Rareş Bogdan redeschide jocurile de putere în partid. A mai făcut-o în 2021, spre a pregăti terenul pentru debarcarea lui Ludovic Orban de la şefia partidului, mişcare care a avut măcar sprijinul preşedintelui Klaus Iohannis. De data aceasta, jocurile de putere par să antameze o disociere a PNL de Klaus Iohannis, în perspectiva anului electoral 2024 şi o eliminare de la putere a oamenilor preşedintelui.
Atacul pe care Rareş Bogdan, prim-vicepreşedinte al PNL, l-a declanşat, într-o emisiune TV, la adresa ministrului de Externe Bogdan Aurescu, căruia îi contestă performanţa diplomatică, afirmând că ar trebui demis, pare a fi de fapt o lovitură indirectă dată preşedintelui Klaus Iohannis; acesta este „statul” care l-a pus în funcţie pe Bogdan Aurescu şi la care a făcut referire Rareş Bogdan. Reacţia ministrului Aurescu, ieşită din tiparul diplomaţiei, care îl aşează pe Rareş Bogdan alături de propaganda rusă, poate fi o scăpare de limbaj, dar poate fi şi un indiciu de declaraţie controlată. De altfel, Rareş Bogdan este un apropiat al lui Cozmin Guşă, care are, cel puţin de la declanşarea războiului de către Rusia în Ucraina un discurs anti-occidental.
Ce urmăreşte Rareş Bogdan prin această ieşire publică? Dacă ar fi avut în vedere strict performanţa politică, diplomatică a lui Bogdan Aurescu, un ministru tehnocrat nominalizat de PNL la solicitarea lui Klaus Iohannis, ar fi abordat subiectul în şedinţă de partid sau în coaliţia de guvernare, nu la televizor. Deci, pare mai mult de atât. Astfel, o ipoteză ar putea fi încercarea de obţinere de funcţii după rotativa guvernamentală, implicit a funcţiei de la Externe, minister care nu fusese vizat de schimbări la vârf; adică o forţare a mâinii preşedintelui Iohannis pentru înlocuirea lui Bogdan Aurescu cu o persoană agreată de Rareş Bogdan şi grupul din jurul lui. O altă variantă ar putea fi pregătirea ieşirii de la guvernare a PNL şi a disocierii de Klaus Iohannis – care, în momentul de faţă, nu mai poate fi o locomotivă electorală, imaginea şefului statului fiind la un nivel de încredere publică scăzut – şi, în perspectivă, descotorosirea de oamenii preşedintelui, unul dintre ei fiind premierul Nicolae Ciucă, ajuns sau impus preşedinte al PNL. Funcţie pe care, poate, o urmăresc şi alţii din conducerea partidului, poate chiar Rareş Bogdan. Mişcarea aceasta făcută acum de el pare mai degrabă să fie semnalul redeschiderii jocurilor de putere în PNL. Modul în care sunt duse nu garantează însă un plus electoral pentru partid.
În mod similar a procedat în 2021, când ţinta fusese Ludovic Orban, pe atunci preşedinte al PNL. Nu a contat că Rareş Bogdan fusese pus pe listele electorale, pe loc eligibil, exact de cel pe care îl ataca, iar asta în detrimentul unor liberali cu vechime în partid şi experienţă politică. Fusese limpede că nu dintr-o dorinţă de reformare a partidului, ci din oportunism au fost lansate atacurile publice la adresa lui Ludovic Orban, când i-a fost cerută şi demisia; iar asta, în aplauzele lui Cozmin Guşă, fostul patron al lui Rareş Bogdan de la Realitatea Tv, unde acesta doar vorbea pe atunci despre „Jocuri de putere”. Dacă ar fi fost vorba despre corectitudine şi dorinţă de reformare, greşelile, derapajele, compromisurile, pierderea parlamentarelor reproşate lui Ludovic Orban ar fi fost analizate şi sancţionate, fiecare, la momentul lor; mai ales că o parte din „reformişti” erau în linia întâi a PNL, desemnaţi în funcţii de Ludovic Orban. În spatele lui Rareş Bogdan se aliniaseră atunci câţiva liberali din grupul de la Cluj şi câţiva lideri locali, nemulţumiţi de pierderile de funcţii şi influenţă la care se ajunsese după negocierile pentru formarea alianţei de guvernare cu USR-PLUS. Scopul a fost îndepărtarea lui Ludovic Orban de la conducerea partidului şi, implicit, anularea şanselor sale de a candida, din partea PNL, la prezidenţialele din 2024. În acest joc, „reformiştii” s-au folosit de Florin Cîţu, împingându-l să se înscrie în competiţia pentru şefia PNL şi aşezându-l în faţa grupului autointitulat „echipa câştigătoare”. Rezultatele acestor scandaluri politice de natură internă, jucate impudic şi iraţional pe scena publică timp de aproape un an, au fost scoaterea de la putere a lui Ludovic Orban şi impunerea, cu sprijin din partea lui Klaus Iohannis, a lui Florin Cîţu, apoi descotorosirea şi de acesta, la scurtă vreme, şi aducerea lui Nicolae Ciucă la conducerea partidului şi la cea a Guvernului, iar ulterior intrarea la guvernare, în lipsă de alternativă, alături de PSD şi, în final, plecarea din PNL a lui Ludovic Orban şi a câtorva din oamenii săi de încredere.
Procentul la care se află PNL, de puţin peste 21 la sută, vorbeşte de la sine nu doar despre erodarea cauzată de guvernare, ci şi despre faptul că strategia a fost eronată, că au fost doar jocuri de putere cu miză personală şi de grup, gândite şi puse în aplicare de politicieni imaturi politic, dar cu veleităţi de mari oameni de stat. Rămâne de văzut la ce procent va duce PNL redeschiderea unor noi jocuri de putere.
Text publicat în „Puterea a cincea”
