Nu știu cum Dumneavoastră, dar eu deschid televizorul cu frică – ce știri apocaliptice o să ni se mai transmită, cu ce prognoze sumbre ne vor pocni drept în moalele capului virusologii, epidemiologii, prezicătorii și toți acei care au făcut meserie din răspândirea panicii și isteriei. Știrile pozitive sunt foarte puține sau chiar lipsesc aproape cu desăvârșire, deși exemple dătătoare de speranță există, dar… ele aproape că nu interesează pe acei care sunt formatori de opinie. Asta – pe de-o parte, fiindcă, pe de altă parte situația rămâne grea și nu este cazul să nu plecăm urechea la măsurile restrictive impuse de autorități.
Dimpotrivă, am fost și sunt de părerea că acei care sfidează bunul simț trebuie pedepsiți drastic (vezi cazul tinerilor, care făceau frigărui în plină stradă) și că ziua când vom putea răsufla ușor, fără mască și fără a păstra distanța socială, depinde de fiecare dintre noi. Când zic „fiecare” îi am în vedere pe toți – de la pesimiștii, care văd totul doar în culori negre până la optimiștii, care se agață de orice speranță că virusul cu coroană va fi învins.
Puteți să nu fiți de acord cu mine, ba chiar puteți să mă puneți la stâlpul infamiei dacă considerați că nu am dreptate, dar eu nu cred că astăzi toate relele ni se trag doar de la coronavirus și că rata mare de mortalitate i se poate atribui acestui „fenomen”. Or, nimeni nu a anulat tot felul de alte viroze, infecțiile spitalicești, hepatitele, cancerul și atâtea alte maladii, care sunt prezente oricând și care se acutizează în perioada de trecere de la perioada rece la perioda caldă a anului (în România, de exemplu, în anul 2019 au murit, din cauza gripei sezoniere, 350 de persoane!). Cu părere de rău, astăzi toate „se pun într-o oală” și este greu să te dumirești unde se termină coronavirusul și începe altă maladie. Toată lumea s-a concentrat asupra COVID-ului, iar toate celelalte boli au fost lăsate în umbra, că să nu zic în voia sorții. Intervențiile chirurgicale planificate, bunăoară, au fost transferate pentru „vremuri mai bune”, iar o simplă apendicită ar putea fi cuiva fatală. Personal am rinichii măcinați de calculi și mă strânge în spate când mă gândesc ce s-ar întâmpla dacă, Doamne ferește, „mi s-ar porni pietrele”. Adică, cum aș putea să telefonez eu la Salvare cu un astfel de „mărunțiș”, când toată lumea se luptă cu virusul…
În situația creată, când nu există reguli stricte și perfect valabile pentru toate cazurile, am o adresare către colegii ziariști și toți acei, care formează opinia publică: spuneți lucrurilor pe nume, dar acordați atenție, îndeosebi, știrilor și informațiilor cu tentă pozitivă. Faceți din țânțar armăsar și nimeni nu o să vă condamne! Mai bine faceți tam-tam dintr-un caz de însănătoșire sau de un act de caritate, decât să speriați lumea cu știri de genul „…la cimitirul cutare au fost repartizate atâtea locuri pentru mormintele celor care vor deceda de coronavirus” (!!!). Și aceasta în timp ce în Republica Moldova au decedat de COVID doar două persoane…
Și încă ceva. Cât ar fi de bățos și de puternic acest virus tot noi, oamenii, îi vom veni de hac. Vorba ceea: noi l-am născut, noi îl vom ucide! Când va veni ziua victoriei, însă, numai Dumnezeu știe, dar și fiecare din noi are voie la prognozele sale. În ceea ce mă privește, sunt convins că, dacă vom fi cuminți și vom respecta regulile care ni se impun, după Paști situația ar putea să se îndrepte spre albia normală. Or, măsurile întreprinse și conștientizarea de fiecare dintre noi a pericolului care ne paste nu poate să nu aibă un deznodomânt pozitiv.
P.S.: Fără îndoială, ceea ce se întâmplă în Italia, Spania, Franța sau SUA nu poate fi trecut la categoria „cazuri obișnuite”. Cu toate aceasta, bunăoară, există și o explicație: specialiștii afirmă că provincia chineză de unde vine coronavirusul, dar și nordul Italiei sunt zone cu un grad înalt de poluare și cu un număr impunător de persoane în vârstă, ale căror plămâni nu fac față virusului…
