Președinte de club, la doar 18 ani

Doi copii, o minge și un teren care se poate rezuma la câțiva metri pătrați delimitați de două tricouri aruncate pe jos. Poarta. E atât de simplu. Fotbalul, în calitatea sa de sport universal, are darul de a uni copiii, indiferent de diferențe rasiale, etnice sau religioase. Pe terenul ăla mic și denivelat, deosebirile devin irelevante iar pasiunea pentru joc depășește orice diversitate. Una dintre poveștile pe care ni le oferă sportul rege vine chiar din Simileasca, cartier sărac al urbei. Și a început, chiar cu doi copii și o jumătate de teren, atunci când un adolescent, fotbalist din cartier, a acceptat să-i arate unui alt puști din zonă câteva „fente”, pe terenul școlii 14. Miuțele ad-hoc s-au transformat, în scurt timp, în adevărate antrenamente, întrucât tot mai mulți copii au început să apară la lecțiile de fotbal predate de Alex. Cel mai mic are 12 ani, cel mai „bătrân”, 16.

„Astă vară, copiii mă știau din cartier, că jucam la Liga 1, la futsal. Am jucat și la LPS, la U19. Un băiat mai mic m-a rugat să-l învâț câte ceva. Nu fusese primit la nicio echipă. Dacă tot ne dădea voie la școala 14, că era terenul nou făcut, am acceptat. Dintr-un copil, s-au făcut 20”, spune Alex Coman, antrenor la FC Simileasca.

În numai câteva luni, FC Simileasca a depășit granițele cartierului al cărui nume îl poartă. Acum, copii din tot Buzăul vin la antrenamente. A devenit un club aproape ca la carte, cu emblemă și culori. Amator, evident. Remarcabil, niciun puști nu „s-a lăsat”, așa cum se întâmplă la mai toate sporturile. Poate din entuziasm, poate și pentru că nimeni nu percepe nicio taxă. Alex e și antrenor și președinte, cu toate că are optsprezece ani, e într-a douăsprezecea și dă „Bacul”. Speră, ca într-o bună zi, FC Simileasca să facă pasul, de la un club amator, la o grupare înregistrată și recunoscută de forurile buzoiene „deocamdată e un club așa…amator. Ca să-l faci oficial-oficial, ai nevoie de bani, sponsori. Noi încercăm prin toate mijloacele, inclusiv prin social media, tik-tok, instagram. Ușor-ușor, devenim cunoscuți. Ne-au ajutat, de asemenea, oamenii din cartier. Le suntem recunoscători. Pe instagram suntem întrebați inclusiv unde se pot face donații. Le mulțumim tuturor”

Deocamdată, din lipsă de fonduri, puștii își cumpără singuri tricourile. Sunt alb-albastre, ca ale Craiovei Maxima. În șase luni, au reușit să joace câteva amicale, cu echipele de juniori de prin județ iar rezultatele au fost peste orice așteptări. Alex se mândrește că doi dintre „elevii” săi s-au transferat, deja, la o echipă de Liga V-a, AFC Vernești.

Sub îndrumarea adolescentului buzoian, FC Simileasca a devenit nu doar un loc unde copiii se adună să „bată mingea” ci și o comunitate unde visurile acestora sunt încurajate și sprijinite. Povestea clubului alb-albastru, de la marginea Buzăului, continuă. Sperăm noi, cu cât mai multe capitole.