Educație

FOTO | „Carte ca afară” într-o școală de cartier din Râmnicu Sărat

Școala Gimnazială „Gheor­ghe Vernescu” din Râmnicu Sărat se numără, din această toamnă, printre cele șase unități de învățământ din țară în care se implementează un sistem nou de educație, în care inovația este la loc de cinste. De fapt, această  școală de cartier, în care o parte dintre elevi provine din medii defavorizate, face parte din programul „Școa­lă-pilot”, adoptat de Guvern în 2020, ce permite profesorilor să creeze propria curriculă adaptată nevoilor specifice ale școlii. Cea care a pornit tăvălugul acestei schimbări în bine în școala râmniceană este Angelina Rivera Rocabado, profesor și director adjunct la această unitate de învățământ din anul 2017.

Alături de colega ei director, Geanina Lalu Popescu, a înscris școala în proiectul unităților-pilot și, timp de patru ani, vor testa,  împreună cu colegii lor, metode de predare și arhitecturi curriculare noi, adaptate nevoilor școlii, și, în același timp, vor propune noi modalități de dezvoltare profesională pentru cadrele didactice. La capătul celor patru ani de implementare – pornind anul acesta cu clasa a V-a și încheind peste patru ani cu clasa a VIII-a -, vor analiza în ce măsură și-au atins obiectivele și cum s-a schimbat situația pentru elevi. Sau, mai bine zis, cât de mult se vor schimba în bine rezultatele elevilor, pentru că în acest concept de lucru nou cu elevii educația se face „ca afară”, adică cu metode de lucru și obiective în funcție de nevoile lor, precum în țările cu educație avansată, în care copiii sunt învățați să gestioneze lumea interioară, să se bucure de ceea ce fac, să învețe și să dezvolte mai mult atitudini și nu doar cunoștințe teoretice, iar  starea de bine a copiilor, fericirea acestora sunt dimensiuni foarte importante pentru dascăli. „Sunt director adjunct din anul 2017 la această școală. Nu sunt titulară aici. Vin din Școala <Vasile Cristoforeanu> din Râmnicu Sărat. Alături de colega mea, Geanina Lalu Popescu, director <plin>, facem o echipă managerială de nota 10 – așa am fost catalogate de oameni din afara școlii -, pentru că suntem o echipă managerială care promovează acest leadership transformațional și motivațional. Noi vrem ca toți colegii noștri să fie încurajați și inspirați de ceea ce facem, pentru a se dezvolta. Ușa noastră este tot timpul deschisă colegilor, suntem tot timpul disponibile dialogului, comunicării și suntem acolo să încurajăm să dăm o voce a oamenilor. Când a apărut această idee de proiect de școală-pilot le-am spus că sunt liberi să gân­dească așa cum vor și cum simt ei, pentru că avem încredere în pregătirea lor și în ceea ce îi determină să facă această meserie cu pasiune; le-am dat mână liberă să creeze, pentru că asta trebuie să facă un lider cu colegii lui, să nu le îngrădească creativitatea, așa cum nici profesorii nu trebuie să îngrădească creativitatea elevilor. În momentul în care am făcut acest proiect a trebuit să colaboreze toți profesorii și a fost o viziune a noastră, a echipei manageriale împreu­nă cu colegii cu care am vorbit înainte, pe care i-am consultat; au fost încântați, au vrut să facă acest lucru”, spune Angelina Rivera Rocabado.

Puterea exemplului: colaborarea dintre profesori la ore, model pentru lucrul în echipă al elevilor

Angelina Rivera Rocabado

La această unitate școlară, învățarea integrată, interdisciplinară, este o constantă a procesului, școala tradițională, așa cum o știm cu toții, fiind transformată în ceva inovativ, în beneficiul elevilor, iar colaborarea dintre cadrele didactice în realizarea unor ore interdisciplinare reprezintă un model de colaborare și pentru elevii care rezolvă cerințe de lucru sau proiecte pe grupe de lucru. Directorul adjunct al școlii spune cum au decurs lucrurile și care au fost pașii pe care i-au urmat înainte de a porni la drum cu acest proiect: „Am încercat să fiu model, prin proiectele la care am participat, prin ceea ce am făcut. Este important să oferi încredere oamenilor și să-i atragi în grupuri constructive, să crezi în ei mai mult decât cred ei înșiși. La un moment dat și în mine a crezut cineva mai mult decât credeam eu și asta m-a ajutat și asta fac și eu cu colegii mei. Cred în ei, uneori mai mult decât au ei încredere în ei. Așa este la noi în școală. Se simte starea de bine, și colaborarea între mine și colega mea, între noi și profesori, între noi și cadrele nedidactice sau didactic auxiliar. Este o stare de bine, și, bineînțeles, că și elevii simt asta. Contează foarte mult în acest demers și sprijinul comunității. Este foarte important să ai sus­ținerea echipei din școală și nu numai, și a celor din afara școlii, a celor care te pot ajuta. De exemplu, comunitatea locală. Am avut întâlnire cu primarul, cu viceprimarul, am discutat cu Consiliul de Administrație; nu am luat o decizie de capul nostru. A fost un lucru curajos susținut de o echipă puternică și mergem patru ani de acum încolo să scoatem la lumină ce este mai bun în acest proiect”.

Modelul pe care îl oferă profesorii elevilor lor este și acela personal de învățare și adaptare la noutăți, astfel încât, să fie în pas cu tehnologia. Angelina Rivera Rocabado lucrează cu platformele educaționale de foarte mulți ani, cu mult înainte de declanșarea pandemiei, când toată lumea a trebuit să facă un efort pentru a duce educația în online. „Eu lucrez pe platforme din 2010, când mă aflam la începutul carierei mele. Am făcut cursuri la distanță, am ținut legătura cu colegi din alte țări. Am făcut și lecții video; când nu existau lecții online eu făceam schimb de experiență cu colegi din Turcia, din Franța, din SUA, lecții video între clasa mea și o clasă de pe alt continent, ceea ce pe mine m-a motivat și a motivat și elevii. Am participat cu elevii la examene Cambridge. Am pre­gătit și încă mai pregătesc elevi pentru acest examen și pentru examenul Delf. Am încercat tot timpul să mă autodepășesc”, își amintește cadrul didactic care a fost implicat în multe proiecte împreună cu Asociația „Aspire Teachers” și  cu „SuperTeach”. „Am participat la cursuri de mentalitate deschisă, la caravane și întâlniri motivaționale; am făcut în așa fel încât să mă perfecționez și să nu rămân la același nivel, să mă dezvolt. Nu încerc niciodată să trăiesc în trecut, să spun <pe vremea mea>, sau <în vremea în care am făcut eu școala>, încerc să mă adaptez. Trebuie să ne ancorăm în realitatea elevilor ca să putem să-i câștigăm și să-i învățăm cu adevărat ceva. Atât timp cât noi nu ne perfecționăm și nu învățăm, nu putem să-i învățăm pe elevi și nu putem să le predăm elevilor”, explică directorul adjunct al școlii râmnicene.

Caravana „Aspire”, ajunge la Râmnic

Și, pentru că învățarea trebuie să se producă tot timpul într-o școală, și cu atât mai mult în rândul profesorilor, Angelina Rivera Rocabado aduce în primă­vară, în premieră la Râmnic, caravana SuperTeacher. „Am discutat cu Măriuca Morariu, este directorul acestui proiect, un fel de SuperTeach la scară mai mică, dar cu un impact la fel de mare pentru profesorii din Râmnic, din Buzău și din împrejurimi. Mi s-a predat ștafeta și trebuie să organizez un eveniment de impact. Vom face la Râmnicu Sărat o astfel de întâlnire cu speakeri, ateliere practice pe metode didactice,  vom aborda diverse subiecte care sunt de interes pentru profesori și pentru directori. Am discutat cu colegii din oraș, din comunitatea locală, de la Primărie, care au spus că mă vor susține. Este foarte important să ai susținerea celor din jur care  aderă la o idee pentru educație și îmi dă încredere că școala are șansă  pe viitor”, a spus Angelina Rivera Rocabado.

Tehnologia și telefoanele, transformate în instrumente de învățare

Cadrul didactic al școlii râmnicene explică modul în care aici profesorii se folosesc de telefoanele mobile și de aplicațiile pe care copiii de utilizează cu lejeritate ca de niște instrumente de învățare eficientă, pe placul elevilor. „Elevii noștri de astăzi nu mai sunt precum cei de acum patru ani. Nu putem vorbi de evoluție, dacă nu evoluăm noi, profesorii. Dacă nu îmbunătățim strategiile didactice, metodele, dacă nu ne dăm un reset cu tot ce înseamnă tehnologia, atât timp cât copiii și elevii noștri sunt ancorați în această realitate tehnologică. Spunem, de multe ori, că tehnologia este nocivă pentru ei, dar este nocivă atât timp cât nu este folosită pentru învățare. Dar dacă noi știm să întoarcem acest neajuns, pe care îl vedem noi neajuns, în favoarea noastră și să luăm, spre exemplu, telefoanele mobile și să le transformăm în instrumente de învățare, atunci vom avea de câștigat cu toții, și elevii și profesorii. La noi în școală, de când am devenit director adjunct, nu am interzis telefoanele în timpul orelor atât timp cât sunt folosite în scop educativ. Nu au toți copiii telefoane, dar am încercat ca un exercițiu pe oră să-l facem pe telefon; am făcut grupe în jurul unui telefon și am rezolvat un exercițiu pe o aplicație în loc să-l facem pe caiet. Așa le-am captat atenția, interesul, și copiii cer în fiecare oră să mai facem astfel de exerciții. Vedem copiii, care poate sunt mai retrași și nu le place să iasă la tablă, că sunt primii care deschid telefonul și așteaptă să primească exer­cițiul să-l rezolve online și să vadă rezultatul, pentru că se afișează în timp real un clasament. Ține și de noi să adaptăm aceste lucruri și să găsim avantaje în fiecare aplicație, în fiecare telefon pe care îl avem în clasă și să nu privim cu reticență tehnologia, ci să o îmbrățișăm și să o adaptăm la nevoile noastre. Chiar dacă nu suntem o școală cu multe posibilități materiale și avem multe nevoi, încercăm din puținul pe care îl avem să facem Rai, cum este vorba populară”, este opinia Angelinei Rivera Rocabado.

Cum este transformată școala tradițională în școală cu metode inovative de învățare

„Avem libertatea să construim pe ceva ce există, adică pe o clasă  a V-a tradițională și să transformăm lucrurile tradiționale în ceva inovativ, în beneficiul elevilor. Evaluăm impactul atât asupra cadrelor didactice, cât și al elevilor și al rezultatelor lor, a stării lor de bine. Noi ținem la starea de bine a  claselor din școala noastră, în general, dar cu atât mai mult aici, la această clasă a V-a, unde lucrăm cu alte instrumente și avem în vedere lucrurile pe care le putem îmbunătăți. De exemplu, vom trage linie și vom vedea dacă sunt aspecte care pot fi îmbună­tățite și o vom face pe semestrul al II-lea; asta va avea un impact pozitiv asupra elevilor și le va merge și mai bine decât pe semestrul I. Vom parcurge o grilă de evaluare pentru noi, profesorii, la nivel de satisfacție și la nivel de obiective, cum ar fi, spre exemplu, câte lecții colaborative am reușit să parcurgem, câte proiecte colaborative am reușit să desfășurăm, cât de bine au răspuns elevii la aceste proiecte și cât de bine s-au descurcat și profesorii sau cât de ușor le-a fost, problemele pe care le-au întâmpinat. Suntem în perioada în care găsim și acele elemente care nu merg sau care pot fi îmbunătățite; acesta este frumusețea unui proiect pilot”, descrie Angelina Rivera Rocabado, în linii mari, modul în care decurg lucrurile în proiectul pilot.

Evaluarea elevilor: „Nu sunt doar niște note aruncate în carnet”

Optica, în ceea ce privește testarea și modul general de evaluare a unui elev, este cu totul diferită de cea din învățământul tradi­țional. În ceea ce privește predarea, profesorii care țin ore la clasa implicată în proiect se pun de acord asupra noțiunilor pe care le vor transmite elevilor. Ei urmăresc dezvoltarea anumitor competențe, tre­când elevii prin toate disciplinele, fie că e vorba de română, matematică, fizică sau engleză. Transdiciplinaritatea este obiectivul comun.

În ceea ce privește notarea, fiecare copil are o fișă în care se găsesc explicații cu privire la nota obținută în urma evaluării și competențele elevului. Mai multe detalii cu privire la schimbările produse la clasa pilot față de școala tradi­țională sunt oferite de directoarea adjunctă a Școlii Gimnaziale „Gheorghe Vernes­cu”, care spune: „Elevul are nevoie să știe ce însea­mnă nota pe care o primește la o evaluare și atunci am propus în acest proiect să atașăm o fișă de competențe fiecărei evaluări, fiecărui elev, ca să înțeleagă mai bine de unde pleacă, unde este și unde va trebui să ajungă. Elevii care trec prin această provocare nu pot să aibă rezultate mai slabe, ci, în cel mai rău caz, cel puțin egale cu rezultatele pe care le-ar fi avut în învă­țământ tradițional sau într-o abordare tradițională. Deci, pentru elevi nu este niciun risc, este, din contră, o provocare și lucrurile nu pot merge decât spre bine. Nu sunt doar niște note aruncate în carnet. Explicăm elevului ce știe și ce nu știe, ce mai are de îmbunătățit, unde mai are de lucrat și exact la ce nivel este. Vrem să eradicăm ideea că testele sunt cu scop punitiv. Când spun <Haideți să facem un test pe telefon!>, ei să se bucure și să zică: <Hai că vrem!>. Noi vrem să facem din tot ce înseamnă evaluare și teste <momente de Aha!> pentru copiii noștri, pe care ei să și le dorească pentru a-și cunoaște cu adevărat nivelul și unde mai trebuie să îmbunătățească și ce să facă pentru a se autodepăși sau pentru a-și depăși propriile așteptări. Noi nu încercăm să-i punem pe copii în competiție, noi avem așteptări de la fiecare copil în parte, în funcție de capacitatea lui, de posibilitățile lui intelectuale, educative, cognitive și atunci dacă vedem că el se autodepășește, acela este progres, este mult de muncă, este laborios acest proces de a vedea  fiecare copil în parte și de a-i vedea fiecăruia capacitatea cu adevărat, dar merită, pentru că așa putem clădi copii cu personalități dezvoltat cu personalități diferite și să nu-i uniformizăm și să nu încercăm să-i judecăm. Fiecare copil are sclipirea lui. Noi îi descoperim la fiecare materie. Fiecare profesor a început cu o fișă descriptivă a copilului la materia pe care o predă. Eu, spre exemplu, la limba franceză, am descoperit copii care au accent frumos, care pot pronunța frumos în limba franceză, care au ureche muzicală, care știu lucruri interesante despre cultura și civilizația franceză, care au călătorit în Franța. Profesorul de geografie a găsit lucruri interesante, cei de muzică, de pictură, de educație plastică, la fel, și atunci, făcând un portret al copilului, știm deja cu ce pornim și pe ce putem să clădim, ce calități are acel copil pe care putem să le dezvoltăm și unde putem să-l ajutăm în acest proces”.

Articole similare