Medicul pneumolog Marius Sava: „Recuperarea post-Covid este elementul central în care merită investit în momentul acesta”

Pandemia de Covid-19 a adus multe schimbări în viața de zi cu zi a oamenilor, dar și traume, în special în cazul pacienților care au trecut prin această boală. Informații despre SARS COV 2 sunt destul de multe, dar despre traumele și simptomele post-Covid nu se știu, nici în acest moment, prea multe.

Medicul specialist pneumolog Marius-Gabriel Sava, de la spitalul CFR Buzău și Clinica „Regina Maria”, doctorand în Științe Me­di­cale la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, vorbește, într-un interviu pentru OPINIA, despre recuperarea pe care pacienții trebuie să o urme­ze după ce au fost infectați cu virusul SARS COV 2, dar și despre cele mai des întâlnite traume pulmonare.

Reporter: Care sunt cel mai des întâlnite traume pulmonare căpătate în urma infecției cu noul Coronavirus și care sunt șansele de vindecare completă?

Dr. Marius Sava: Dacă ne referim strict la complicațiile pulmonare, acestea nu sunt foarte dese, cea mai de temut fiind fibroza pulmonară extinsă care este aproape în exclusivitate cauzată de afecțiune extinsă și severă pulmonară, adică a pacienților care au necesitat intubație oro-traheală. Afecțiunea aceasta este invalidată din punct de vedere fizic și leagă pacientul de un concentrator de oxigen pe termen lung, câteodată pentru tot restul vieții, iar complicațiile fibrozei pulmonare asupra celorlalte organe sunt semnificative. În Statele Unite și în unele țări din vestul Europei, în cazuri severe de fibroză pulmonară post COVID se practică transplantul pulmonar.

Tot la nivel pulmonar pot apărea niște dilatații bronșice, numite bronsiectazii, ca urmare a efortului intens de tuse din momentul bolii sau ca urmare a afectării extinse pulmonare, fiind o patologie care necesită urmărire cli­nică și radiologică ulterioară.

Bineînțeles, există și afectări banale, cum este tusea post infecție de căi aeriene superioare, care din păcate persistă câteodată și șase luni. Nu se știe exact mecanismul prin care se produce aceasta, dar cel mai probabil este ca urmare a unei hiperactivități bronșice declanșate de SARS COV 2.

Mai merită reamintită și dispneea (respirație îngreunată), care are un grad de subiectivism; nu de puține ori aceasta este interpretată greșit de pacient în cadrul unui sindrom anxios.

Rep: S-au modificat acestea în urma apariției noilor tulpini?

M.S.: Nu sunt încă suficiente date care să ateste faptul că noile tulpini produc o afectare mai severă a plămânului; ce cunoaștem cu siguranță este faptul că unele dintre aceste tulpini noi sunt cu un grad de contagiozitate mai crescut decât tulpina originală și, în felul acesta, crește și numărul celor afectați, rezultând mai multe persoane cu afectare severă. Cred că acesta este atributul cel mai semnificativ al noilor tulpini, faptul că se răspândesc foarte repede și ajung ușor la persoanele vulnerabile.

Rep: Există persoane care, după ce sunt externate din spital, constată că încă persistă simptome precum oboseala sau durerile musculare. Specialiștii au denumit această perioadă „Long Covid”. Ce ne puteți spune despre efectele pe termen lung ale Covid-19?

M.S.: Din poziția în care mă aflu, de medic care consultă mulți pacienți post SARS COV 2, pot spune că aceste simptome sunt destul de des întâlnite, și nu doar cele precizate de dumneavoastră; mai merită ­amintite și stările depresive, durerile toracice, lipsa concentrării, stările de nervozitate. Studiile arată că în jur de 20 la sută din pacienții ce au avut această afecțiune au cel puțin una din simptomele mențio­nate. Cauzele nu se cunosc, nu se știe cu siguranță dacă este o cauză organică reală sau este rezultatul dintre un simptom ușor post infecție de căi aeriene și o amplă somatizare; și aici mă refer la pacienții cu formă ușoară de boală care rămân cu simptome care nu se obiectivează prin date paracli­nice.

O să vă dau un exemplu: un tânăr de 30 de ani, care nu are modificări radiolo­gice, analizele de sânge sunt normale și a cărui saturație a oxigenului este normală, în momentul în care se adresează medicului și acuză presiune toracică și insomnii, cel mai adesea avem de-a face cu somatizare. Iar aceste simptome, de cele mai multe ori, dispar după ce merge la medic unde i se explică faptul că este sănătos.

Rep: Pentru a suferi de Covid de lungă durată trebuie să fi avut vreo formă mai severă a bolii?

M.S.: Din experiența mea, nu contează gradul de severitate al afectării pulmonare în ceea ce privește „long covid”, acei 20 la sută din pacienții care au avut această afecțiune și care afirmă simptome tardiv post SARS COV 2 nu se pot încadra într-o anumită categorie sau într-o clasă de vârstă.

Rep: Există posibilitatea ca persoanele asimptomatice să rămână cu traume post-covid? Care sunt acelea?

M.S.: Extrem de rar se întâmplă ca pacienți care sunt asimptomatici sau puțin simptomatici să rămână cu repercusiuni pe termen lung; cel mai adesea pacienții aceștia se vindecă complet și fără niciun fel de urmare, însă am văzut pacienți care erau complet asimptomatici sau cu simptome foarte puțin zgomotoase, dar cu afectare pulmonară semnificativă și cu insuficiență respiratorie. Aceștia sunt pacienții care, deși asimptomatici, pot să rămână cu leziuni pulmonare pe termen lung.

Rep: Ce ne puteți spune despre recuperarea post-covid?

M.S.: Din punctul meu de vedere, este elementul central care merită dezbă­tut și în care merită investit în momentul acesta. Din păcate, în România ­există foarte puține centre care se ocupă de reabilitare respiratorie, iar post SARS COV 2 nu cred că există încă. Însă, studiile au arătat clar că există o relație direct proporționalizată între gradul de recuperare al pacientului și recuperarea respiratorie prematură, câteodată chiar din momentul activ al bolii.

În momentul de față, eu, ca pneumolog, recomand ca după ce trece faza activă a bolii să se înceapă mișcarea fizică intensă în limita gradului de tole­ranță și aceasta doar pentru că, pur și simplu, nu am unde să trimit un asemenea pacient pentru ședinte de reabilitare.

Pe lângă recuperarea fizică, mai există și recuperarea psihică, cel puțin la fel de importantă ca prima. Pentru aceasta este important să apelăm la un specialist în domeniu, psiholog, câteodată și la psihiatru, fără a ne teme că acest lucru poate să arunce un stigmat asupra noastră.

Rep: Există persoane pentru care această perioadă este văzută ca o traumă psihologică. Ce recomandați în acest caz?

M.S: Cred că la pacienții cu forma ușoară de boală, trauma psihologică este mult mai mare ca cea fizică, putând duce la o formă invalidantă de anxietate. În urmă cu câteva zile am avut o pacientă care, după ce a avut COVID, în fiecare zi își face câte un test ra­pid, de frică să nu fie iarăși po­zitivă, sau un pacient care mi-a spus că are impresia că toți oamenii se uită urât la el pe stradă și exemplele pot continua. În aceste cazuri medicul joacă un rol extrem de important, pentru că trebuie să apeleze și la tactici de consiliere cu extrem de multă răbdare, iar în momentul în care cazul îl depășește, să îndrume pacientul, așa cum am spus anterior, la control specia­lizat.