FOTO | Tradiții din identitatea culturală buzoiană, duse mai departe de Aluniș Art Center

Olăritul și țesutul, două tradiții ce fac parte din identitatea culturală buzoiană sunt redescoperite și duse mai departe de Aluniș Art Center. Practic, o întreagă civilizație populară românească autentică renaște la Colți odată cu proiectele pe care Aluniș Art Center le realizează, readucând astfel la viață o comunitate pe cale de dispariție. O adevărată zestre națională, culturală și spirituală a fost scoasă la iveală în circa doi ani, de când funcționează Aluniș Art Center, această organizație neguvernamentală  care şi-a propus să revigoreze tradiţiile din Munţii Buzăului.

Anul trecut, asociaţia a desfășurat o mulțime de proiecte care mai de care mai originale. Aici, la Aluniș, au avut loc vara trecută expoziţii de artă, şezători, ateliere de icoane pe sticlă, concerte de muzică clasică şi folk și chiar și un concert la cobză. La Colți a mai avut loc vara trecută și o tabără de ţesut care a reunit cele mai experimentate ţesătoare din  zonă şi artizani din toată ţara care încă trăiesc din acest meşteşug. Tot anul trecut a început la Aluniș și proiectul prin care se reînnoda tradiția ceramicii buzoiene prin revitalizarea meșteșugului olăritului pe Valea Buzăului.

Sintetizând ceea ce s-a întâmplat anul trecut, Iulia Sîrbu,  fondatoare a Aluniș Art Center, Aluniș Retreat & Școala de Olărit de la Colți a spus: „Anul trecut am făcut 20 de evenimente și am cheltuit 8.000 de euro, o sumă mică în comparație cu ce am reușit să facem. Am considerat că am obținut ceea ce ne-am dorit, adică să promovăm Alunișul ca destinație turistică în anumite medii care înseamnă oamenii educați, cu respect față de natură, cu hobby pentru arte. Anul acesta nu mai facem astfel de evenimente; în schimb, ne-am concentrat pe două lucruri până acum: să creăm sustenabilitate  proiectelor, adică ele să poată fi finanțate din propria activitate și să consolidăm ceea ce înseamnă ofertă logistică în Aluniș, pentru că ne-am dat seama că anul  trecut am avut frecvent peste 150 de oameni la concerte și că nu aveau unde să stea, pentru că nu toată lumea vrea să se cazeze la cort”.

Turism sustenabil și economie circulară

Unul dintre proiectele realizate de Iulia Sîrbu la Aluniș Art Center, cu impact mare în comunitate, este cel prin care a înființat Școala de Olărit. Acest proiect a devenit realitate, iar din luna martie a acestui an, de când s-a finalizat proiectul european prin care se asigura funcționarea,  „este pe picioarele proprii”, după cum spune Iulia Sîrbu. Fondatoarea Aluniș Art Center are acum în responsabilitate, în atelierul de olărit, patru angajați. „În atelierul de olărit și în școală sunt trei angajați. Acum este și a patra doamnă din comunitate, care ne ajută la curățenie. Sunt patru persoane care lucrează în cadrul școlii de olărit care pe timpul verii deservesc turiștii, oaspeții, pentru că suntem în circuitul turistic și organizăm ateliere de olărit pentru grupuri de elevi, pentru diverse tabere școlare, iar în timpul toamnei, iernii și primăverii, oferim cazare gratuită  pentru copii din medii defavorizate. Se numește economie socială, adică ceea ce producem ne ajută să oferim mai departe gratuit către copiii care nu își permit. Am realizat peste 70 de ateliere cu copii, peste 200 de copii participanți”, spune Iulia Sîrbu.

Această casă de rezidență a Școlii de Olărit este primul proiect de economie circulară al Aluniș Art Center și face parte din proiectul cultural al acestuia. „Este o casă construită ecologic, aproape de o casă pasivă ca și randament energetic, cu pompe de căldură, cu izolații foarte bune, cu arhitectură  cu specific buzoian. Este o casă buzoiană boierească din lemn; am păstrat toate elementele de arhitectură, tâmplăria este toată din lemn. Geamul este termopan cu dublu nivel din sticlă, dar casa este numai lemn, fără PVC, sau plastic”, spune Iulia Sîrbu, care a apelat, pentru realizarea ei, la meșterii locali. Proiectantul casei se numește Daniel Burlacu și este un arhitect din Nehoiu. Casa, ca design, a fost inspirată din Ghidul Ordinului Arhitecților din România, OAR Buzău, un ghid publicat de către Consiliul Județean în care se află mai  multe modele de case recomandate, în vederea conservării moștenirii culturale buzoiene. Proiectul Școlii de Olărit a fost posibil prin susținearea Kaufland, initial prin platfroma InStareDeBine și apoi direct. Ajutorul lor a însemnat, spune Iulia Sîrbu, finalizarea Școlii de Olărit.

Designeri, interesați de produsele țesute la război

Țesutul în războaiele orizontale, așa cum făceau bunicile, este o altă tradiție pe care Iulia Sîrbu dorește să o reactiveze la Colți. Anul trecut a inițiat prima tabără de țesut, dar anul acesta dorește să treacă la un alt nivel,  prin realizarea unui proiect prin care „să se lege între generații o punte, prin șezători, prin lucrul împreună, prin comunicare, iar doamnele în vârstă să predea meșteșugul acesta către cele tinere”. Proiectul se construiește pornind de la cele câteva doamne în vârstă care nu mai pot țese, dar care le pot împărtăși celor tinere din știința acestui meșteșug, dar și de la partenerii pe care Iulia i-a descoperit în cei doi ani de la înființarea Aluniș Art Center, și vorbim aici de designeri de modă și de design de interior, dar și de Șezătoare București, o organizație care conservă modele și lucrează ii tradițional românești.

„Am făcut câteva ateliere anul trecut. Ne-au sprijinit doamnele care știu și au cunoștințe, dar sunt foarte în vârstă și nu mai lucrează iernile cum era pe vremuri; ele pot învăța însă femeile tinere, iar proiectul nostru  tocmai acest lucru își propune: să lege între generații o punte, prin șezători, prin lucrul împreună, prin comunicare; este un proiect  prin care cele în vârstă să predea meșteșugul acesta către cele tinere. Aceste femei în vârstă sunt tezaur local și s-ar putea fructifica și valorifica ce se  știe din generație în generație astfel încât  să reluăm această tradiție. Din păcate, fetele, nepoatele acestor femei nu cunosc meșteșugul. Noi cumpărăm războaie de țesut noi, pentru că cele există acum în comunitate au 80-100 de ani. La tabăra de țesut de anul trecut au fost două, dintre care numai unul mai este funcțional. Vrem să replicăm aceste războaie, să le comandăm la tâmplar. De aceea, ne-am propus să găsim acele persoane din comunitate care ar fi deschise acestui proiect, cărora să le cumpărăm un război de țesut și să le integrăm în acest proiect în relația cu turiștii, dar și în relația comercială. Avem deja designeri de modă și de design interior care s-au oferit să cumpere ceea ce noi vom lucra. Noi ne concentrăm pe țesutul la  război. Avem o relație bună și cu Șezătoare București, care este o organizație prolifică de doamne, care ne-au susținut de la bun început când am deschis centrul de arte. Ele au fost lângă noi de la primul eveniment. Ele asta fac, conservă modele și lucrează ii tradiționale românești”, detaliază Iulia Sîrbu  planul proiectului prin care dorește reactivarea țesutului tradițional în comunitatea buzoiană pentru a reînvia tradiția, un meșteșug pe cale de dispariție, care „vorbește” despre identitate: cine suntem, cu ce suntem deosebiți față de cei din alte regiuni, țări și continente și care ajută în definitiv și la  reactivarea economiei locale.

Birou de informații turistice

„Avem patru proiecte importante pentru noi. Unul este în implementare, respectiv deschiderea unui Birou de informații turistice în cadrul Centrului de Artă, de unde turiștii care ajung în zonă pot primi hărți, informații despre zonă, vor putea face rezervări de cazare la toate pensiunile din zonă, vor putea închiria echipament pentru agrement, biciclete. Acest proiect este o continuare normală a ceea ce noi făceam. Avem angajată o doamnă din comunitate, care este ghid turistic, și făceam oricum acest serviciu, pentru că la noi ajung foarte mulți turiști. Acum îl formalizăm, deschiderea unui punct turistic de informații; avem oaspeți care sunt pe aceeași frecvență cu noi și cu care colaborăm la Facultatea de Geologie din  București, la cele din Iași și  Cluj. Organizăm în fiecare week-end o drumeție ușoară pentru copii în care li se povestește despre fosile, despre chihlimbar și sunt învățați despre partea naturală despre plante tămăduitoare – despre cum  arată menta, sunătoarea, spre exemplu – , ce rol au. Noi încercăm să oferim o experiență completă pentru familii și mai ales copiilor, mai ales ca părinții să se bucure de un pic de timp liber. Copiii sunt la olărit, sunt în drumeție, sunt supravegheați, se află sub îndrumare”, povestește Iulia Sîrbu.

Pe lângă proiectele mai sus menționate, fondatoarea Aluniș Art Center mai are un proiect. Este vorba despre construcția unui centru de arte mai încăpător, pentru evenimente mai mari. „Acum ne-am propus să construim un nou centru de arte, respectiv un spațiu mai mare, multifuncțional, unde să putem găzdui evenimente mai mari. Centrul va fi gata primăvara viitoare”, mai spune Iulia Sîrbu.