marți, 13 aprilie 2021

FOTO | Clubul hasdeian, la nouă ani de existență: „Am simțit că am început cu adevărat liceul când am intrat în 3,14”

Colegiul Național „B. P Hasdeu” a identificat noi resurse educaționale prin care să-i ajute pe copii să se adapteze la cerințele ­se­colului XXI, resurse la care profesorul apelează și își asumă roluri noi, care nu se mărginesc la disciplina pe care o predă. Prin tehnologie, Colegiul  Națio­nal „B.P. Hasdeu” a adus în ultimul deceniu mai aproape de elevi teatrul, literatura și mijloacele de exprimare. Cele două proiecte care apelează la ajutorul tehnologiei și resurselor digitale apropie școala de viața reală, lumea educației de lumea muncii, elevii descoperind cum pot face alegeri potrivite pentru viitor legate de profesia la care visează, cum pot stabili și atinge obiective și cum își pot dezvolta diferite abilități. Proiectele la care facem referire sunt reunite gene­ric sub umbrela clubului hasdeian „3,14”, a cărui zi se aniversează, în fiecare an, în data de 14 martie. O radiografie a proiectelor clubului „3,14”, care aduc noi oportunități de dezvoltare elevilor colegiului buzoian, a fost făcută de profesorul de istorie Dănuț Solcan. El vorbește, pentru OPINIA, despre proiectele din școală la care s-a lucrat chiar și în pandemie, care vor  aduce un plus în formarea copiilor: teatrul, fotografia, muzica, dansul, discursul în public.

Rep: Se apropie ziua în care este sărbătorit Clubul „3,14” și, odată cu el, și revista care poartă același nume…

Dănuț Solcan: Pe 14 martie este, într-adevăr, ziua noastră. Este vorba despre ziua internațională a numărului ,,pi”. Aceasta este ziua noastră, care se serbează peste tot în lume unde există cluburi ,,pi”. Pentru că este 3,14 și 14 martie înseamnă ziua 14 din a treia lună din an. Se serbează la ora 1.59, pentru că de acolo sunt următoarele zecimale ale numărului ,,pi”; la ora 1.59 fix ar fi momentul când se serbează în toată lumea.

„Se mănâncă plăcintă”, de la un joc de cuvinte „pi”- „pie”. Este și ziua de naștere a lui Einstein. Este pentru noi o bucurie mare și un moment în care ne strângem laolaltă cu gân­­dul, dacă nu se poate fizic. Este a noua oară când „mâncăm plăcintă”, la anul facem zece ani. E un fel  de bilanț când ne uităm un pic în urmă și vedem ce am realizat.

Revista este în curs de facere. Noi sperăm să o scoatem prin mai, pentru că lucrăm de un an și ceva la ea și este o muncă foarte laborioasă.  Trei sferturi din revistă este dedicată hasdeenilor de acum și un sfert hasdeienilor care au terminat. Acolo scriu sau desenează oameni care au fost în „Hasdeu” și este un fel de punte de legătură între generațiile care au trecut și cele actuale.

Rep: Sunteți aproape gata și cu  un „laborator” de teatru

D.S.: Noi, în acest moment, am deschis mai multe șantiere, suntem în lucru cu mai multe proiecte de club. Unul dintre proiecte este sala de teatru, la care ținem foarte mult. Este o sală pentru care noi, în Hasdeu, am făcut eforturi deosebite și credem în momentul acesta că este o sală foarte bine dotată, modernă, astfel încât copiii să poată exersa. E în primul rând o sală de antrenament, un laborator de teatru.

Tot mai mult, oamenii își dau seama că teatrul este necesar în educație. Anul viitor vor apărea opționalele de teatru, pu­blic speaking, comunicare prin artă, niște opționale care până acum nu au existat și nici copiii nu au avut posibilitatea să exerseze anumite pasiuni și anumite abilități. Sunt foarte importante. Copiilor le place foarte mult teatrul și încercăm să venim în întâmpinarea lor și să facem teatru de bună calitate. În România există la nivel de liceu o competiție foarte frumoasă și foarte serioasă. Există o mișcare de teatru în zona liceului în România destul de bine conturată.

Există câteva trupe de teatru foarte bune și ne place să credem că și noi suntem printre aceste trupe. În trecut am jucat pe scene mari. Am jucat la Bulandra, pe scena Teatrului de Comedie, la Teatrul Excelsior, am jucat la Ma­ximilian, aici, în Buzău și la Teatrul „George Ciprian”. Am câștigat la Festivalul de la Brașov „Amprente”. Am fost în mai multe locuri cu trupa și copiii au putut să-și vadă colegii din țară și să concureze cu ei.

Rep: Ați ridicat ștacheta foarte sus de prima dată. În ce direcție vă îndreptați? Este un mod altfel de a vedea lumea, care poate să-i scoată din zona de confort chiar și pe elevii care au fost alături de dumneavoastră și au parcurs deja un drum.

D.S.: Au nevoie și de teatru și de public speaking. Prin tot ce facem aici încercăm să-i scoatem pe copii  din zona de confort, pentru că lumea în care vor trăi este o lume dură. În această perioadă a pandemiei încercăm să punem la punct laboratorul din punct de vedere tehnic. Ar fi trebuit să lansăm sala de teatru mai demult. Nu s-a putut face, pentru că a început pandemia în primă­vara trecută. Nu ne-am oprit deloc din acest proiect. L-am continuat și l-am îmbunătățit, astfel încât, în câteva zile, sala de teatru va fi gata. Este o bucurie foarte mare întrucât este una dintre cele mai bune săli de teatru din țară la nivel de liceu.

Rep: Ca să construiți această sală de teatru ați scris proiecte, v-ați îndreptat către organizații neguvernamentale.

D.S.: Ne-au ajutat cei de la Narada, de la București. Am  mers întâi în București. Acolo am scris primul proiect. După aceea, am mers spre Fundația Comunitară Buzău, care este foarte activă și ne-a ajutat foarte mult. În momentul în care proiectele au fost po­pularizate, au venit către noi și alți oameni din comunitatea buzoiană, pentru că oamenii vin alături de ideile frumoase. M-am bucurat foarte mult că am fost ajutați din mai multe părți.

Rep: Este una dintre cele mai bune săli de teatru!

D.S.: Există acolo lucrurile care ne trebuie. ­Există niște reflectoare de bună calitate. Există draperii, cortină, parchetul negru, plasmă pe care pot studia secvențele de joc, oglindă și diverse instrumente  care sunt folosite în arta actorului.

Rep: Teatrul este un limbaj universal. Vom întâlni în acel laborator mai mult decât teatru? Și istorie, și literatură, și artă?

D.S.: Va fi, în mod sigur, pe lângă teatru și public speaking, discursul în pu­blic care le face foarte bine copiilor. Este o nouă ­moda­litate de a dezvolta abilitățile. Va fi și dans, și muzică. Va fi o sală special amenajată pentru muzică. Vom încerca să facem și emisiuni. Acesta ar fi gândul nostru să facem emisiuni cu caracter cultural. Va fi și o sală în care se va filma, atât cât se poate, sau se vor face ateliere de film și ateliere de fotografie.

Rep: Acest laborator de teatru nu ar fi existat dacă nu ar fi existat 3.14, care este, de fapt, o stare de spirit.

D.S.: Am început împreună cu colega mea Anca Florea, în urmă cu nouă ani, în 2012. S-au succedat mai multe generații de elevi. Da, este o stare de spirit. Un copil spunea la un moment dat: „Eu am simțit că am început cu adevărat liceul când am intrat în 3,14”, un gând care nu poate decât să ne bucure. Mi-a plăcut ce a spus atunci Alex Iliescu, unul dintre elevii cu totul remarcabili ai clubului nostru. Avem foarte mulți astfel de copii.

În 2012, alături de colega mea și de câțiva copii, încercam să ne imaginăm cum va funcționa acest club, pentru că ideea noastră este că totul se bazează pe pasiune. Nu vii deloc obligat aici, vii doar dacă îți place să faci ceva ce nu poți să faci în altă parte. Încercăm să facem teatru, încercăm să facem film. Toate departamentele clu­bului, și suntem zece departamente în acest moment, funcționează împreună când trebuie scoasă revista.

Rep: Ajungeți și la sufletul, nu doar la mintea copiilor prin astfel de demersuri educaționale.

D.S.: Lucrurile pe care le descoperă singuri sunt cele pe care nu le uită niciodată și le înțeleg cel mai bine. Da, este o problemă de suflet mai mult poate decât o problemă de minte. Clubul este o problemă de suflet mai mult decât una de minte; deși avem copii cu o minte excepțională, avem bucuria de a lucra cu copii dotați foarte bine intelectual și cultural.  Este o stare de spirit și este și o problemă de suflet.

Evoluția fenomenelor în continuare este greu de anticipat. Niciodată omeni­rea n-a fost într-o perioadă în care schimbările să fie mai rapide, mai accentuate și mai greu de bănuit. Încercăm prin aceste lucruri să le dezvoltăm acele abilități copiilor care să le permită să se adapteze în toate situațiile în care viața i-ar pune.

Rep.: Cum își păstrează „Hasdeul” echilibrul între  profilul real și cel uman?

D.S.: Liceul are o tradiție de real cu totul specială și eu am fost elev al acestui liceu și știu că erau secțiile de Matematică-Fi­zică, de Electrotehnică, de Mecanică. Este un liceu cu tradiție în zona realului foarte puternică. Însă de foarte mulți ani zona de uman este și ea foarte bine reprezentată. În momentul acesta sunt șase clase pe zona de real, patru clase pe zona de uman. Colegiul „B.P. Hasdeu” este într-un echilibru foarte bun. Păstrăm tradiția de liceu real, dar avem și o dimensiune în zona de uman foarte puternică. Sunt foarte multe proiecte în sfera umanului făcute de colegii mei de ani și ani de zile.

2 COMENTARII

  1. Chapeau bas, domnule profesor! Când ai prin preajmă un asemenea Om, nu poți decât să iei notițe!

Comments are closed.

loading...