FOTO / Cât de mult s-a schimbat Buzăul în ultimul secol

Ultimele date, furnizate de Institutul Național de Statistică (INS), arătau că Buzăul și-a mărit suprafața de trei ori în mai bine de 20 de ani, deși numărul locuitorilor a scăzut considerabil.

Deși cartierele nou apărute în ultimii ani se adaugă la expansiunea orașului, clădirile construite nu au valoare de patrimoniu, iar cele mai valoroase construcții datează de pe vremea lui Nicu Constantinescu, ale cărui mandate au fost între 1883 și 1905. Meritul nu este doar al edilului, ci trebuie luat în calcul și faptul că orașul s-a stabilizat, după distrugerile succesive din secolele XVII-XVIII, la care se adaugă și componenta industrială.

La porunca lui Nicu Constantinescu, a fost construit, între 1899 și 1903, Palatul Comunal, clădirea simbol a orașului Buzău, după un proiect al arhitectului Alexandru Săvulescu. Palatul a fost inaugurat în 1903, în prezența regelui Carol I și a principelui Ferdinand. Clădirea a fost bombardată la 8 august 1944 de avioane britanice, iar în noaptea de 27–28 august a fost incendiată. Armata sovietică a ocupat Buzăul în data de 28 august 1944, și, deoarece soldații germani erau baricadați în Palatul Comunal, s-a tras cu tunul, palatul arzând împreună cu arhiva. Acesta a fost reconstruit începând cu 1947.

De asemenea, din ordinul lui Nicu Constantinescu a fost asanat și pavat oborul și a fost construit Bulevardul Parcului, cunoscut astăzi sub numele de Bulevardul Nicolae Bălcescu, care lega centrul orașului de Parcul Crâng.  Acesta avea, inițial, cinci benzi, banda principală, în centru, pe care circulau caleşti, trăsuri, docare, căruţe, alte două benzi în stânga şi în dreapta celei principale, care erau pentru pietoni, iar pe celelalte două exterioare se circula călare, pe cal.

Tot în timpul mandatelor sale s-au construit sedii pentru mai multe școli, inclusiv pentru liceul Al. Hâjdeu, astăzi denumit Colegiul Național „B.P. Hasdeu”.

În 1890, s-a construit Hala de Carne şi Peşte, actualul Bazar, după proiectul arhitectului Doru Boianovici, iar un an mai târziu s-au deschis Bulevardul Gării şi Bulevardul Dumbravei, devenit Democraţiei şi s-a pavat cu dale centrul oraşului. Circulaţia în oraş şi împrejurimi se făcea cu 60 de birje de piaţă şi 153 particulare, dintre care 47 de lux. În 1899 a fost instalat primul bec electric, în faţa Grădinii Publice, scrie adevărul.ro.

Odată cu instaurarea comunismului, după anii ’50, urbanizarea și industrializarea forțate și-au pus amprenta asupra aspectului orașului. Astfel, au apărut deja cunoscutele blocuri de locuințe, fără valoare arhitectonică, iar vechile case au fost dărâmate. Și-au făcut apariţia blocurile din cartierul Obor, de pe Aleea Trandafirilor, construite de sovietici, apoi s-a defrişat o parte din Crâng, pentru a permite dezvoltarea cartierelor de blocuri din zona bulevardului Nicolae Bălcescu.

Populația orașului s-a triplat în mai puțin de 50 de ani, după ce autoritățile au mutat numeroși muncitori la oraș, pentru a lucra în fabricile nou construite. Orașul și-a schimbat profund aspectul, fiind construite cartiere muncitorești pe locul vechilor străzi comerciale, iar multe clădiri istorice au dispărut. Aria rezidenţială a orașului s-a dublat prin apariţia cartierelor Dorobanţi, Micro XIV, Micro V şi Micro III.

În prezent, Buzăul de azi nu mai seamănă cu cel de ieri și mai păstrează doar câteva dintre clădirile care, cândva, dădeau farmec orașului, adunate, în principal, în zona centrală. În unele dintre fotografii, cu greu pot fi identificate locațiile de astăzi.