Opinii

„Eu cu cine votez?”, împuşcă-mă dacă ştiu!

Şi nu secretul votului mă împiedică să răspund la întrebarea din titlu, să strecor vreo undă de simpatie către vreunul din liota (pardon, lista, dar rămâne cum am zis prima dată) aceea cu 14 candidaţi la alegerile prezidenţiale, ce stau să înceapă în câteva zile. Aţi văzut pe undeva vreo dezbatere electorală televizată, cu moderatori, întrebări la minut, pe crono­metru adică, pe teme de interes a fişei postului, pe chestiuni vehiculate prin mass-media, pe subiecte aflate pe buza cetăţeanului? Şi atunci, cum să răspund în cunoştinţă de cauză, iar votăm “răul mai mic”, punem ştampila emoţional, visceral, sau la nimereală! Dar măcar un lucru să fie clar – mergem la vot, da?, vă spun şi eu mai încolo de ce, dar cam ştiţi deja…

Eu unul n-am văzut, n-am auzit niciun zumzăit, niciun bâzâit de confruntare, cum era zicala aia populară – n-aude/ n-a vede /n-a greul pământului/n-a uşoru’ vântului… Parcă ne uităm la un insectar acoperit cu un capac antifonat, ştim că mişună pe acolo nişte vietăţi politice, le mai vedem pe afişe, dar sporadic, mai apar individual pe ecrane, fiecare pe unde apucă, dar lipseşte zgomotul specific roiului. Ştiu, termenii sunt luaţi din domeniul stupăritului, îmi cer scuze nobilelor albine, dar să nu uităm că şi pe acolo sunt trântori, deşi ăia, cel puţin, utili…

E suspect de ciudat, pare o lehamite ce depăşeşte sonic bariera unui presupus blat, a abandonului asumat în culise, a teoriei iepurelui intrat în cursă doar pentru a simula bătălia pentru fotoliul de la Cotroceni. Scriam în această rubrică, la momentul anunţării stabilirii ordinii pe buletinul de vot că, de pe la locul 5 în jos, cu excepţia confirmată a (fostului) mare actor Mircea Diaconu, umflat cu pompa stângii, totul pare ,,o înşiruire fără logică de candidaţi, unii exotici, alţii uşor ridicoli, majoritatea deja suspecţi de a fi măsluit listele de semnături, o umplutură din care gospodinele n-ar scoate niscaiva chiftele, decât adăugând verdeaţă din abundenţă, să le ascundă gustul fad”.

Mă auto-citez, fiindcă impresia nu mi s-a schimbat o iotă de atunci, şi mai adăugam că impresia generală este că stricăm orzul pe gâşte! Poftim, chiar se dovedesc cele mai scumpe alegeri organizate în istoria statului român, cu un preţ triplu faţă de cel achitat la europarlamentare, depăşesc 150 de milioane de euro, iar pentru tipărirea buletinelor de vot s-au folosit 199 de tone de hârtie, care costă 528 de milioane de lei. Aşa că, măcar din acestă perspectivă, ca un prim argument, hai să mergem la vot, să nu fie aruncaţi atâţia bani chiar de pomană!

Apoi, ca al doilea argument, valabil şi la prezidenţiale, dar exemplar la parlamentare: lecţia scorului de maidan care a urcat PSD-ul pe cai mari, cu majoritate sfidătoare, de aici a plecat, de la lehamitea generală. Care a permis, în lipsa unei mase critice de votanţi, acel scor de maidan, pe şaua căruia Dragnea a chiuit după pohta lui, de ajunsesem de râsul democraţiei. Aşa că, să nu zicem apoi că oricum nu conta un vot în plus sau minus, votul tău contează!

Altminteri, revin, ne putem întreba, pe bună dreptate, asemeni Cetăţeanului turmentat – eu cu cine votez?! Suspect, repet, e ceva nemaiîntâlnit în campaniile de până acum, miroase a trădare şi blaturi de peste tot, pornind chiar din sânii partidului aflat la putere! În urmă cu vreo trei săptămâni, am relatat în această rubrică, au apărut peste noapte, prin comunele din preajma Buzăului,  bannere cu Viorica Dăncilă, în chip de “mamă a patriei”, alături de fiecare român, alea-alea. S-au aruncat bani grămadă, deşi pesediştii se văitau că li s-a înţepat puşculiţa electorală şi, conform martorilor oculari, au descins atunci echipe de două-trei maşini, care au montat pe stâlpi materialele, glumind între ei pe tema “cui va face cinste!”…

Profetice vorbe, cineva se pare că nu a dat “cinstea” aia, că tot peste noapte bannerele s-au volatilizat ca şi cum nu au fost! Ziceam că poate am visat ceva urât, că poate mi s-a părut, doar că la montare am rămas fără internet până dimineaţa, iar la desprinderea de pe stâlpi s-a întrerupt curentul! În rest tăcere, cum n-am auzit de vreo reclamaţie, vreo anchetă, se prezumă că s-au “făcut” ei între ei, ciudat…

O fi noaptea ,,cuţitelor ­lu­ngi” la pesediştii care erau până mai ieri un tăvălug, o forţă ce nu anunţa declinul altfel firesc al unui partid sclerozat, conştient că are nevoie de schimbare, dar refuzând să se primenească pe ici pe colo…?! Pas de mai înţelege ceva, să fi defectat primarii aceia care au trecut în masă la PSD, când s-a dat ­“le­gea Ponta”, să se întoarcă ei spre vântul liberal, care pare să umfle pânzele corăbiuţii politichiei autohtone? Ba, într-o comună, nu contează care, situaţia pare generalizată, n-am văzut la panoul electoral decât un afiş micuţ, unul singur, de sămânţă, cu Iohannis! Care oricum n-are nevoie de publicitate, stă ţeapăn în “pole position”, pare că a furat startul, l-a băgat în buzunar şi nu ştii dacă mai are rost să se încline steguleţul de pornire în cursă…

Trădările, asemeni acelor “friendly fires” (împuşcături accidentale!), să o îngroape defi­nitiv în ridicol pe doamna Viorica Dăncilă? Cine ar fi crezut, n-au doborât-o gafe uluitoare, vecine cu analfabetismul funcţional, care stârneau stupoarea că suntem prostiţi pe faţă, că aşa ceva nu există, că am pierdut complet uzul raţiunii dacă un atare personaj  ajunge în fruntea guvernului, a treburilor ţării! Altminteri, doamna Viorica pare în continuare senină, plată, o cută nu-i brăzdează fruntea gânditoare la viitorul omenirii. Şi ce-ar fi, după şutul în fund din fruntea Guvernului, să o vedem în turul doi? Că ştiţi cum e cu şuturile astea, uneori sunt un pas înainte, te pui cu mintea votantului… Deşi, dacă s-ar întâmpla aşa ceva, înseamnă că în ţara asta nu cu capul se votează, se votează cu …, unde se înfige şutul adică!…

 

 

P.S. Acesta este un pamflet şi trebuie tratat ca atare!

2 Comentarii

  1. Autorul sigur știe cui datorăm ataraxia, fandaxia și perplexitatea, dar, probabil, nu poate spune nici măcar aluziv că Direcția pentru Apărarea Democraturii din cadrul Statului Subteran Acaparat, orchestrează după partitură străină marasmul generalizat al unui stat în disoluție și al unei nații în plin proces de extincție.

  2. Absolut logica concluzia, insa cred ca nici macar activistii psd nu vor mai vota cu Veo.

Articole similare

Adblock Detected

Please consider supporting us by disabling your ad blocker