sâmbătă, 30 mai 2020

Povești inedite cu Ștefan Bănică Jr. la Buzău, în cel mai de succes spectacol al Teatrului „G. Ciprian”

OPINIA continuă astăzi serialul dedicat poveștilor inedite cu mari actori pe scena teatrului buzoian. După întâmplarea cu Radu Panamarenco, care a ajuns din întâmplare să facă spectacol la o nuntă organizată la Hotel Crâng, vă prezentăm două povești, din anii ‘90, ce îl au în centrul atenției pe Ștefan Bănică Junior, așa cum au fost ele consemnate de regretatul Marin Ifrim în volumul său „Cartea Teatrului”.

În anul 1996, fondatorul și directorul Teatrului „G. Ciprian”, Paul Ioachim, ­pro­punea pentru prima dată în România spectacolul lui Neil Simon „Desculț în parc”. Avea să fie probabil cel mai mare succes al teatrului buzoian, așa cum își amintea publicistul Marin Ifrim, pe atunci regizor tehnic al instituției. Ștefan Bănică Jr., Oana Ioachim, Sebastian Papaiani și Ileana Cernat au făcut ca acest spectacol să fie jucat în peste 30 de repre­zentații la Buzău și alte peste 20 în țară. „Cu <Desculț în parc> am deschis repertoriul Teatrului George Ciprian din Buzău, înființat de Paul Ioa­chim în 1996, având-o ca parteneră pe regretata Oana Ioachim”, își amintea în urmă cu câțiva ani Ștefan Bănică.

Bănică oprește spectacolul pentru a se adresa publicului

În una din reprezentațiile susținute în țară, mai exact la Ploiești, Ștefan Bănică avea să se confrunte cu o situație neprevăzută, ce avea să dea peste cap desfășurarea întregului spectacol.

 „Sala (n.r., Casei de Cultură Ploiești) plină. Mulți tineri zgomotoși. Piesa este admirabilă, deja au avut loc peste 22 de reprezentații numai la Buzău. După vreo 15 minute, Ștefan Bănică Jr.  întrerupe spectacolul, și, cu o seriozitate deloc trucată, cu o voce tare dureroasă, dar fermă, se adresează tinerilor zgomotoși. Citez din memorie: <Suntem aici ca să ne facem meseria. Vă rog să ne respectați munca. Vrem liniște în sală, altfel, începând din acest moment, întrerupem definitiv spectacolul. Sper că m-am făcut înțeles>. Apoi, cu un calm greu de imaginat, ca la repetiții, a mai rostit doar atât: <Conti­nuăm!>. În sală s-a făcut o liniște incredibilă”, își amintește Marin Ifrim în volumul „Cartea Teatrului”.

Încurcătură pe scenă. Publicul nu trebuie să își dea seama

Incidentul avea însă să îl afecteze pe îndrăgitul actor care a uitat că la un moment dat, pe parcursul spectacolului, actorii trebuiau să intre într-o pauză de 15 minute, nu înainte de a da, fiecare, câte un tur de scenă în jurul unei canapele. Numai Bănică trebuia să se învârtă de două ori, să-și ia mănușile de pe patul respectiv și să plece în culise.

„A dat o tură în plus, a realizat că greșise și parcă pa­ra­lizase în mijlocul scenei. Într-o fracțiune de secundă și-a revenit și m-a întrebat scurt: <Ce facem, cum ieșim din încurcătură?>. Eram mult mai descumpănit decât el, însă tot marele actor a găsit fulge­rător soluția: <Cheamă-i pe toți înapoi, nu mai urcă nimeni la cabine, continuăm jocul>. Actorii  se îndreptau deja spre cabine fiind înșiruiți ca pe scara rulantă a unui market. S-au întors în scenă în câteva secunde. Nimeni nu a observat <tăietura>, spectacolul a continuat în ritmul său firesc, bine strunit de niște actori pe care nu ai cum să nu-i iubești și să nu-i respecți. La sfârșit, aplauzele pentru Bănică Jr. au fost ceva mai accentuate. Pe merit, dar și ca un bonus pentru nepre­văzuta întrerupere a spectacolului. Eu unul, așa ceva nu mai văzusem niciodată. Curajul și demnitatea <Juniorului> explică autoritatea și respectul de care se bucură în rândul breslei, ca să nu mai spun că, cel puțin generațiile mai vechi, au transferat pe cardul moral al acestuia toată simpatia și prețuirea pe care au avut-o cândva și pentru de tatăl său, genialul actor Ștefan Bănică senior!”, mai precizează Marin Ifrim.

„Dacă încerc să-i șoptesc vreun cuvânt, se enervează, face rău”

Ce-a dea doua întâmplare inedită cu Ștefan Bănică la Buzău este legată de modul în care acesta reușea să memoreze textele. În anii ‘90, la Teatrul „G. Ciprian” era sufleur (și fotograf) Ion Tă­băcaru. El avea sarcina să găsească cea mai bună me­todă de a transmite replicile marilor actori, atunci când aceștia le uitau în timpul spectacolelor. Unii  dintre ei, mai în vârstă, nu stăteau prea bine cu auzul și se apropiau de colțul sufleurului, alții în schimb nu apelau niciodată la Ion Tăbăcaru.

„Avea loc una dintre reprezentațiile piesei <Desculț în parc> de Neil Simon. În rolurile principale, Șefan Bănică Jr. și Oana Ioachim. Mă mir și acum că Oana Ioachim, un temperament ceva mai echilibrat, reușea să facă față ritmului nuclear impus de Bănică Jr. De fiecare dată, acesta juca ireproșabil. Când voia, ridica pur și simplu sala în picioare! La un moment dat, în toiul unui spectacol, îl văd pe nea Nelu (n.r., sufleurul) foarte relaxat, mai că nu ar fi completat careuri cu cuvinte încrucișate. M-am mirat, pentru că Bănică Jr. era de o exigență iritantă, ceva specific multor actori perfecționiști. Oarecum fe­ricit, ne-a Nelu m-a lămurit imediat: <Nu-mi fac griji, știe textul la perfecție. E mai tare ca un reportofon! Dacă încerc să-i șoptesc vreun cuvânt, se enervează, face rău>. Din acea clipă, timp de aproape o oră, cu textul meu în față, am urmărit evoluția lui Ștefan Bănică Jr. Nu-mi venea să cred că un om, fie el chiar și actor profesionist, poate memora atât de multe cuvinte, folosindu-le, culmea, de parcă, pe deasupra, le mai și dresa!”, mai preciza regretatul Marin Ifrim.

loading...
error: Content is protected !!