FOTO/VIDEO | Cum a reușit buzoianca Oana Dobre  să facă un brand de țară din corul de copii „Happy Kids”

De la 1 martie anul acesta, corul de copii „Happy Kids”, coordonat de profesoara de muzică de la Școala nr. 7 Buzău Oana Dobre, s-a mutat în casă nouă, la Centrul Cultural „Alexandru Marghiloman”. De atunci și până  în iunie, Oana Dobre, care este fondator și dirijor al corului „Happy Kids”, a reușit să pună pe picioare primul festival de muzică corală pentru copii de la Buzău, eveniment de primă clasă, care s-a bucurat de un real succes. Este vorba despre primul Festival-concurs de muzică pentru copii și tineret, ,,Happy Summer”, a cărui primă ediție a avut loc după o lungă perioadă de restricții, în care micii interpreți nu au putut ieși pe scenă. Organizat de Asociația „Happy Kids for a Happy Life – Copii fericiți pentru o viață fericită”, festivalul a reunit 170 concurenți din toată țara, într-un maraton muzical de 14 ore, iar prestația copiilor, cu vârste între 5 și 17 ani, a fost răsplătită cu diplome, cupe, dulciuri și jucării.

De altfel, în luna iunie, corul buzoian a avut o agendă culturală foarte bogată. Pe 1 iunie, muzica militară a Diviziei 2 Infanterie „Getica”, sub bagheta maiorului Dănuț Vulpe, și corurile „Happy Kids” din Buzău, conduse de profesoara Oana Dobre, au lansat un colaj de melodii dedicat Zilei Internaționale a Copilului. Tot pe 1 iunie, 55 de copii din cele două coruri au concertat la Muzeul Satului „Dimitrie Gusti” din București, reprezentând astfel Programul Național Cantus Mundi într-un recital de 40 minute. Pe 5 iunie,  65 de copii din ambele coruri au urcat pe scena evenimentului „Senatul Copiilor” în București, pentru un recital de 30 minute.

În tot acest timp, copiii au fost pregătiți de Oana Dobre și pentru noi izbânzi naționale și internaționale aparte, așa cum ne-au obișnuit în ultimii ani. Munca dirijorului Oana Dobre  presupune însă eforturi cu totul speciale: corul se reînnoiește necontenit din pricina „îmbătrânirii” componenților, iar noii veniți trebuie să fie mereu și mereu înscriși în ethosul și repertoriul general al corului. Chiar în această perioadă profesoara face o selecție a copiilor care vor participa la o parte dintre multele festivaluri internaționale la care „Happy Kids” a fost invitat, pentru că, în momentul de față, corul buzoian are o carte de vizită de invidiat, care face din el un brand de țară, și din acest punct de vedere, al performanței și al modului de prezentare al corului la competițiile de peste hotare, ștacheta rămâne în continuare ridicată.

Reporter: Cine este Oana Dobre,  fondatorul, coordonatorul și dirijorul corului „Happy Kids”?

Oana Dobre: Sunt profesor de muzică la Școala nr. 7 în Buzău. Muzica este pasiunea mea și mă duc la școală cu plăcere. Pentru prima dată în ultimii 20 de ani, am catedra într-o singură școală. Muzica e „Cenușăreasa”, iar pilonul de arte în școli a fost nedreptățit și de aceea un profesor de muzică are două, trei școli –  și  eu am avut  predare  și la patru școli, în același timp – , pentru a realiza o catedră completă. În liceu, voiam să dau la  Facultatea de Geografie-Geologie. La sfârși­tul clasei a XI-a, profesorul meu de muzică, Ștefan Stănescu, mi-a spus că trebuie să merg la Facultatea de Muzică. Eu eram absolventă de Liceu Pedagogic și participasem doar la o oră de muzică pe săptămână, fără să mă pregătesc la vreun instrument, și nu mă puteam compara cu cei care au terminat 12 ani de muzică. Aveam ureche foarte bună și făcusem în copilărie șase ani de mandolină și patru de chitară. Pe vremea aceea era un  institut la Brașov, de trei ani.  Profesorul Stănescu mi-a spus că mă pregătește ca să dau la Brașov și, astfel, o oră pe săptămână, prin îndrumarea domnului profesor, făceam solfegii, dictate etc. După ce am terminat clasa a XII-a, am dat Bacalaureatul și am vrut să mă înscriu la facultate, dar s-a desființat institutul de la Brașov. Așa că am dat la București, la Conservator. Am absolvit facultatea de cinci ani, cu două specializări. Am intrat la facultate a 19-a din 20 de locuri câte au fost scoase la concurs. A fost un mare succes, pentru că, imediat după Revoluție, când am terminat eu liceul și am ajuns la Conservator, se prezentaseră la concurs toți cei care nu reușiseră în ultimii ani, când se scotea la concurs un singur loc pe an. Pentru că terminasem Liceul Pedagogic, eram deja cadru didactic, și mi-a fost ușor să învăț. La terminarea facultății am rămas prieteni toți colegii. Unul dintre colegi este profesor universitar și prorector la Conservator; un altul conduce Corul Patriarhiei din București, iar altul este șeful muzicilor militare din Cluj. Și pentru mine ofertele curg tot timpul și aș putea să plec din Buzău. Ultima pe care n-am vrut să o iau în seamă a fost să fiu profesor în străinătate. Trebuia să semnez un contract pe 9 ani. 

Rep: Cum ai ajuns să înființezi un cor? Care este povestea „Happy Kids”?

O.D.: La început am lucrat cu Constantin Ungureanu, „Nemuritorul”, la o școală de muzică pe care el o inițiase și la care aveam un grup etno. La un moment dat, grupul nu a mai fost susținut, fapt care a dus la desființarea lui. Atunci, câțiva copii, printre care unii de la mine de la școală, au spus că trebuie să continuăm, să rămânem împreu­nă și să facem un grup. La început a fost mai greu, pentru că nu găseam sală pentru repetiții. Am lucrat inclusiv pe holul de la Sala Sporturilor. În acea perioadă au început însă să vină primele rezultate, care ne-au dat încredere. Am ajuns apoi  profesor  la Palatul Copiilor și au început să mă caute din ce în ce mai mulți părinți și copii. În 2016, am câștigat, în România, Marele trofeu la un festival, ceea ce ne-a asigurat anul următor participarea la primul concurs internațional, la  Nesebar, în Bulgaria. Am obținut un rezultat foarte bun pentru o primă participare la un concurs internațional. După ce ne-am luptat cu coruri din Rusia, Ucraina, cu mari tradiții în domeniul acesta, am venit de acolo cu două locuri II, la grup. Asta ne-a dat încredere. În 2018 am plecat din nou la Nesebar și am venit cu mai multe locuri I. În 2019, în afară de festivalurile din străinătate, am fost invitați și am avut patru concerte la Festivalul „George Enescu”. Anul acesta, la concursul organizat de Liceul „Dinu Lipatti” din Capitală, cred că am fost printre foarte puținii dirijori care au făcut filmări noi, din perioada pandemiei. Toată lumea a trimis filmări din concursuri vechi. Probabil că dacă aș fi trimis și eu din concursuri vechi n-aș fi luat numai locurile II, III și mențiune. M-am bazat pe faptul că trebuie să prezint situația actuală. Poate unele coruri premiate nici nu mai există.

Cele mai  multe amintiri nu le păstrăm  neapărat legate de trofeul ori de diplomele obținute. Și avem peste 60 de trofee pe care le ținem pe două polițe într-un mic studiou. Ne bucură rezultatele, dar ne bucură mai mult amintirile. Spre exemplu, când am fost la Paris, nu își aduce nimeni aminte cum a fost pe scenă. Ne-am adus aminte că am pierdut ultimul metrou și că am fugit pe Champs-Élysées doi kilometri, ne-am adus aminte cum a fost în Disneyland. Acestea sunt amintirile care stăruiesc în mintea copiilor. Copiii de la cor au crescut împreună. S-au legat între ei prietenii. Mulți care au terminat au plecat din grup,  pentru că cei care terminau clasa a XII-a nu mai aveau dreptul să vină la Palatul Copiilor și erau mâhniți că nu mai pot cânta. Acum, când nu mai suntem la Palat, unii s-au întors și vor pleca cu noi în concerte în  străinătate.

Rep.: Cum a ajuns corul buzoian un brand de țară?

O.D.: Eu am ușa deschisă pentru copiii care vin să cânte și să se simtă bine în acest grup. Foarte mulți copii vin din proprie inițiativă, de plăcere, alții sunt aduși de părinți, pentru că sunt foarte interiorizați, iar aici folosesc muzica pentru a explora, pentru a învăța, pentru a interpreta, a face față situațiilor și a se adapta cultural la lumea înconjurătoare. Aici își deschid și sufletul, și comportamentul către societate. E foarte greu să urci pe scenă. Recunosc cinstit că în momentul acesta eu nu aș fi în stare să fac ceea ce fac ei, dar  le sunt un bun suport. Contează foarte mult ca profesorul sau dirijorul să dorească să formeze o carieră copiilor. Lumea mă cunoștea în Buzău și înainte de „Happy Kids”, dar acum suntem importanți pentru țară. Noi suntem foarte bine primiți în străinătate. Spre exemplu, în urma participării noastre în Italia, eu am fost cooptată în juriul internațional la ediția următoare care a fost online, în luna mai.

Noi ne întoarcem, de fiecare dată, cu rezultate bune de la festivalurile și competițiile la care participăm și ducem astfel faima României în lume;  oriunde ne-am dus, s-a vorbit foarte frumos despre noi. Copiii sunt extraordinar de civilizați și respectă toate regulile, iar în ceea ce privește partea profesională a lor, când urcă pe scenă se face liniște în sală. Și ținutele lor au fost de fiecare dată foarte frumoase.

Anul acesta sunt foarte multe festivaluri de la care am primit invitații ca să participăm. Facem o selecție ca să răspundem la invitațiile primite. Răspunsul nostru ține mult și de costuri, pentru că, așa cum am spus, eu personal nu numai că nu câștig nimic din această activitate, ci investesc foarte mult în ceea ce fac cu copiii; mai mult decât îi susțin așa, pot doar să depun dosare de finanțare sau să sensibilizez oamenii să ne susțină în continuare.

Am primit un invitație pentru a participa la festival inclusiv din India, pentru că ne-au văzut mulți evoluând în aceste festivaluri internaționale și toate delegațiile au vrut să țină legătura cu noi. Mai avem invitație din Maroc, până și din Tanzania am primit invitație pentru 2021. Cred că vom onora, în funcție de situația pandemică, acel festival din Cairo, din septembrie, care nouă ni s-a părut extraordinar, și  mai avem în vedere încă unul, un festival coral în Europa,  probabil cel din Macedonia de Nord,  la care am primit, de asemenea, invitație.

Rep.: „Happy Kids” în casă nouă…

O.D.: De la 1 martie, de când nu mai funcționăm la Palatul Copiilor, am fost primiți cu brațele deschise la Centrul Cultural „Alexandru Marghiloman”. Noi ne desfășurăm activitatea prin  Asociația părinților „Happy kids for happy life”, organizație care a luat naștere în timpul pandemiei. Prin ea au fost depuse dosare de finanțare, ca să ne putem duce activitatea mai departe. Eu sunt voluntar și lucrez benevol cu copiii, care nu plătesc nicio repetiție. Sunt mai bine de opt ani de când lucrăm împreună, motiv pentru care unii dintre copiii „Happy Kids” sunt acum la master, la Facultatea de Muzică. Avem acum,  spre exemplu, o fată care finalizează anul I de Master la Brașov, unde a terminat Facultatea de Muzică. Mai avem două fete care dau anul acesta admitere; sunt foarte bine pregătite și nici nu mă gândesc că nu or să intre la facultate, în Capitală. Acești copii au reușit să facă dintr-un hobby o meserie, pentru că la noi, în acest grup, muzica este un hobby. Nu le-am impus niciodată repertoriul. Și l-au ales singuri. Și, încurajați de acest lucru, și tot alegând ce să cânte, au ales chiar și cariera muzicală.

Rep.: Unde se țin repetițiile cu copiii?

O.D.: În fiecare sâmbătă, ne pregătim la Centrul Cultural „Alexandru Marghiloman”, unde avem o sală dedicată. Lucrăm pe două grupe de vârstă, respectiv grădiniță și clasele I-IV, unul din coruri,  iar celălalt cor este format din copii de gimnaziu și liceu.

 Lucrăm acum pentru mai multe proiecte. Unul dintre ele este proiectul pentru Macedonia, pentru care o să mai selectez și alți copii, pentru că mulți dintre ai mei se pregătesc pentru  festivalul din Cairo, și nu pot să oblig părinții să participe la toate competițiile, fiind prea costisitor. Dar selecții se fac tot timpul. În acest fel am rămas în picioare și în pandemie. Suntem unul dintre puținele coruri care am rămas în picioare și care chiar a avut activitate susținută și am primit invitație specială să participăm, de 1 iunie, la Senat. Au fost foarte puține coruri de copii selectate să meargă acolo. În toată țara suntem foarte puține coruri.

La repetiții copiii sunt foarte cuminți. Eu cred că îi obosesc cu energia mea, în sens pozitiv, adică pot face același lucru pe care îl fac și ei, să mă zbânțui și să cânt două ore într-una cu ei fără să obosesc. Noi ne jucăm la fiecare repetiție. Găsim tot timpul glume sau motive să râdem. Când suntem foarte serioși înseamnă că s-a întâmplat ceva. Avem  momente câteodată când tratăm cu foarte mult umor și piesele. Când aveam piese impuse, spre exemplu pentru Olimpiada Națională, ne trebuie neapă­rat piese clasice. Și noi le spunem tuturor „beleaua”. Ce cântăm astăzi? „Beleaua”. E clar trebuie să fie o piesă care nu ne-a plăcut, dar pe care trebuie să o facem. De fiecare dată „beleaua”, în concurs, iese impecabil, pentru că ei se străduiesc să cânte foarte bine.

Anul trecut, în pandemie, pe vremea asta, s-a schimbat programa pentru Olimpiada Națională corală. La națională se pleacă odată la doi ani, într-un an liceul, într-un an gimnaziul. Anul acesta am participat la ceea ce a ținut locul unei olimpiade, un concurs făcut de Liceul „Dinu Lipatti” din București. Un concurs coral foarte greu. Eu am împărțit corul pe trei secțiuni și am avut un cor de ciclu primar, un cor de gimnaziu și unul de liceu. Cei de ciclu primar al luat locul II, cei de gimnaziu locul III, iar cei de liceu, deși nu au avut concurență, au luat doar men­țiune, pentru că în regulament scria că acompaniamentul trebuie asigurat de pian și noi l-am făcut la chitară clasică.

Rep.: Care este repertoriul corului?

O.D.: Eu am compus, spre exemplu, muzica și textul pentru imnul Palatului Copiilor din Buzău, iar melodia interpretată de „Happy Kids” a câștigat  un trofeu la secțiunea creație, la Festivalul internațional, în martie 2019, în Capitală. Avem multe piese dedicate nouă de alți compozitori. De asemenea, avem obiceiul ca, toate piesele pe care le cântăm, să le adaptăm stilului nostru. Dacă este cover, nu-l  interpretăm identic, ci prelucrăm ceva. Spre exemplu, la Paris, în 19 iulie 2019,  când am fost la un concurs, am câștigat unul dintre cele mai mari premii de acolo, cu piesa „Happy” a lui Pharrell Williams, acea vestită piesă pe care o cântă toată lumea și pe care noi am făcut-o în stil indian, Bollywood.

Rep.: Ați obținut premii peste premii, naționale și internaționale!

O.D.: Ultimele noastre plecări în străinătate au fost în 2019. Am fost la Paris, la Cairo, în Rimini și în San Marino. Din Rimini am venit cu Grand Prix, cel mai mare premiu al Festivalului Internațional „All colours of art”. Festivalul a inclus și dansuri, dar noi am participat la secțiunea vocală. Acolo s-au prezentat foarte buni soliști de muzică populară, de muzică ușoară, de toate genurile ca până la urmă să câștigăm Grand Prix-ul noi, un cor cu peste 40 de copii. În Cairo, însă,  am participat la cea de-a XII-a ediție a unui festival care nu a fost competițional. Prin prezența noastră acolo, România a fost pentru prima dată reprezentată la acest festival de muzică spirituală și religioasă. Nu prea știam la ce să ne așteptăm la acest festival și ne-am trezit că, din 38 de coruri participante, noi eram singurul cor de copii. Din fericire pentru noi, după prima repetiție și-au dat seama de valoarea corului, ne-au rezervat loc în față pe scenă și am fost foarte aplaudați. Am ținut atunci, în decursul celor 11 zile cât am stat la Cairo,  șase concerte, dintre care unul la Opera din Cairo.

Rep.: Cine se ocupă de costumația copiilor?

O.D.: Avem mămici în grup care ne ajută, pentru că se pricep la croit hăinuțe. Când am plecat în Paris aveam niște rochițe albe destul de simple pe care le-am accesorizat cu o bucată mare de tul colorat pe care am legat-o de rochii și de mâinile copiilor, atunci, pe loc. Am avut un festival la care se cerea ținută strictă și se dădeau 10 puncte pentru aceasta. Și ca să nu pierd punctele care se dădeau pentru ținută, întrucât copiii nu aveau pantofi la fel, au intrat desculți pe scenă. Am dat jos pantofii numai pentru a obține unitatea costumului. Ideea a fost de impact, pentru că aveam o piesă care se și preta la așa ceva, „Paparuda”, și puteam să mergem pe scenă și desculți.

Rep.: Ați organizat primul festival la Buzău și ați dat un semnal de normalitate

O.D.: Noi am avut pe 12 iunie primul festival pe care l-am organizat ca asociație. Este un festival care va deveni puternic în scurt timp. Au venit  foarte mulți copii la această primă ediție, copii care nu urcaseră de un an și jumătate pe scenă. Nu m-am așteptat la o asemenea avalanșă. Un festival de genul acesta are între 80 și 100 de participanți. Noi am avut 170 la prima ediție. M-am trezit în ziua concursului, spre exemplu, cu un copil care a venit cu o chitară în brațe și a spus  că vrea să participe și i-am făcut fișă de înscriere și a evoluat și el în concurs. Am avut foarte multe reguli de respectat din cauza pandemiei, cu prezentator și cu schimbat de microfon la fiecare copil. Cu toate acestea, am ieșit cu 20 de minute în câștig față de ceea ce programasem inițial. Pentru acest festival am făcut un parteneriat și cu Centrul Cultural „Alexandru Marghiloman” și cu Primăria Buzău. Nu s-a concretizat și în bani de data aceasta, pentru că a fost organizat foarte din scurt. Noi am vrut „să furăm startul”, să dăm drumul la lucru, ca să prindă copiii încredere că pot cânta și urca pe scenă. În țară sunt multe coruri care s-au desființat în pandemie, mulți nu au lucrat de frică, iar alții nu au avut posibilități de a aduce lumea împreună, chiar și la distanță. Se pare că  noi am găsit formula bună. Am primit propuneri din partea tuturor care au văzut ce s-a întâmplat acolo, ca acest festival, care s-a numit „Happy summer”, să se transforme într-un festival care să aibă loc în fiecare anotimp.

Rep.: Ce proiecte  imediate aveți?

O.D.: Unul dintre punctele viitoare pe care vrem să le bifăm este să scoatem un album. Deocamdată suntem la capitolul de videoclipuri. Noi, lucrând mult timp sub auspiciile Ministerului Educației și neavând fonduri foarte multe, nu am putut să facem tot ceea ce am vrut. Acum avem și timp, și posibilități și dacă ne ajută Dumnezeu și suntem bine, sănătoși și o să recă­pătăm libertățile care au fost înainte de pandemie, copiii sunt capabili de performanță.

Rep.: Ce piedici v-a pus pandemia?

O.D.: Pe noi pandemia ne-a prins exact în săptă­mâna în care trebuia să ne prezentăm la Olimpiada Națională. În 2019, am luat 100 de puncte, punctaj maxim!, la faza regională a Olimpiadei. În pandemie am pierdut foarte mult din tehnica vocală, pentru că, purtând mască, nu mai este același tip de respirație, iar sunetele lungi, spre exemplu, nu se pot susține. Este respirație deficitară și nu se poate cânta direct. Noi am cântat foarte mult timp cu mască, inclusiv în repetiții și în videoclipuri și toată lumea poate să ne urmărească. Am respectat toate regulile posibile. Nu poți să faci cor în online pentru că intri în detonaj și nu se poate lucra nici pe voci și singurele noastre producții realizate sunt cele în care fiecare cânta acasă și trebuia să montăm toate vocile. Pentru ei a fost foarte bine, pentru că au putut să se controleze și să cânte corect fiecare, dar pentru cel care monta, adică eu, a fost mai dificil, ca să pun cap la cap tot ceea ce îmi trimiteau.

Rep.: Cine se ocupă de proiectele pentru finanțarea activității și a celor necesare corului?

O.D.: Noi am primit sponsorizări, am făcut dosare, și anul acesta am câștigat de la Fundația pentru comunitate din fondurile puse la dispoziție de către compania MOL România, un premiu care se acordă, anual, pentru arte. Am fost singurii din Buzău care timp de trei ani de zile am câștigat acest premiu. Au contat foarte mult rezultatele obținute de cor.

Eu știu să fac și multe alte lucruri pe lângă muzică, așa că am făcut singură proiectele. La asociație avem contabil și este foarte bun, iar stafful asociației se ocupă de foarte multe lucruri când avem nevoie.