Stranie și dezamăgitoare metamorfoză a Renatei Weber

În 16 aprilie, în plină pandemie de coronavirus – când autoritățile încercau să țină sub control numărul infecțiilor prin măsuri restrictive provizorii care, este adevărat, ne-au deranjat pe mulți dintre noi, dar care au fost înțelese și acceptate pe termen provizoriu –, Avocatul Poporului, Renate Weber, ataca la Curtea Constituțională a României ordonanța privind starea de urgență, susținând că mai multe articole din OUG 1/1999 privind starea de urgență și din OUG 32/2020, care o modifică pe prima, sunt neconstituționale întrucât i-ar permite preșe­dintelui să legifereze în domenii pentru care Constituția cere intervenția Parlamentului. Și cerea anularea amenzilor aplicate în timpul stării de urgență. Sesizare acceptată zilele acestea de CCR, care decide că ordonanța este neconstituțională.

Controversată atitudinea doamnei Weber în privința ordonanței privind starea de urgență, dacă ne uităm cu doar o lună în urmă la ceea ce spunea aceasta referitor la același subiect, față de care nu avea nicio obiecție. În 12 martie, Avocatul Poporului solicita decretarea stării de urgență în România, mențio­nând că „România are legislație în materie, respectiv OUG nr. 1/1999, iar ­preve­derile acestui act normativ trebuie respectate întocmai”. Adică, exact ordonanța despre care acum susține că este neconstituțională.

Trecând peste incoerența doamnei Weber, rămân câteva întrebări. Pe ce considerent cei sancțio­nați pentru încălcarea unei legi emise pentru protejarea sănătății populației au, în viziunea Avocatului Poporului, mai multe drepturi și libertăți decât cei pe care, prin ­neres­pectarea ei, aceștia i-ar putea expune pericolului de a se îmbolnăvi? De ce o persoană care fuge din carantină, riscând să infecteze mulți alți oameni, are, în viziunea aceluiași Avocat al Poporului, mai multe drepturi decât cei pe care i-ar putea îmbolnăvi sau chiar ucide? Nu sunt dubii că printre sancțiunile aplicate de Poliție în această perioadă unele au fost aplicate abuziv, din exces de zel sau din neprofesiona­lismul unor polițiști. Dar derapajele acestea se pot regla în justiție.

De ce Avocatul Poporului s-a erijat în apărător strict al drepturilor și a libertăților celor sancționați, adică al celor care au încălcat o lege, acum cât încă există pericolul ca situația să fie scăpată de sub control la nivel de sănătate public? Nu avea timp să atace la CCR Ordonanța privind starea de urgență după ieșirea din starea de urgență? Sigur că avea. Dar acum era un moment prielnic, pentru că tensiunea în rândul populației este încă mare, nemulțumirile, pe măsură – și vorbim, de sute de mii de oameni amendați în ultimele două luni. Era, deci, un moment oportun să ­coa­lizeze oficial împotriva guvernului liberal câteva sute de mii de oameni – cărora, prin această acțiune, li s-a transmis mesajul că au fost victimele unui abuz, situație pe care PNL ar putea să o deconteze electoral și la locale și, mai ales, la parlamentare. De asemenea, dacă lucrurile ar lua-o razna și am avea noi și extinse focare de infecție din cauza nerespectării măsurilor impuse de autorități, situație care ar bloca, din nou, pentru o altă perioadă de timp, și economia, decontul va veni nu la Avocatul Poporului, nu la CCR, ci la Guvern și Preșe­dinte. Adică, la PNL.

În an electoral, cum spuneam, este o acțiune care vine mănușă pentru PSD, partid care, alături de PRO România și ALDE – care a desemnat-o în funcția de ­Avo­cat al Poporului – îi ține  isonul în acțiunile din ultima perioadă. În aplauzele propagandei oficiale ruse, Sputnik apreciindu-i acțiunea de la CCR drept „spectaculoasă”. Iar pe Renate Weber – fost vicepreședinte al ­Fe­derației Internaționale Helsinki, fost director al Fundației pentru o Societate Deschisă, a lui George Soros, fost europarlamentar PNL, aleasă în 2007, 2009 și 2014 – o numește „distinsa juristă / eminentul jurist și consacrată apărătoare a drepturilor omului”. Asta după ce doamna Weber – sărită din barca PPE în cea a familiei ALDE, după prezidențialele din 2014 –, a ajuns să susțină în Parlamentul European loviturile date Justiției de coaliția PSD-ALDE și jocuri ale Guvernului lui Viktor Orban, un admirator al politicilor lui Vladimir Putin, și, nu în ultimul rând, să atace SUA, partenerul strategic al României. Iată ce declara Renate Weber, în toamna lui 2018, după ce se încrisese în partidul lui Călin Popescu Tăriceanu, într-un interviu pentru Q-Magazine, punând, pe linia propagandei ruse, sub semnul întrebării faptul că scutul antirachetă ­ame­rican de la Deveselu este defensiv: „Cu Statele Unite e o altă poveste. Știu că e partenerul nostru strategic… dar nu prea înțeleg ce anume înseamnă asta. Să dăm bani în neștire pentru industria de armament ­ame­ricană? Sincer, nu cred că aveam nevoie de asta. Înțeleg că ne apără de ruși. Dar mi se pare că asta se întâmplă pentru că noi i-am stârnit pe ruși cu instalarea scutului. Apropos, totuși… e defensiv sau cum? Sunt convinsă că Rusia are un interes major să destabilizeze Uniunea Europeană, inclusiv destabilizând state membre, în diferite feluri, iar noi suntem o bună țintă, dar întrebarea mea e cum ne-au ajutat până acum americanii să contracarăm acțiunile rușilor? Cum ne-au ajutat să nu mai fim vulnerabili la manipulările lor? Cumva cumpărând armament?”. Interviul îi fusese acordat lui Bogdan Duca, fost editorialist la Sputnik, după cum semnala HotNews într-o analiză din 2017.

Stranie și dezamăgitoare metamorfoză a doamnei Weber…

Text publicat în ,,Puterea a cincea”