Oficiali ai Guvernului, așteptați săptămâna viitoare la fosta închisoare comunistă din Rm. Sărat

Conducerea Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoriei Exilului Românesc (IICCMER) a anunțat pe pagina de Facebook că săptămâna viitoare este programată o vizită oficială la fosta închisoare din Rm. Sărat. Anunțul a venit în urma unei întâlniri pe care președintele executiv IICCMER, Alexandra Toader, a avut-o, miercuri cu Mircea Abrudean, secretar general adjunct al Guvernului.

Printre subiectele abordate ar fi fost și situația fostului penitenciar de la Râmnicu Sărat și obținerea fondurilor necesare pentru reabilitare. Potrivit site-ului oficial al IICCMER, instituție care deține fosta închisoare încă din 2007, ultimele informații ,,privind progresul lucrărilor de reabi­litare” datează din 2017. Dacă până acum un an de zile exista totuși un orizont de rezolvare a problemelor, un calendar de plăți pe care IICCMER îl asumase în această direcție, situația s-a împotmolit total de anul trecut.

Între timp, acoperișul s-a prăbușit, iar clădirile, în ansamblu, sunt într-o stare avansată de degradare. Astfel, încet-încet, un spațiu carceral esențial pentru memoria rezistenței anticomuniste se distruge rapid și iminent, în timp ce se risipesc fonduri pe diverse achiziții ciudate.

Actuala conducere a Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoriei Exilului Românesc, care are în jurisdicție fosta închisoare de la Râmnicu Sărat, susține că vinovat de degradarea obiectivului se face fostul șef al IICCMER, preotul Radu Preda, potrivit unui raport al instituției, ­pu­blicat în 2 februarie 2021, după un control al Curții de Conturi. Auditorii au concluzionat că, între 2015 și 2018, IICCMER a cheltuit peste 1,8 milioane de lei pe studii și lucrări de proiectare, care nu s-au concretizat în investiții. În raportul IICCMER publicat pe 2 februarie se arată că nici între 2018 și 2020, în timpul mandatului teologului Radu Preda la șefia Institutului, nu a fost făcută vreo acțiune în cadrul proiectului de reabilitare a Penitenciarului Râmni­cu Sărat. În consecință, toate avizele și certificatele de urbanism au expirat, iar în bugetul pe 2020 nici măcar nu au fost ceruți bani pentru lucrări de reabilitare/ amenajare.

Penitenciarul de la Rm. Sărat, condus de torționarul buzoian Alexandru Vișinescu între 1952 și 1963, se află de 13 ani în jurisdicția IICCMER. între timp, biroul fostului comandant a dispărut, iar acum acoperișul stă să se prăbu­șească peste celulele în care au fost asasinați fruntașul țărănist Ion Mihalache, partizanul Ioan ,,Jenică” Arnăutu și mulți, mulți alți martiri ai rezistenței anticomuniste.

În tot acest timp, în ciuda bunelor intenții expuse public de reprezentanții Institutului, penitenciarul s-a degradat continuu. „La începutul anului 2020, situația se prezenta astfel: nu exista nicio persoană responsabilă de proiectul rea­bilitării Penitenciarului Râmni­cu Sărat; în perioada 2018-ianuarie 2020 nu a fost întreprinsă nicio acțiune / activitate aferentă proiectului; în bugetul pentru anul 2020 nu fuseseră prevăzute / solicitate fonduri și, implicit, nu exista nicio sursă de finanțare pentru proiectul reabilitării penitenciarului sau pentru realizarea de documentații în acest sens; toate avizele și certificatele erau expirate (certificat de urbanism, autorizații de demolare, expertize etc.), semn al faptului că în perioada 2018-ianuarie 2020 nu a existat nicio preocupare în acest sens”, se arată în raportul IICCMER, publicat în 2021.

Proiectul de reabilitare a Penitenciarului Râmnicu Sărat a fost gândit și întocmit pentru finanțarea prin fonduri europene nerambursabile, care vizează conservarea, protejarea, promovarea și dezvoltarea patrimoniului natural și cultural. Problema lipsei de eligibilitate a IICCMER în vederea obținerii unei finanțări din fonduri europene, precum și gradul redus de eligibilitate al cheltuielilor cu construcțiile noi din proiect, au condus la adaptări și acțiuni care au prelungit termenele de execuție și au generat degradarea monumentului istoric.

„În cazul documentației de reabilitare, restaurare și punere în valoare (faza PAC), cu toate că s-au obținut avizele necesare, nu s-a solicitat emiterea autorizației de construire. Acest fapt a dus la expirarea autorizației de desființare a construcțiilor parazitare din incinta monumentului istoric, dar și la expirarea certificatelor de urbanism și, automat, a tuturor avizelor obținute / a expertizelor întocmite la nivelul anului 2016. Lipsa finanțării (pe fondul încadrării eronate a proiectului pe Axa 5.1) și prelungirea perioadei de întocmire a documentațiilor a dus la degra­darea monumentului istoric, fapt ce a obligat IICCMER să întocmească documentația de intervenție de urgență și să execute, în anul 2017, intervenții de urgență pentru limitarea degradărilor. Cu toate acestea, s-a constatat că nu există un proces verbal de recepție la finalul lucrărilor, ci doar un proces verbal de recepție la terminarea parțială a acestora”, mai precizează IICCMER în acest raport.

Auditul Curții de Conturi la IICCMER, în perioada noiembrie – decembrie 2020, a identificat cheltuieli din fonduri publice efectuate fără un rezultat final: „În perioada 2015-2018, IICCMER a efectuat cheltuieli ineficiente cu studii și lucrări de proiectare nefinalizate în lucrări de investiții. Cu alte cuvinte, serviciile de consultanță și proiectare achiziționate de IICCMER în anii anteriori nu au contribuit la atingerea obiectivelor propuse, respectiv la implementarea proiectului de investiții, fiind imobilizate fonduri de la bugetul de stat în sumă de 1.887.450 lei; această sumă reprezintă cheltuieli care nu și-au atins scopul, conducerea IICCMER neasi­gurându-se de utilizarea ­cre­ditelor bugetare în condiții de bună gestiune financiară și de efectuarea de cheltuieli cu respectarea principiilor economicității, eficienței și eficacității”.

Monument istoric de categoria A

Închisoarea de la Râmnicu Sărat este atestată documentar din octombrie 1901. De la înființare până în 1938, ea a găzduit deținuți de drept comun cu pedepse de până la doi ani. Primii deținuți politici au fost semnalați în timpul dictaturii Regelui Carol al II-lea. După instalarea regimului comunist, aici au fost închiși mai mulți membri marcanți ai partidelor politice (Ion Mihalache, Corneliu Coposu, Ion Diaconescu ș.a), precum și alți „indezirabili”. Penitenciarul a fost închis oficial în aprilie 1963, iar supraviețuitorii au fost trimiși în alte închisori sau în domiciliu obligatoriu, sub atenta supraveghere a Securității. Închisoarea a fost folosită ulterior ca depozit.

Închisoarea de la Râmnicu Sărat a reprezentat unul dintre punctele importante ale represiunii comuniste, regimul de izolare totală practicat aici contribuind la trista sa reputație.

Fosta închisoare din Râmnicu Sărat se află în lista monumentelor istorice, categoria A (schimbarea din grupa valorică B s-a realizat în perioada 2015-2016). Prin Hotărârea de Guvern nr. 549/06.06. 2007, ea a fost trecută din administrarea Ministerului Culturii și Patrimoniului Național în administrarea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, instituție publică cu personalitate juridică aflată în subordinea Guvernului României, cu scopul organizării unui Memorial al victimelor comunismului.