Spectacol de teatru despre Mihaela Runceanu după o documentare de doi ani / „Am fost la Buzău, unde l-am cunoscut pe tatăl Mihaelei și am studiat dosarul crimei ei, care m-a lăsat fără cuvinte…”

La 31 de ani de la moartea prematură a celebrei Mihaela Runceanu, Teatrul Apollo 111 din București anunță că lucrează la un spectacol despre viața și moartea artistei buzoiene. Repetițiile pentru spectacol au început în luna septembrie.

Încă învăluită în mister și teorii ale conspirației, moartea prematură și deosebit de violentă a uneia dintre cele mai cunoscute și apreciate cântărețe a României anilor ’80, Mihaela Runceanu, va fi subiectul unui nou spectacol de teatru produs la Apollo111. Duoul Catinca Drăgănescu – Gabriel Sandu au documentat, în ultimii doi ani, această poveste care a marcat istoria Bucureștiului și a lumii artistice, anunță radioromaniacultural.ro.

Cine va juca rolul Mihaelei Runceanu

Piesa scrisă de cei doi dramatizează mai multe perspective asupra vieții și morții Mihaelei Runceanu, pe fondul intervenției și cenzurii regimului comunist în cariera artiștilor din epocă. Spectacolul va fi regizat de cei doi, iar  rolul Mihaelei Runceanu va fi jucat de actrița Oana Pușcatu.

În spectacol va fi implicat și un buzoian. Este vorba ­des­pre Xenti Runceanu, verișorul Mihaelei Runceanu, cel care va semna coloana sonoră a spectacolului, care va include și cele mai cunoscute refrene ale acesteia.

Oana Pușcatu, actrița ce joacă rolul Mihaelei, a absolvit Facultatea de Teatru „I.L. Caragiale” București în anul 2014 și este actriță a Teatrului Mic din București. Joacă și pe scena teatrelor independente, este parte a companiei anglo-română Béznă Theatre din anul 2014. Pasionată de muzică, a început să cânte de la vârsta de 7 ani, a jucat în diferite musicaluri („Chicago”, „Fecioarele Noastre Grabnic Ajutatoare”, „Familia Fără Zahar” etc.), iar în prezent este solista trupei de coveruri Avenue.

Repetițiile pentru spectacol au început în luna septembrie, în condiții de siguranță, la teatrul Apollo111 din București.

Distribuția spectacolului este completată de Cristina Drăghici, Silvana Negruțiu, Vlad Galer și István Téglás, aleși în urma unui casting public la care s-au înscris peste 250 de actori. Gabi Albu semnează scenografia, iar Ana Cârlan proiecțiile video.

„Zeci de interviuri cu oameni care au cunoscut-o, prieteni, colaboratori, foști elevi, am fost la Buzău…”

Interesant de știut este că povestea morții Mihaelei Runceanu a stârnit multă vâlvă, cazul fiind documentat la acea vreme de scriitorul Nicolae Peneș, cel care a ­pu­blicat în presa centrală articole întregi despre cum decurgea procesul. Mai mult, Peneș a publicat chiar o carte dedicată acestui subiect „Un cântec ucis. Viața și moartea Mihaelei Runceanu”.

Pentru a pune în scenă spectacolul de teatru dedicat marii artiste, Gabriel Sandu mărturisește că a făcut la rândul său o documentate amănunțită.

„Și eu și Catinca Drăgă­nescu suntem interesați de revizitarea istoriilor artiștilor care au creat în comunism, de felul în care arta și destinele lor au fost afectate de cenzură, cât de moștenirea pe care aceștia ne-au lăsat-o. De Mihaela Runceanu sunt fascinat încă din adolescență și mi s-a părut o idee puternică să (re)construim (sau chiar să deconstruim) povestea ei, să redăm, prin teatralitate, o altă perspectivă decât cea unila­terală, a morții ei violente, cu care am fost intoxicați în media ultimilor 30 de ani. Lucrul ăsta nu se putea realiza decât printr-o documentare extinsă, care a constat în zeci de interviuri cu oameni care au cunoscut-o, prieteni, colaboratori, foști elevi, am fost la Buzău, unde l-am cunoscut pe tatăl Mihaelei, pe domnul Runceanu, am stat vreo două zile și într-un birou fără ­feres­tre de la Judecătoria București unde am studiat dosarul crimei ei, care m-a lăsat fără cuvinte”, a declarat Gabriel Sandu.

Regizorul a mărturisit pentru „Weekend Adevărul“ că pe parcursul documentării s-a îndrăgostit definitiv de Mihaela Runceanu și a avut coșmaruri după ce a studiat dosarul morții ei. A constatat că procesul morții ei s-a desfășurat „expeditiv, lăsând prea mult loc unor teorii ale conspirației care fac mai mult rău decât bine“, în contextul anului 1990, când țara era cuprinsă de haos.

„Pentru a putea spune povestea Mihaelei aveam nevoie de distribuția ideală, de o actriță care să joace și să cânte în egală măsură de bine și de alți patru actori ludici, versatili, pe care i-am găsit în urma unui casting public și cu care suntem fericiți să lucrăm. În prezent suntem în plin proces de creație, iar această dinamică nouă atât pentru mine cât și pentru Catinca, de co-scriere și co-regie – sperăm să ofere publicului o experiență mai bogată, prin prezentarea a două unghiuri diferite asupra aceluiași subiect, unite de dezideratul nostru comun de a reda memoriei Mihaelei Runceanu ceea ce i-a fost luat: decența, intimitatea, dreptul la o reprezentare justă. Din păcate niciun spectacol sau niciun film nu-i mai poate reda viața, dar atât timp cât ne-o amintim și îi spunem povestea mai departe, ea continuă să trăiască”, a declarat Gabriel Sandu.

Cine este Gabriel Sandu 

Gabriel Sandu (n. 1988) este un regizor, dramaturg, și jurnalist român, doctorand al Facultății de Teatru din cadrul Universității Babes Bolyai din Cluj. O parte considerabilă dintre piesele de teatru pe care le-a scris și regizat se bazează pe subiecte investigate anterior în munca sa de jurnalist. Unul dintre cele mai elocvente exemple este piesa „Tatăl meu, preotul”, inspirată de cazul real al unui preot care milita împotriva homosexualilor, în timp ce propriul său fiu este gay. Piesa a fost montată de două ori, întâi la Teatrul Național din Târgu Mureș, în regia Letei Popescu și la Teatrul Apollo111, în regia Elenei Morar. Una dintre cele mai recente producții ale sale, „Uitasem”, scrisă și regizată la POINT din București, spune povestea unui copil crescut să creadă că este Iisus Hristos și s-a jucat cu casa închisă din luna noiembrie 2019. Cea mai recentă producție scrisă și regizată de acesta a avut loc la Teatrelli în București se numește „Duș­mănie. E ceva vindecător în a le da oamenilor un obiect al urii lor” și îi are în distribuție pe Rodica Mandache, Edith Alibec și Istvan Teglas.

O crimă pentru un videocasetofon…

Mihaela Runceanu a fost una dintre marile voci ale muzicii românești și, totodată, o prezență aproape occidentală și o profesoară dedicată studenților ei. A murit prematur și tragic, într-un episod violent care a șocat toată țara, dar, după 30 de ani, muzica ei este ascultată și de cei din tânăra generație. Mihaela Runceanu rămâne un fenomen.

Crima care a dus la moartea marii artiste avea să șocheze o țară întreagă. În dimineața zilei de 1 noiembrie 1989, pe la ora 1.00, Mihaela a murit. Un bărbat, „o cunoștință“ – cum s-a prezentat chiar el în discuțiile cu reporterii, după eliberarea din închisoare la 17 ani de la crimă – a strangulat-o cu un cablu de la telefon, a stropit-o cu benzină și i-a dat foc.

În garsoniera solistei, de pe Șoseaua Mihai Bravu din București, Mihaela Runceanu și Daniel Cosmin Ștefănescu, care îi făcea rost de casete video și pe care l-a cunoscut prin niște prieteni comuni, au început să se uite la un film. Ea era indispusă din cauza unei probleme personale, așa că a preferat să meargă la culcare și stabilise cu bărbatul ca el să plece după ce se termină peli­cula. Doar că Ștefănescu a profitat de faptul că Miahela adormise și s-a apucat să fure bunuri din casă. Un videocasetofon Panasonic și un televizor Telecolor ar fi fost prin­tre obiectele pentru care bărbatul a omorât-o când ea s-a trezit din cauza zgomotelor.

Mihaela este înmormântată la Buzău, în Cimitirul Dumbrava.