Adolescența este un tăvălug de emoții, de stări, de manifestări care „îi lovește” pe părinți în moalele capului și îi obligă să se trezească repede la realitate. Și pentru că de multe ori pare că părintele și copilul nu mai vorbesc aceeași limbă, unii încearcă să se apuce de citit cărți, să înțeleagă cum ar putea să își țină de mână copilul pe drumul acesta al maturizării, și cum s-ar putea să le fie bine fără să le pună piedici în dezvoltare. Despre toate acestea s-a discutat la Muzeul Județean într-un mod cât se poate de explicit, argumentat și cu exemple, în cadrul unei întâlniri a părinților cu doi profesioniști. Este o călătorie interesantă la care au fost invitați buzoienii să participe sub ghidajul unor psihologi care stabilesc împreună cu publicul, de la o întâlnire la alta, temele de interes pentru a fi discutate în cadrul proiectului „Conversații Psihologice la Muzeu”.
Vorbim despre o inițiativă prin care psihologii buzoieni se apropie de comunitate, cu scopul de a promova psiho-educația și de a clarifica diferențele esențiale dintre diferiți specialiști din domeniul sănătății mintale: consilier de dezvoltare personală, psiholog, psihiatru și psihoterapeut. Pe de altă parte, pentru că întâlnirea s-a petrecut într-o sală a Muzeului cu artă decorativă textilă, buzoienii aflați în public au plecat acasă și cu o altă perspectivă în ceea ce privește modul în care trebuie privită o lucrare de artă. Câte semnificații nebănuite la prima vedere i se pot atribui unei lucrări!
„Adolescența, ca o călătorie între două maluri ale unei ape”
Adolescența, o călătorie între două maluri ale unei ape care „curge” pe o pânză, piesă realizată cu mult timp înainte de a se fi inventat acest concept, ce se află expusă alături de alte lucrări de artă decorativă rare în una dintre cele mai frumoase săli ale Muzeului Județean Buzău, este imaginea vizuală la care au fost conectați buzoienii într-o convorbire deosebit de interesantă cu Valentina Neagoe – formator, licențiată în Psihologie, masterat în Asistență Socială, cu experiență în proiecte cu tinerii și adolescenții în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului -, și Oana Șerbu, psiholog organizațional, psihoterapeut specializat in Psihoterapie Integrativă, Practician Somatic acreditat SE International. Este vorba despre cea de-a doua întâlnire în cadrul proiectului „Conversații Psihologice la Muzeu” la care au fost invitați buzoienii, în care discuțiile au fost centrate pe tema „Provocările adolescenței. Întărirea legăturilor cu adolescenții”.
Discuțiile au fost orientate către înțelegerea dinamicilor complexe ale acestei perioade de tranziție – adolescența, evidențiind provocările cu care se confruntă tinerii adolescenți în zilele noastre: expunerea la riscuri, gestionarea emoțiilor, presiunea socială, anxietatea, anturajul. „Nu întâmplător ne întâlnim în sala asta. Adolescența, ca perioadă recunoscută distinctă în evoluția noastră, a fost identificată pe la începutul secolului XX. Asta înseamnă că exponatele pe care le avem în muzeul acesta sunt mai vechi decât acest concept de adolescență. În sala aceasta am mai făcut evenimente; știu că lucrarea care este pe peretele acela se cheamă <Râu sau ape>. Nu sunt două elemente similare în acea lucrare și asta mă face să mă gândesc la adolescență, pentru că aceasta nu are un tipar anume; este o perioadă mare, începe pe la 12 ani și se încheie pe la 24 de ani; asta însemană că avem suficient timp să explorăm această perioadă. Referitor la imagine, acolo avem acea apă care ne poate duce cu gândul la o mulțime de lucruri, de aceea mie îmi place să vorbesc despre adolescență în această imagine. Ce este înainte de perioada de adolescență? Copilăria și, acolo (n.r., pe lucrarea de artă textilă), ne imaginăm un mal unde este copilăria. După perioada de adolescență avem maturitatea.Celălalt mal este maturitatea. Apa, râul care curge între aceste două maluri se cheamă adolescența”, a explicat Valentina Neagoe cum ar putea fi vizualizată adolescența pornind de la acea lucrare de artă textilă.
Ce punem în „rucsacul” copilului
Modul în care un copil traversează adolescența depinde, spune Valentina Neagoie, de ceea ce părintele i-a pus din vremea copilăriei, a preadolescenței, în „rucsac”. Dacă adulții satisfac copiilor toate nevoile, ei vor crește siguri și vor merge în următoarea etapă, adică în adolescență, cu încredere. Este perioada în care, tot parte din această încredere-neîncredere se stabilește acel atașament, relația pe care copilul o are cu adultul responsabil din viața lui. Atașamentul, în funcție de cum este el – securizant, anxios, dezorganizat etc. -, va influența relația pe care o are copilul cu adultul, și se va manifesta în perioada de adult în relațiile cu ceilalți. Cu alte cuvinte, spun specialiștii, în perioada adolescenței sentimentul de securitate și încredere este foarte important, dar mai important este cum poate fi el păstrat în relația cu părinții, profesorii, mai ales că în această perioadă în care intervine anturajul, grupul, iar în această perioadă se contribuie la construcția stimei de sine.
Valentina Neagoe a explicat faptul că dacă în prima perioadă a copilului, părintele pune în „rucsac” parte de siguranță sau nesiguranță, când a mai crescut copilul, acesta începe relația cu mediul și începe să exploreze, iar adulții sunt importanți pentru că ei ajută să le întărească copiilor această curiozitate să descopere lumea; adulții însă trebuie să pună limitele. Dacă o fac bine, ajută și pun în „rucsacul” copiilor inițiative, și copiii sunt curajoși, explorează. Dacă a fost foarte critic, în momentul acela părintele pune în bagajul copiilor sentimentul că o să greșească, că o să li se întâmple ceva rău.
Relația cu școala, așteptările părinților, au fost de asemenea, discutate cu cei prezenți vizavi de construcția copilului a stimei de sine care se adaugă în „rucsacul” copilului înainte de adolescență. Stima de sine scăzută înseamnă, pentru copil, nu am să reușesc, și una crescută, spune, da, sunt în stare! Este perioada în care copilul își integrează acele gânduri limitative pe care la va purta cu el toată viața.
Provocările adolescenței
Provocările adolescenței a fost un alt capitol cu mare interes pentru părinți discutat de specialiști. Și au enumerat împreună: anturajul, grupul, riscul, expunerea la risc, impulsivitatea.
„În perioada adolescenței, creierul nostru suferă multe transformări. Sunt transformări cerebrale. El ajunge la o maturitate a lui pe la finalul acestei perioade, până la 25 ani. Toate aceste transformări influențează aceste comportamente”, a precizat psihologul Oana Șerbu, care a subliniat că sunt adulți care consideră că adolescenții se comportă așa pentru că nu știu foarte bine regulile sau pentru că sunt ei neascultători obraznici sau nu au învățat limitele, pe când este vorba despre faptul că o transformare a creierului care duce la anumite comportamente.
„Dacă până la adolescență am fost niște părinți foarte buni vorbitori, în adolescența copiilor trebuie să fim părinți foarte buni ascultători”, a spus Valentina Neagoe la capitolul comunicare cu adolescenții. „Gândiți-vă că nu ați vizitat niciodată Muzeul Județean și deschideți ușa unor săli. Ce se întâmplă în adolescență este exact așa; în creierul adolescentului se deschid diverse săli pe care ei le descoperă: gândirea critică, gândirea rațională, dintr-o dată au capacitatea să pună lucrurile într-o altă structută, într-o altă logică”, a mai spus psihologul. Părinții au primit în acest punct multe sfaturi utile, recomandări chiar și sub forma unor mici povestiri, parabole, jocuri și în plus, explicația când anume este necesar să intervină psihologul, la care pot apela și părinții, nu numai copiii, pentru că, se pare, inițiativa de a merge la psiholog în anumite perioade mai tulburi din viața adolescenților o au mai mult aceștia și mai puțin părinții.
