în epidemiile precedente. Despre victimele ciumei, prinţul Ghica scria: „se crede că numărul morţilor din toată ţara a fost mai mare de 90.000”.

La acea vreme târgul se desfăşura la Nişcov, dar prin repetate cereri către domnie, vodă Caragea decide, în ­ia­nuarie 1813, mutarea Drăgăicii la Buzău, hotărâre ce nu a fost pusă în aplicare imediat, din cauza epidemiilor de ciumă, aduse de armatele ruseşti din Asia.

Pentru prezervarea sănă­tăţii publice, Vodă Caragea hotărăşte, în iunie 1813, închiderea tuturor bâlciurilor din Ţara Românească. Anul următor, cu excepţia câtorva târguri, care încep să fun­cţioneze în afara satului sau a oraşului, rămân închise ­bâl­ciurile mari de la Drăgaica (Buzău), Slobozia şi Mizil, pentru că erau vizitate de negustori din sudul Dunării, din regiuni infestate.

Ciuma va reizbucni şi în anii 1814, 1816 şi 1818, târgul Drăgaica fiind oprit a mai funcţiona. De altfel, la 10 iunie 1818, domnitorul Ioan ­Ghe­orghe Caragea emite un pitac prin care se menţionează: „Staroste de negustori, fiindcă Târgul Buzăului ce se face la Drăgaică s-au oprit cu porunca Domniei Mele, ce s-au dat cu întărirea la anaforeaua dumnealor Veliţilor boieri, din pricina boalei ciumei ce este la Brăila, cum şi afară în ţară, îţi poruncim ca un telal (telal – strigător de mezaturi) într-a­dins să o publicarisiţi la toţi neguţătorii de obşte, cum că Târgul Buzăului este oprit şi nu se face”.

În anul 1819, târgul a fost redeschis şi domnitorul face public acest lucru, încu­noştinţându-i pe cei interesaţi din toată ţara, prin următorul act: „Io Alexandru Nicolaie Şuţu voievod i gospod Zemle Vlahiscoe. Dumnea­voastră ispravnicilor ot sud (…) vă facem în scire, că târgul Drăgaicei, ce este vestit şi obişnuit a se face la 24 de zile ale viitorului iunie, la care vin neguţători şi de la locuri depărtate şi fiindcă în anii trecuţi pentru pricini de boală se poprise, iar acum din mila lui Dumnezeu fiind sănătate, în toate părţile, este slobod, de aceea vă poruncim să o ­pu­blicuiţi aceasta în tot judeţul cu totdinadinsul, ca să se audă şi în părţile vecine, cum că târgul Drăgaicei este slobod a se face, după orânduiala şi obiceiul vechi şi să îndemnaţi pe toţi cei ce vor merge să-şi facă alişverişul, de vândut şi cumpărat, fiind acest folos obştesc şi de primire să avem domnia mea înştiinţare”.

Vremea a trecut şi epidemiile de ciumă au fost era­dicate, însă în locul acestora, în plin secol XXI, au venit altele, ce se numesc gripă aviară, pestă porcină şi, mai nou, coronavirusul care a făcut ca anul acesta Drăgaica să fie suspendată.

Vor trece şi aceste epidemii-pandemii şi târgul Drăgaica va trebuie să-şi continuie istoria şi tradiţia.