Legea de ,,murături”, mintea creață și impozitarea pensiilor

Toată lumea lui Caragiale, despre care s-a spus că făcea concurență Stării Civile, este figurată în cele două personaje din ,,Conu Leonida față cu reacțiunea”; în replicile de acolo regăsim, condensați, eroii reprezentativi ai epocii. Ai vremii lui și, dacă ne uităm bine, și ai timpurilor perindate de atunci… Genialul domn I.L. Caragiale, contemporanul nostru, cu un loc comun, parcă trăim sub zodia lui în ăst colț de lume, luați-i vorbele și vedeți cât de amar-ironic se potrivesc oriunde și oricând.

Iată, ,,par egzamplu”, ce zicea Conu Leonida: –  ,,Adicătele ca nimini să nu mai aibă drept să-și plătească datoriile!”. Rostită pe la 1880, ingenua aberație s-ar potrivi mănușă viziunii finanțist-po­puliste care a făcut o gaură în bugetul lui 2019 cât China (­alt­fel o țară hibrid-comunistă, cu o economie prosperă de se sparie greii planetei).  Pentru că exact așa s-au comportat miniștrii (slugile, mai direct spus) lui Dragnea, în dispe­rarea de a-și conserva/fideliza bazinul electoral și a-și face scăpat Jupânul! Captivi ,,fandacsiei” dragniste ce plăsmuia autocrația și fotoliul de la Cotroceni, guvernanții pesediști au fost la un pas să clocească o lege stil Conu Leonida. Nu doar că au tot umflat febril cocoașa bugetară și au ­ali­mentat astronomic inflația, dar ar fi fost (in)capabili să dea o lege să nu mai fie nimeni dator la punguța statului de drept! Leonida dixit: – ,,Mai întâi și-întâi că dacă e republică, nu mai plătește niminea bir”…

Ne place ori ba, taxele au stat la baza piramidelor și Marelui Zid Chinezesc, nu ­exi­stă stat în istorie care să nu-și fi impozitat cetățenii. Altfel, plonjăm în plin absurd – ,,Leonida (în luptă cu somnul): Treaba statului, domnule, el ce grije are? pentru ce-l avem pe el? e datoria lui să-ngrijească să aibă oamenii lefurile la vreme…”

Apoi, fiindcă asistații sunt semenii cei mai ușor de manipulat, lesne de mobilizat și de urcat în autocare, să aplaude la marile adunări populare, guvernarea pese­distă a întreținut gogoașa ajutorului social, un fel de frecatul mentei ca sport național. Cităm, iar și iar, din prea-înțeleptul Leonida: ,,Zău… Al doilea ca fieștecare cetățean ia câte o leafă bună pe lună, toți într-o egalitate”. Păstrând proporțiile, cam asta riscă a deveni ajutorul social, acordat fără o riguroasă analiză socio-economică, pentru o clientelă politică manipulabilă, deși ar urma să fie destinat exclusiv unor cazuri, cum o spune ­de­numirea, de nefericiți ajunși fără voie la marginea societății.

,,Și al treilea, că se face și lege de murături”, ne asigură senin atotștiutorul domn Leonida, confundând gogo­nelele la saramură cu instituirea unui moratoriu care se referă, de obicei, la scutirea de la executarea silită a garanțiilor pentru creditele bancare. Ce invitație mai bună la neplata creditelor poate să fie o atare inițiativă legislativă? N-au da­t-o chiar așa, cu ștergerea totală a datorilor, însă i-au iertat p-ăia mari și tari, pe băieții deștepți, pe autorii țepelor de miliarde, încât contribuabilul de rând, care se aliniază conștiincios la coadă la fiecare început de an, se simte clar tras pe sfoară!

Și dacă nu era de ajuns acest haos fiscal, a răsărit și noul Cod Administrativ, adoptat  prin Ordonanță de Urgență, care acordă pensii speciale pentru primari și președinții de consilii județene. Păi – ,,auzi, soro!”, cum vine asta, te scarpini cu mâna stângă în urechea dreaptă, doi încarcă, doi descarcă, te vaiți de șvaițerul din buget și mai promulgi o salvă de ,,speciale”, ia la mită electorală, neamule, cum ar zice nenea Iancu! Ca să vii imediat cu impozitarea pensiilor… Cumva marile spirite se întâlnesc, mintea creață a lui Teodorovici (,,ca dumneata, bobocule, mai rar cineva!”) s-a ciocnit cu ,,genunchele” lui Liviu Pop (,,a intrat la o idee?, fandacsia-i gata!”), și a ieșit această struțo-cămilă, un proiect de lege ce prevede impozitarea cu 90% a sumelor ce depășesc 10.000 de lei din pensia lunară, și cu 10% a celor de până în 10.000 de lei. ,,Auzi colo!”. Otova, fără trepte valorice, progresiv, și de la cei cu pensii de 1.000-1.500 lei, sau poate și mai mici, și de la bogați, și de la săraci? Păi dacă tot e taxă de solidaritate, chiar ar trebui să ne întoarcem la Conu Leonida, fără cotă de impunere pînă la un barem de minim bun simț social!

Când a apelat Boc la ,,tăieri”, și pe atunci era un puișor de criză mondială, s-au trezit instanțele sufocate de procese. Bine, că s-au dat și judecătorii în… judecată, și procurorii, polițiștii, profesorii, toți bugetarii neamului, pe bună dreptate, țuțuroiul banului public trebuia închis din altă parte!

Ce va fi acum? Sigur va urma un nou val de procese și statul va restitui banii greblați acum spre bugetul vlăguit… Vopsim rabla s-o ducem la târg, îi facem buzele dar are anvelopele tocite la sârmă, ne furăm singuri pălăriile. Și, cel mai important, ce uita complet Conu Leonida, în simpatica lui buimăceală ilogic-lingvistică – statul suntem noi, noi, cetățenii, vom plăti aceste ­acro­bații financiare!

P.S. Mulțumiri lui nenea Iancu pentru contribuția, enormă, la scrierea acestui pamflet! N-ar trebui debut de stagiune la TNB fără o montare din opera maestrului, deși proasta chiverniseală bugetară înțeleg că are și pe acolo efectul meteoritului tungusk!