Actualitate

FOTO/VIDEO | Oameni din Epoca Bronzului, înmormântați la Lipia la câțiva centimetri distanță, dar la mii de ani depărtare

Posibilă descoperire arheologică epocală în județul Buzău

Ultimul centru arheologic sistematic deschis de Muzeul Județean în acest an, cel de la Lipia, a oferit specialiștilor surpriza, așa cum spune directorul instituției de cultură, Daniel Costache, de a fi „un sit cu un potențial care nu a fost până acum anticipat”. Cele mai recente descoperiri sunt ui­mi­toare, fiind vorba despre scheletele a doi oameni, care au fost găsite de arheologi îngropate la câțiva zeci de centimetri unul de altul, însă la adâncimi diferite, ceea ce i-a determinat să estimeze că au trăit la o distanță de câteva mii de ani unul de altul.

Ritual de înmormântare specific Epocii Bronzului

arheolog Daniel Garvăn

„Pe șantierul arheolo­gic de la Lipia, Movila Drumul Oilor, au început cercetările în 2018, prima campanie concentrându-se pe movila din apropiere, un tel de Neolitic. Anul următor am făcut o scanare geofizică și au rezultat o mulțime de complexe pe terasa din apro­pierea telului. Asta ne-a determinat ca anul acesta să verificăm câteva dintre anomaliile semnalate de geofizică. În aceste secțiuni, spre surpriza noastră – pentru că nu ne așteptam la așa ceva -,  au fost identificate zece morminte din diferite epoci, din preistorie până în perioada medievală, fiecare epocă având un ritual specific de înmormântare: pentru perioadele mai vechi, chirciți, așa cum sunt aceștia pe mărimea de marcă din teren, pentru perioada medievală poziția clasică, creștină, cu mâinile pe piept, orientare vest-est. După toate semnalmentele, aceste două schelete sunt din perioada Epocii Bronzului. Unul este din perioada finală a Epocii Bronzului, iar celălalt, având în vedere și diferența mare de nivel, este tot din Epoca Bronzului, dar ceva mai timpuriu, iar în ani,  unul undeva la 1.500-1.600 î. Hr., iar celălalt, ceva mai înainte, mai vechi”, a explicat șeful șantierului, arheologul Daniel Garvăn.

Situl se prezintă foarte interesant, ne spune șeful șantierului arheologic, care dă asigurări că, cel puțin din punct de vedere știin­țific, trebuie dezvoltată ­cer­cetarea aici, deoarece, mai spune acesta, „sunt semnale că aici locuirea a început la nivel de Neolitic, primele comunități umane ajunse în zonă la nivel Starcevo-Criș (n.r., cultura Starcevo-Criș) până în perioadă medievală, parcurgând Neoliticul, Epo­ca Bronzului, Epoca Fierului, Mileniul I, Cultura Sân­tana de Mureș, Dridu, până în secolul XVIII – XIX”.

Prin urmare, surpriza sitului constă în faptul că cele două schelete des­coperite corespund unor perioade istorice pentru care arheologii nu au găsit materiale de locuire, în toate cercetările anterioare efectuate din 2018 și până în prezent. Pe movilă, când s-a deschis lucrarea în 2018, arheologii au găsit locuințe cu vetre, și cu vase întregi. În schimb, aici, descoperirile făcute conduc la ideea de spațiu funerar, care nu ­cores­punde ca dată cu des­coperirile de pe movilă. „Aici se pare că a funcționat ca spațiu funerar într-o perioadă ulterioară locuirii de pe movilă, cel puțin până la ora asta. S-a întâmplat să avem zece morminte în 45 de metri pătrați, dar s-ar putea să existe mai multe mor­minte. Mai avem de săpat. Noutatea o repre­zintă prezența lor aici (n.r., a cele două schelete),  pentru că din descoperirile de până acum nu existau materiale specifice acestei perioade – adică resturile unei așezări, ceramică în special, locuințe, bordeie-, ceea ce ne face să credem că undeva în zonă trebuie să fi funcționat și o așezare corespunzătoare epocii. În special, ceramica ne arată cel mai clar perioada în care s-a locuit. Un singur schelet, aflat undeva în capătul de nord al secțiunii, a avut un vas în apropierea craniului. Ceilalți nu au avut nimic. Era un vas de mici dimensiuni. Avea foarte mult ocru, argilă naturală de culoare roșie. O să vedem dacă era un vas ritualic. L-am dus la laboratorul de restaurare, pentru că fiind foarte sus (n.r., în strat), era spart. Vor merge și cele două schelete la laboratorul de antropologie și acolo vor fi determinate: sexul, boli, vârstă etc.”, spune arheologul Daniel Garvan.

Situl de la Lipia rezervă multe surprize

Situl de la Lipia este foarte ofertant pentru cer­cetători pentru că, spune șeful șantierului, ar putea fi vorba despre mai multe așezări. „Când am deschis săpătura aceasta, am vrut să vedem dacă zona de locuire s-a întins și pe terasă. Și am avut surpriza să găsim morminte. Noi căutam undeva din Epoca Neoliticului. Am constatat că Neoliticul se concentrează pe movilă. Am găsit aici câteva gropi din Cultura Gumelnița, deci au ocupat și terasa aceasta, apoi avem din Epoca Fierului și mileniul I, secolul III-IV. Clar s-a locuit pe terasă. Cea mai veche descoperire este ceramica Starcevo-Criș, prima cultură neolitică din zonă, datând din 5.500 î.Hr., pe baza datelor cu radiocarbon, și a analogiilor cu des­coperiri în zona de deal. Avem din nivelele ulterioare care sunt mai bogate: Gumelnița. Am găsit și Precu­cuteni, care este o cultură specifică spațiului de la est de Carpați, zona Moldovei .  Aici am găsit o locuință. Apoi au început să apară descoperiri pe terasă care ne-au schimbat total optica asupra sitului”.

2021, un an prolific pentru descoperiri arheologice la Buzău

Șantierul de la Lipia face parte din programul anual de cercetări sistematice al instituției. Despre acesta directorul Muzeului Județean ne spune: „Face parte dintr-un proiect de cercetare pe care îl avem și îl desfășurăm din 2017 în comun cu colegii noștri de la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie din județul Prahova; este un proiect care își propune să identifice elementele de locuire preistorică și medievală pe Valea Călmățuiului”. Una dintre condițiile de continuare a cercetărilor la Lipia o constituie finanțarea, care este asigurată de Consiliul Jude­țean Buzău, așa cum se întâmplă, de altfel, pentru toate cercetările sistematice ale Muzeului Județean Buzău. Pe lângă situl de la Lipia, Muzeul Județean Buzău a avut deschise anul acesta multe alte șantiere. „2021 a fost un an prolific pentru activitatea de ­cer­cetare științifică, cercetarea arheologică, pentru că au mai fost desfășurate săpături sistematice la Târcov, în comuna Pârscov, punctul Piatra cu Lilieci, pe două șantiere de la Cârlo­mănești, comuna Vernești, pe șantierul de la Pietroasa Mică, Gruiul Dării, precum și pe șantierul de jos de la Pietroasele, și acum pe acesta”, precizează directorul instituției. Pe aceste șantiere au lucrat colectivele știin­țifice formate din multiplii specialiști și arheologi, de la Muzeul Județean Buzău, dar și de la alte instituții partenere. „Pe diferite șantiere avem diferite colaborări, cum sunt cele  cu Institutul de Arheologie <Vasile Pârvan>, Facultatea de Istorie din cadrul Universității București sau, cum este în cazul de față, cu arheologi de la Muzeul Jude­țean de Istorie și Arheologie Prahova. Semnasem un parteneriat de colaborare, dar nu s-a mai putut ține, (n.r., din cauza restricțiilor pandemice) cu un institut de cercetare din Polonia, ai cărui cercetă­tori ar fi trebuit să participe alături de noi la săpăturile de la Gruiul Dării, Pietroa­sa Mică”, mai spune Daniel Costache, directorul Muzeu­lui Județean Buzău.

Articole similare