Cartea care spune povestea fabricii buzoiene în care s-a lucrat cu peste 6.000 de angajați

Vineri, 18 august, la ora 11.00, la Fabrica de Pulberi – denumirea oficială actuală fiind de Hoeganaes Corporation din Buzău -, va avea loc lansarea unui volum intitulat „Dialogurile fascinantei geneze”. Este vorba despre o istorie a fostei Întreprinderi de Sârmă și Produse din Sârmă din Buzău.

Ideea acestui volum, spune jurnalistul și publicistul Ionel Stănuță, unul dintre autorii ei, a plecat de la inginerul Vasile Moraru, fost director general al Ductil, respectiv al Ductil Steel, care și-a petrecut tinerețea în această unitate și a condus-o mulți ani în calitate de director general. Vasile Moraru a fost director din 1994 la Ductil, fabrica veche, dar și după ce s-a privatizat și s-a despărțit în fabrica de electrozi – a trecut la o firmă cu capital francez și italian – și Ductil Steel a rămas cu activitatea de bază sârmă, plase; a fost director general într-o echipă din care mai făceau parte Dorel Dușcă, director tehnic și economistul Gheorghe Vasile, director comercial.

55 de ani de când la Buzău a început producția de electrozi

Cartea prezintă, într-un mod aparte, o evoluție a Fabricii de Sârmă, de la începuturile ei până în zilele noastre. Autorii prezintă istoria acestei fabrici, viața ei, care a început în 1964-1965, și până astăzi, când se găsește împărțită în fabrica de electrozi și fabrica de pulberi, sub forma a 44 de interviuri. Aceste dialoguri le-au realizat cu oamenii care au lucrat aici încă de la începuturile ei și până în zilele noastre. Printre personalitățile intervievate se află și artistul plastic Gheorghe Ciobanu, care a fost salariatul acestei unități. De altfel, coperta cărții a fost realizată de pictorul Gheorghe Ciobanu ea fiind ilustrată cu un tablou al acestuia intitulat „Depozitul de sârmă”.

Ionel Stănuță mărturisește că este în primul rând o carte scrisă în memoria buzoienilor care au lucrat aici și, deși echipa de lucru coordonată de inginerul Vasile Morau nu și-a propus să lege apariția acestui volum de vreun moment anume, în speță de un moment aniversar, totuși Ionel Stănuță nu putea să nu amintească faptul că în luna august, în 1968, în această fabrică buzoiană a început efectiv producția de electrozi. „Sunt câteva referiri la faptul că se împlinesc 55 de ani de când la Buzău a început producția de electrozi. Nu neapărat datorită acestui motiv s-a scris această carte. Fiind vorba despre o societate care în anii ei de vârf număra 6.000-6.500 de salariați, și dacă fiecare familie avea în medie patru-cinci membri, imaginați-vă câți oameni din municipiul Buzău depindeau de această fabrică”, a spus Ionel Stănuță.

Volumul este deschis de un cuvânt introductiv semnat de prof. universitar dr. ing. Polidor Bratu, vicepreședinte al Academiei de Științe Tehnice din România, și apoi de câteva pagini de argumente scrise de inginerul Vasile Moraru, care a coordonat acest proiect oferind date și cifre despre fabrică de la începuturi, din 1962, până în zilele noastre.

Cartea este structurată pe patru capitole. Primul se intitulează „De la gropi și grădini la sârmă și electrozi”, iar ultimul este o istorie ilustrată compusă din 40 de pagini, a acestui colos economic industrial. Cartea beneficiază de o ilustrație bogată, compusă din aproape 200 de imagini cu portrete ale fiecăruia dintre cei care au dialogat cu autorii, cu imagini, pentru fiecare interviu, din activitatea oamenilor respectivi și a familiilor lor.

Ultimul subcapitol al volumului este legat de discuții și dialoguri cu mari personalități din Metalurgia românească.

„Ea reușește, în cea mai mare parte, să ilustreze și să creioneze ceea ce a însemnat Fabrica de Sârmă – inițial Uzina de Sârmă și Produse din Sârmă -, începând cu anul 1964-1965 și până în zilele noastre, când din fosta uzină au rămas două societăți mari: Ductil SA – care face parte din Grupul Lincoln Electric -, și Hoeganaes Corporation – o capacitate relativ nouă, Fabrica de Pulberi, care este în activitate, cu o producție anuală de 50-60.000 tone, fiind una dintre cele mai mari unități din acest domeniu din Europa”, explică publicistul Ionel Stănuță.

El se confesează mai departe în legătură cu construcția cărții: „Așa am văzut noi cartea”, referindu-se și la coordonatorul ei, ing. Vasile Moraru, și la colegii care semnează alături, Cristian Ionescu și Sorin Burlacu, acesta din urmă și director al Bibliotecii Județene „Vasile Voiculescu”. Este o carte cu multă informație în cele 312 pagini, fiind „unică în România prin modul de realizare și prin modul în care a fost concepută pentru a ilustra evoluția celei mai mari societăți comericale industriale din județul Buzău”, după cum mărturisește Ionel Stănuță, care explică și de ce lucrarea a primit titlul „Dialogurile fascinantei geneze”: „Pentru că, practic, în acesastă industrie metalurgică, metalurgie prelucrătoare, această fabrică din capul Zonei Industriale a început tot ceea ce însemna dezvoltare industrială a Buzăului și dezvoltarea în ansamblu a acestei localități”.

Totul a pornit de la o carte… „Clipa de sinceritate”

Cele mai multe materiale aparțin lui Ionel Stănuță, dar un sprijin documentar important a venit din partea Bibliotecii Județene, care a pus la dispoziție material documentar, ziare vechi – precum „Flamura Prahovei” și „Viața Buzăului” – și alte materiale legate de diferite publicații care au apărut de-a lungul timpului, realizate de salariații IPS Ductil, fotografii, imagini mai vechi, care sunt prezente în mare parte în această laborioasă și importantă lucrare. „Nu întâmplător”, mai spune Ionel Stănuță, „o pagină cu câteva ziare ale vremii în care se spune că presa a fost întotdeauna alături de oamenii de la Ductil”.

Povestea cărții despre fabrica buzoiană se leagă cumva de o lucrare apărută anterior acesteia, „Clipa de sinceritate”, în care Ionel Stănuță avea un interviu cu fost director general, Eugen Sandu. „Acolo, această mare personalitate a Buzăului care s-a bătut pentru metalurgia buzoiană, îmi destănuia ce a însemnat activitatea lui în această fabrică, el fiind al șaptelea angajat al Uzinei de Sârmă și Produse din Sârmă. El a început ca diriginte de șantier. Și s-a făcut legătura cu faptul că eu am scris acel interviu apărut în urmă cu mai mulți ani și că aș putea să contribui și eu la realizarea acestei cărți. Eu, ca ziarist și ca publicist, am intrat de foarte multe ori în această fabrică. Mi-a plăcut să văd niște oameni cu care am colaborat de-a lungul timpului, chiar dacă perioada de pauză în care nu am mai scris despre industrie este destul de mare. M-am trezit invitat de domnul Moraru la o discuție în urmă cu un an și ceva; era prin mai anul trecut. M-a întrebat cum să o facem. I-am spus că să ne întoarcem în timp și să scriem o cronică a acestei fabrici este foarte greu pentru că vom căuta foarte mulți oameni. I-am propus această lucrare sub formă de interviuri la care am colaborat cu alți doi ziariști pentru că era un volum de muncă imens. Am spus că durează un an de zile. A durat poate ceva mai mult și numărul de intervievați a crescut de la 30-35, cât era stabilit inițial, la aproape 55, cu intervenția din deschidere a profesorului Bratu. Sunt 55 materiale legate de Ductil, care se leagă într-un fel de cei 55 de ani de când s-au produs primii electrozi la fabrica din Buzău”, povestește Ionel Stănuță.