FOTO/VIDEO | Colegiul „Mihai Eminescu“ și Biserica Militară, ajutoare pentru 400 de asistați social de la Valea Plopului

Fiecare lună a anului are frumusețea și bucuria ei. De departe însă, luna decembrie este cea mai frumoasă pentru umanitate, pentru că este luna în care oamenii devin mai buni, mai înțelegători, mai aplecați către problemele semenilor cu care soarta nu a fost prea prielnică. Ea unește sufletele, pentru că stă sub semnul marii sărbători a creștinătății, Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos. Este vremea colindelor. Unii creștini „colindă” cu daruri și fac popas și la casele de sărmani, iar aceștia din urmă îi răsplătesc cu colinde cântate cu sufletul, cu glasuri aproape îngerești.

La colindat cu daruri au pornit, ca niște ajutoare ale lui Moș Nicolae, așa cum fac de câțiva ani buni încoace, voluntari de la Biserica Militară „Pogorârea Sfântului Duh”,  împreună cu elevi ai Colegiului Național „Mihai Eminescu”. Demersul lor caritabil are loc la inițiativa unor cadre militare ale comandamentului Diviziei 2 Infanterie „Getica”, în colaborare cu Batalionul 200 Sprijin „Istrița”, care doresc ca în fiecare an în această perioadă să fie alături de marea familie de la Valea Plopului și de preotul Nicolae Tănase, care și-a luat în grijă copii orfani, copii ai străzii, bătrâni bolnavi, persoane cu dizabilități, și, mai nou, refugiați din calea războiului din Ucraina, în număr de peste 400 de suflete.

Aici, la acest mare  centru social, devenit „familie” cu câteva sute de copii și câteva zeci de adulți – numărul crește de la an la an -, a ajuns, vineri un grup de elevi ai Colegiului Național „Mihai Eminescu”, însoțiți de  Alexandru Tudose, preotul paroh al Bisericii Militare „Pogorârea Sfântului Duh” din Buzău și voluntarii bisericii. „Activitatea a avut drept scop oferirea de cadouri, produse casnice și electrocasnice, cât și sprijin financiar pentru copii și persoane vârstnice, români și ucrainieni, deopotrivă. Cu speranța că am reușit să aducem un pic de bucurie în sufletele semenilor noștri, mulțumim celor 12 voluntari din cadrul instituțiilor enumerate mai sus, precum și tuturor celor care au dorit să participe financiar la această activitate!”, transmite Biroul de presă al Diviziei 2 Infanterie „Getica”.

Astfel, printr-o colaborare între biserică și școală, respectiv Biserica Militară „Pogorârea Sfântului Duh” și Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Buzău, ajutoare în valoare de peste 17.000 lei au ajuns, în cadrul unui proiect filantropic, la copiii și persoanele vârstnice din așezămintele localităților Posești, Valea Plopului și Valea Screzii, județul Prahova, din cadrul Asociației „Pro Vita. Sfinții martiri Brâncoveni”. Din acești bani a fost cumpărat și un tocător de legume, de care cei care pregătesc masa asistaților social aveau mare nevoie pentru pregătirea operativă a hranei.

Primul popas, la Posești

Voluntarii Bisericii Militare sunt întâmpinați la Posești chiar de fiul părintelui Nicolae Tănase, care este și administrator. El îi conduce pe buzoieni la asistații social care locuiesc împărțiți în căsuțe, pentru a le oferi darurile pregătite pentru ei. Aici, totul este construit ca la carte, după norme europene, pe care le-au verificat și răsverificat toate autoritățile de la Sanepid la Protecția Copilului. Totul este făcut fără cusur pentru a se putea accesa sponsorizări de care au mare nevoie. Adresa, pentru cei care doresc să le dea o mână de ajutor, este următoarea: Asociația PRO VITA Sfântul Brâncoveanu, Sat Valea Plopului. Comuna Posești, județul Prahova, CUI 8489426, IBAN: RO24RNCB0211089920530001 BCR sucursala Vălenii de Munte.

Totul se desfășoară pe repede înainte la această asociație. Nicio zi nu seamănă cu alta aici. „Acum, în preajma sărbătorii Crăciunului, avem vizitatori. De Crăciun și de Paști, o ducem foarte bine”, spune mai în glumă, mai în serios administratorul locului, Gavril Tănase. Oamenii trebuie să știe că în perioada următoare, ca și tot timpul anului, este nevoie aici de foarte multe, de la bani pentru salarii, la o centrală, la anumite materiale de construcții, medicamente, pampers, lapte praf etc.

Povestea asociației începe însă la Valea Plopului, în anii ’90, imediat după Revoluție, când părintele Nicolae Tănase din Nucșoara a fost numit preot la Valea Plopului, o localitate în care preotul se pensionase și nici biserică nu aveau. Părintele Nicolae a ridicat biserica, și împreună cu regretatul poet creștin Ioan Alexandru, a fondat această  asociație „PRO VITA Sfântul Brâncoveanu”.

Ce se întâmplă la „PRO VITA Sfântul Brâncoveanu”

„Au înființat această asociație ca o alternativă la avort. În ’90 s-a format această asociație, care, la început, se numea «Mișcarea pentru salvarea copiilor». Apoi, părintele Nicolae Tănase a ținut conferințe, a predicat spunând «Nu avortați!». Și l-au întrebat: «Atunci ce să facem cu copiii?». Le-a răspuns: «Îi aduceți la mine și îi cresc eu». Și, la ceva timp după aceste conferințe, au venit mamele cu copiii. Au zis: «L-am născut, și l-am adus aici». Apoi, s-au adăugat copiii abandonați prin spitale, pe care nu-i lua nimeni acasă. I-a plasat în sat la familii, la cele care i-au vrut”, povestește fiul preotului Tănase, Gavriil. O parte dintre predicile părintelui sunt așezate între filele unei cărți intitulate „Soțul ideal, soția ideală”, care a fost reeditată de câteva ori de la apariția sa în 2019.

Apoi, au venit din ce în ce mai mulți la PRO VITA și a trebuit să construiască prima casă. „Au venit și mame cu copii, în general tinere de care nu voiau să audă părinții. De la unul s-a ajuns la peste 100, prin 2000. Astăzi suntem 438 de persoane române care includ mame cu copii, bătrâni, copii singuri, adulți, persoane cu dizabilități de tot felul și 100 de ucraineni care au venit la noi de prin aprilie. Pentru cei 438 de asistați avem circa 70 de persoane angajate. Pentru că în fiecare casă se lucrează în ture. Nu pot rămâne singuri bătrânii cu dizabilități, copiii mici, copiii cu dizabilități. Pe lângă îngrijitori mai avem bucătari, șofer, asistent medical. Sunt din toată țara. Avem copii din orfelinat de la Chilia și avem și bătrâni. Un preot din Donețk a venit cu ei. Când a început războiul a plecat cu mai mulți din sat, fix de pe linia frontului”, mai spune Gavriil Tănase.

Acum asociația funcționează în mai multe locații. „Avem mai multe locații. De locația asta m-am ocupat personal și am început prin 2018 și în 2020 i-am dat drumul. Casa asta e dată drumul anul acesta, dar am început-o prin 2020. Aici, în curtea aceasta avem 50 și mai avem case în care stau familii. Avem o familie cu șase copii. Le vine al șaptelea. Nu aveau unde să stea. Mai avem mame cu copii în apropiere. Le dăm tot ce le trebuie în casele lor. Și ei trebuie să se gospodărească să aibă grijă de copii”, mai precizează acesta.

Asociația sprijină copii pe care îi are în grijă să meargă la școală oriunde sunt admiși. „Avem și studenți la facultate la Arte, la Medicină, la Arhitectură; avem și premianți și repetenți”, menționează Tănase, lucruri care se întâmplă ca în orice altă familie. „Noi, pentru cei care împlinesc 18 ani și se apucă să facă ceva, orice, și îi vedem că sunt muncitori, le cumpărăm o bucată de teren și punem umărul cu ei la o fundație de casă, și încet-încet ca să aibă unde sta, să-și întemeieze o familie, îi ajutăm cu nunta, exact cum ați face și dumneavoastră acasă, pentru copiii dumneavoastră”, mai spune Gavriil Tănase.

Valea Plopului și întâlnirea buzoienilor cu ucrainenii refugiați

Grupul de buzoieni este întâmpinat la Valea Plopului de preotul Țocu. El le prezintă așezămintele și oamenii care beneficiază de sprijin din partea Asociației, fiecare după vârstă și necesități, de la adăpost, hrană, medicamente, sprijin pentru educație, școală, până la obținerea unui job, întemeierea unei familii și gospodărirea ei. Preotul Țocu, unul dintre voluntarii asociației, le face cunoștință buzoienilor și cu grupul de ucraineni, de la copii, la vârstnici nedeplasabili, unii țintuiți la pat. Pentru ei această asociație este singurul lor ajutor la momentul acesta. Preotul povestește cât de greu le este cu întocmirea documentelor pentru acești ucraineni refugiați din bazinul Donbas.

Deși rămași fără masă, fără casă, fără țară, unii fără puteri, greu încercați de boală și de suferință, ucrainenii ajunși la „Pro Vita” au împrumutat din spiritul puternic al gazdelor, din voința lor de mai bine și i-au întâmpinat pe buzoieni cu colinde, cu cântări către Dumnezeu. Glasurile acestor oameni necăjiți, încercați greu de soartă, pare că se înalță până la ceruri, coborând apoi printre pământeni, spre a-i ferici. Buzoienii le-au răspuns acestei primiri atât de clade tot prin colinde vestindu-le în limba română  nașterea Mântuitorului.

Cum putea încăpea atâta bucurie în sufletele unor oameni desprinși de locurile lor natale? Cu lacrimi în ochi, preotul ucrainean, încredințându-se pe el dimpreună cu familia sa lui Dumnezeu, le arată crucea pe care o poartă la gât, ca fiind cea mai puternică armă împotriva tuturor relelor și răilor. Oamenii mari, căpătând parcă ochi și suflet de copil, simțeau pe obraji, pe frunte, pe inimă, mângâierea duioasă, tandră, încărcată de putere a sufletelor celor care parcă le așteptau sosirea și s-au  apropiat mai mult de ei și de problemele lor. Au promis, prin preotul Alexandru Tudose, care i-a călăuzit pe voluntarii buzoieni, că se vor întoarce și că vor mai face rost chiar în această săptămână de o mașină de spălat de care aveau atât de mare nevoie pentru a ușura din munca voluntarilor care se străduiesc, și, cu mult efort și multă dăruire, reușesc onorabil să facă față  neputințelor trupești ale vârstnicilor aflați în grijă.