Cultură

FOTO/VIDEO | Familia „Tezaurului Uman Viu” Mircea Micu, la a treia generație care duce mai departe tradițiile populare ale buzoienilor

În ziua de astăzi, cu greu mai găsim, chiar și la sat, oameni care să dețină informația pură despre ceea ce a însemnat cândva cultura populară, despre cântecele, jocurile, datinile și obiceiurile românilor. Printre acei câțiva depozitari de comori, pe care abia dacă-i mai știe lumea preocupată mai mult să țină pasul cu schimbările petrecute la oraș, se numără și Cristian Micu. Continuator al tradiției populare pe meleagurile buzoiene, Cristian Micu este nepotul meșterului popular Mircea Micu, unul dintre puținii creatori de instrumente muzicale din țară, făuritor de buciume și cimpoaie, deținător al titlului onorific de „Tezaur Uman Viu” acordat de Ministerul Culturii la inițiativa UNESCO, pentru apărarea, păstrarea și transmiterea patrimoniului cultural imaterial.

Ca și unchiul său, a îmbrăcat de mic copil costumul popular și a deprins de la acesta să cânte la cimpoi, fluier, caval și bucium. Tot în costum popular muntenesc – cusut de creatoarea de costum popular Liliana Trifu,  de la Bisoca -, urcă și acum pe scenă. El a transmis mai departe dragostea pentru folclor nepoatei sale, Andreea, pe cale să devină și ea, cu sprijinul profesoarei sale de canto de la școala Populară de Artă, Nina Stamate, o valoroasă interpretă de mu- zică populară.

Trei generații purtătoare de tradiții pe meleaguri buzoiene

Izvorâte din experiență și înțelepciune de viață, din bucurie sau durere, din năzuințele și dorurile omului de la sat, din setea de liniște sau din dragostea pentru frumos, elementele de cultură și tradițiile populare transmit valori și creează punți de legătură între ge-  ne­rații. În cazul de față, este vorba despre trei generații. Dragostea pentru cântecul popular a fost transmisă de Mircea Micu nepotului său Cristian Micu și acesta „a dat-o” mai departe nepoatei sale, Andreea, cu care a scos, în urmă cu o săptămână, un album cu muzică populară intitulat „Am nepoată. Am bunic”. Albumul a fost lansat la Etno TV și a constituit un mod inedit prin care Andreea și-a sărbătorit ziua de naștere, respectiv frumoasa vârstă de 12 ani. „Vinerea trecută, când a împlinit 12 ani, i-am serbat ziua de naștere la Etno TV, la emisiunea <Rămășag pe folclor>, unde am lansat și albumul nostru, pe care ni l-a realizat Daniel Tisloveanu. Albumul cuprinde 16 piese: Andreea are cinci ale ei, două melodii  sunt în duet cu mine și apoi celelalte sunt ale mele”, spune Cristian Micu.

Chiar dacă a progresat foarte mult față de vremea în care era învățăcelul unchiului său, Mircea Micu, Cristian se sfătuiește și astăzi cu acesta pe parcursul vizitelor pe care i le face destul de des. „Mircea Micu, unchiul, are frumoasa vârstă de 83 de ani și e bine. Merg mereu pe la el. Îi place ce fac, chiar dacă nu s-a gândit că eu o să continui tradiția. A fost declarat <Tezaur Uman Viu> și a fost decorat de UNESCO. Păs­trează acasă decorațiile. Pe 1 decembrie 2020  am făcut un videoclip numit <Fruntea sus, române!>, în care l-am filmat și pe el, pentru că am deschis piesa cu semnale de bucium. Este o piesă pe care o cânt numai la voce, dar piesa începe cu semnale de bucium. L-am cântat la Sărulești pe 1 decembrie. În urmă cu patru ani, am mers la el să-l rog să-mi facă și mie un bucium și un cimpoi. Și  mi-a făcut și bucium și cimpoi, și caval, ocarină, carabă, piculină”, spune Cristian Micu.

Mircea Micu s-a născut la 22 mai 1939 în Sărulești, județul Buzău. Este un solist instrumentist și meșter po- pular, dar și unul dintre puținii creatori de instrumente muzicale din țară, făuritor de buciume și cimpoaie. Mircea Micu știe să cânte la cimpoi, fluier, caval și bucium, și a susținut, de-a lungul vre­mii, prin eforturi proprii, mulți copii pe care i-a învățat să cânte la cele două instrumente tradi­ționale, fiind, timp de șase ani, instructor la Școala Populară de Artă. La vârsta de 35 de ani a făcut prima înregistrare la radioul public. Între timp, a cântat cu maestrul Marcel Budală, cu Grigore Leșe, cu orchestra din Craiova etc. A participat la numeroase festivaluri, cum ar fi Cântarea României, în 1977, 1983 și 1987, „Maria Tănase”, în 1978, ,,Copiii lumii doresc pacea”, în 1978, „Pe Urme de Baladă”, „Prin Muzică la Obârșii”, Festivalul Slănicului etc., obținând diverse medalii și diplome. I s-a acordat titlul de „Tezaur Uman Viu” , un titlul onori- fic pentru apărarea, păs­trarea și transmiterea patrimoniului cultural imaterial.

Cristian Micu, nepotul lui Mircea Micu, s-a născut la 9 septembrie 1968, în Săru­lești, județul Buzău. Din 2010 a devenit apicultor. La început a cumpărat 11 stupi, pe care mai apoi i-a înmulțit.  A deprins albinăritul de la socrul său, dar și de la alți apicultori. „Am mers de multe ori la Tulcea, unde se strâng apicultori din toate zonele țării; ascultam sfaturile lor și luam ce credeam că este mai bun. Pe unde merg întreb proprietarii care au tarlale cu floarea-soarelui sau cu rapiță, dacă au folosit insecticide, dacă au stropit culturile cu ceva”, povestește Cristian Micu. Acum are 90 de stupi pe care îi îngrijește și pe care îi transportă peste an în funcție de culturile agricole.

Este obișnuit cu munca din copilărie, în prezent fiind angajat al unei firme buzoiene producătoare de materiale de construcții. O parte din amintirile din vremea copilăriei se regăsesc și în cântecele sale. O melodie  despre acele vremuri sale se numește „Șapte flori am fost la mama” și i-a fost compusă de profesorul Constantin Ungureanu. „Am vorbit cu domnul Ungureanu să-mi compună o piesă. Nu a durat mult și m-a sunat: <Cristiane, ți-am făcut piesă și este foarte frumoasă>; ea se intitulează <Șapte flori am fost la mama>”, își amintește Cristian Micu. Cântecul po- pular l-a deprins de mic, de pe la vârsta de 9 ani, când unchiul său se preocupa să transmită cântecul popular și cunoștințele sale despre instrumentele populare cât mai multor fii ai satului. „Am muncit foarte mult în copilărie. Așa erau vremu­rile. Familia avea animale, vite, și noi am fost frați mulți, patru fete și trei băieți. Dacă ascultați piesa pe YouTube, acolo este toată povestea, în piesa <Șapte flori am fost la mama>, care se regăsește și pe albumul scos recent. Lucrul cu instrumente l-am preluat de la unchiul meu, Mircea Micu.

Aveam vreo 9 ani când am auzit vecinii că unchiul adună copii pe care să-i învețe să cânte la cimpoi. Părinții nu prea vroiau să mă lase, pentru că aveau animale multe care trebuiau îngrijite. Noi locuiam într-o parte de localitate, iar unchiul în capătul celălalt, la Sărulești, și erau vreo doi kilometri de mers până la cămin, unde ne strângeam noi, copiii, pentru a ne întâlni cu unchiul. Am văzut că nu mă lasă părinții, așa că m-am schimbat pe furiș de hainele de lucru și am fugit la cămin. Am învățat să cânt la cimpoi fără să știe tata. Îmi făcuse unchiul un cimpoi, pe care nu i l-am arătat tatălui. Mama începuse să se prindă că eu am învățat să cânt, pentru că    m-a auzit repetând prin curte”, mai povestește Cristian Micu.

La rândul său, Cristian a transmis toate cunoș­tințele sale nepoatei Andreea, care a îndrăgit cântecul popular. Ea este elevă în clasa a V-a la Școala din Vintilă Vodă. Cristian Micu are două nepoate și un nepot de la cele două fete ale sale. Dintre toți, doar Andreea este preocupată de muzica populară. „În urmă cu patru ani și jumătate am dus-o să studieze cu profesoara Nina Stamate, pe care o știam din vremea în care cântam cu formația de cimpoieri. Acum Andreea studiază canto cu doamna Nina Stamate”, spune Cristian Micu.

Glasul lemnului în mâinile meșterilor populari ai familiei Micu

Odată ce Andreea a început orele de canto, Cristian Micu și-a reluat și el studiile, pentru că nu mai cântase de 22-23 de ani. „Inițial mi-am spus că o să cânt o sârbă la cimpoi, ori la fluier, ca să fiu alături de nepoata mea. Apoi am încercat să cânt la mai toate instrumentele și apoi am lucrat și vocea. Prima dată mi-a făcut doamna Nina o piesă și apoi a mai făcut una la cimpoi. Eu cânt la toate instrumentele: bucium, caval, ocarină, cimpoi, fluier, caval, dar deocamdată nu am rea- lizat și instrumentele, așa cum a făcut unchiul. Am văzut la Mircea Micu cum se fac acestea. Buciumul se face dintr-un lemn de cireș, dar trebuie căutat în pădure ca să fie întors. Se crapă lemnul în două și se scobește. Apoi se lipește înapoi. Se pune papură în crăpături și se dă cu coajă de cireș. Înainte de a pleca la spectacol, buciumul se pune în apă, ca să se umfle, să nu mai piardă aer și să sune bine. Un bucium se face într-un an de zile. Un an lemnul trebuie să stea la uscat. Înainte vreme se folosea buciumul de către ciobani, pentru că nu aveau cum să comunice; se folosea buciumul când îi chemau la masă sau se mai folosea la război, când erau năvălirile turcilor. Urcau în vârful dealului și sunau de acolo și se auzea chemarea. Acum se mai folosește uneori la începutul vreunui festival în aer liber. Cimpoiul este confecționat din piele de capră, iar caraba e făcut din lemn de tei și se lucrează ușor. Fiecare instrument are sunetul lui. Mie îmi place să cânt la cimpoi. Am o piesă pe care am făcut-o cu orchestra Doina Gorjului”, spune Cristian Micu.

Colaborare cu mai mulți artiști

„Profesoara Nina Stamate mi-a compus prima piesă, dar mi-a compus piese și Mario Buzoianu. De asemenea, cu profesorul Ungureanu și cu trupa <Nemuritorii> am avut o colaborare. Piesa se numește <Stuparu și haiducii>. Cu <Nemuritorii> am realizat și un videoclip, pe care l-am lansat anul trecut, în toamnă. Este filmat la pădure, unde aveam stupii. Acum, mai nou, am un duet cu Mario Buzoianu. Cu <Nemuritorii> și cu Mario Buzoianu am realizat o colaborare în care eu cânt la cimpoi. Videoclipul cu Mario Buzoianu l-am făcut la Primăria Valea Salciei, unde primarul a făcut un muzeu; apoi am mai filmat pe dealurile de la Sărulești, la o stână de oi. Oamenii locului sunt foarte bucuroși când mergem să filmăm și ne urmăresc când apărem la televiziuni. Sunt bucuroși și spun că au la cine se uita. Când sunt difuzat la Etno sau la Favorit, consătenii sunt în fața televizorului. Eu le-am mulțumit sătenilor pentru susținere în emisiunea în direct de la Etno TV. Este normal să fac un asemenea gest, pentru că eu am crescut printre ei. Am copilărit în Sărulești, apoi am făcut casă la doi pași, în Vintilă Vodă, de unde este soția”, povestește Cristian Micu.

Articole similare

error: Continut protejat!!