La o cafea cu Vio

Nu m-am mirat deloc să aud că unul dintre consilierii guvernatorului Băncii Naționale a Româ­niei, Mugur Isărescu (sau Manole, dacă vreți să îi spuneți pe numele cu care iscălea delațiunile către Securitate avându-i ca protagoniști pe colegii săi de serviciu), va fi Ioan Mircea Pașcu. Și chiar nu ar fi de mirare, dat fiind că individul, fost ministru al Apărării și europarlamentar, a fost promovat de rusofilul Ion Iliescu, de șantajabilul pe motiv de articolul 200 Cod Penal nea­brogat la acea dată Adrian Năstase, de europeanul cu pusee de prostănac Mircea Geoană și de eurofobul Liviu Dragnea.

Cum nu mă mir de faptul că pe o poziție similară se pregătește să se așeze fiul kominternistului Walter Roman, cel care, în ciuda șarmului său care provoca isterii ce i-ar fi făcut geloși pe Beatleși – care în viața lor nu au avut parte de scandări de genul ,,Nu vrem lei, nu vrem valută / Vrem pe Roman să ne… ” -, nu a izbutit să păcălească lumea civilizată nici că în România anului 1989 a avut loc o revoluție, nici că România anului 1990 se pregătea de reformă susținută pe toate planurile.

Până acum, am vorbit despre securiști deștepți, fie ei cu înclinații spre Mama Rusie, fie către Occidentul decadent, fie pendulând între una și alta, în funcție de interesele momentului sau de ordinul care trebuia executat întocmai și la timp.

Ei, dar ce ne facem cu Viorica? Cea care a avut onoarea de a fi prima care a deschis șirul răsunător al numirilor de consilieri ai guvernatorului BNR. Și, în același timp, cea care a izbutit să aducă prejudicii de imagine României cât toți cei mai sus pomeniți la un loc. Este inutil să mai povestim cum și în ce fel. Interesantă este justificarea pe care ne-o prezintă Manole-Mugur Isărescu în sprijinul deciziei de a se lăsa consiliat de fostul premier Viorica Dăncilă. El spune că aceasta, ca fost europaramentar și ex-premier al României, cunoaște multă lume bună a Europei și că a stat la cafea cu o groază de mărimi ale lumii civilizate. Și, din acest motiv, ar fi potrivită pentru funcția de consilier al guvernatorului Băncii Națio­nale a României. Nu aș vrea să mă gândesc ce mărime a Europei și-ar risca imaginea stând acum la o cafea cu cea care i s-a adresat Papei cu ,,Sfinția Voastră” – bătându-l și pe Ion Iliescu, cel care i-a strâns mâna tovărășește Reginei Elisabeta a II-a -, și care să-i propună ,,He-he, make a photo?”. Bineînțeles că totul pare un nonsens.

Sau nu, dacă luăm în considerare câteva aspecte, care țin în primul rând de ascensiunea fulminantă a Vioricăi Dăncilă. Profesor de liceu industrial la Videle, devine, după două tentative ratate, consilier local și apoi județean, ulterior europar­lamentar și, în fine, premier. Și, dacă se străduiau puțin ai ei colegi de partid, putea fi chiar și preșe­dinte. Dacă mergem puțin mai departe și ne amintim că, în calitate de europarlamentar, a votat, în anul 2015, un amendament care preve­dea ridicarea sancțiunilor impuse Maicii Rusii pe fondul crizei din Ucraina, lucrurile devin ceva mai limpezi. Și se limpezesc de-a binelea dacă ne mai amintim că, în 2018, a fost declarată ,,omul politic al anului” de agenția de presă Sputnik.

În atari circumstanțe, numirea Vioricăi Dăncilă pe un post la Banca Națională a României, un loc mustind de foști securiști și de acoperiți din serviciile secrete, devine vrednică de toată lauda. Cu o condiție: leul, așa sensibil cum îl știm la tâmpeniile persoanelor de decizie din sta­tul român, să nu o ia de-a binelea la vale. Nu de alta, nu am vrea să îl auzim atunci pe Manole scandând: ,,Nu vrem lei, nu vrem valută/Vrem pe Vio să ne… consilieze!”.