Mai sunt doar câteva zile în care buzoienii se mai pot bucura de lucrările pictorului Gheorghe Anghel pe care Muzeul Județean Buzău le găzduiește până în data de 31 octombrie. Mare parte dintre lucrările ce compun expoziția de pe simezele Muzeului Județean vor ajunge la începutul anului viitor în sudul Franței, la Montpellier, unde, remarcă artistul, „mai cunoscut sunt acolo decât aici”.
Expoziția de la Muzeul Județean este una dintre cele câteva pe care Gheorghe Anghel – fost profesor la Universitatea Națională de Arte din București, unul dintre cei mai importanți artiști români contemporani și câștigător a numeroase premii naționale și internaționale -, le-a organizat la Buzău. Legăturile sale cu Buzăul au fost create de prima sa soție care, din nefericire, nu mai este printre noi, după cum ne-a mărturisit pictorul, și care „era din Munții Buzăului”. Ne spune în continuare că fiul său nu a vrut să rupă total legătura cu rădăcinile sale de suflet și l-a îndemnat să cumpere în zonă o casă unde să poată reveni: „Fiul meu și al ei a avut ideea să cumpere un loc aici să facem o casă, la Rătești. Am făcut mai mult un obiect decât o casă, așa cum am înțeles eu. Zona e foarte frumoasă, din păcate vin foarte rar”.
Motivul principal care îl reține pe artistul plastic Gheorghe Anghel în Capitală este atelierul său, locul preferat pentru creație, nefiind însă vorba numai de pictură. „Am un atelier la București, în Pangratti, cât o catedrală. Acum nu fac altceva decât să scriu mai mult. Lucrez la un volum de nuvele. Sunt la al treilea sau al patrulea roman; am scos un volum de poezie și o să public un volum de nuvele”. A scris „Vara cu serile lungi”, roman apărut în 2005, şi „Scrisoare pentru Semira”, publicat în 2015. Între aceste două romane a semnat, în 2008, şi un volum de versuri intitulat „Cuvintele din spatele imaginilor”. Nu este de mirare că scrisul se află la îndemâna pictorului Gheorghe Anghel, având în vedere experiența legată de drumul sinuos care l-a condus către impresionanta carte de vizită pe care o are astăzi ca artist plastic.
Născut în 1938, Gheorghe Anghel a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, din Bucureşti, la clasa profesorului Ion Marşic. În copilărie luase lecţii de desen cu Lola Schmierer Roth, elevă a lui Lovis Korinth la München şi a lui Derrain la Paris. „Nimeni nu a profesat la noi în familie, mai ales artele vizuale. Am crescut în atelierul Lolei Schmierer Roth, o familie evreiască foarte bogată, până am ajuns la Catul Bogdan, la facultate, după ce în prealabil am fost ofițer de marină, în marina militară un timp, apoi în marina comercială”, povestește pictorul Gheorghe Anghel.
Doctor în arte vizuale, membru al Uniunii Artiştilor Plastici şi al Fundaţiei Taylor din Paris, a fost răsplătit cu premii importante în România, Polonia, Slovenia, Italia (Premiul „Triomfo” şi Premiul „Rafaelo”) Franţa, (Premiul Bréauté al Academiei de Bele Arte) etc. A fost distins cu Ordinul „Meritul cultural” în grad de Mare Ofiţer.
Având origini grecești după mamă, vechea Eladă ocupă un loc privilegiat în lucrările sale în care reuşeşte o îmbinare a intelectualului cu emoţionalul, a rigorii compoziţionale cu visul, ce dau marca talentului şi profunzimii demersului creator. În lucrările sale culoarea pare să cânte, cu inefabilă voluptate, mirifica lume a Greciei Antice. „Eu vin dintr-o familie mai <ciudată>: mama grecoaică, tata machedon, veniți din Grecia. Sunt născut la Cluj. Părinții mei erau cu serviciul acolo întâmplător. S-au întors la Galați imediat după război, când s-a cedat Ardealul; au fost chestiuni istorice neplăcute pentru mulți ardeleni care au trebuit să plece de acolo”, spune artistul plastic rezolvând cumva în câteva tușe portretul familiei din care răzbat nuanțe în lucrările sale.
Întâlnire profesor – elev
Expoziția de pictură de la Buzău a fost un prilej pentru profesorul universitar să întâlnească unul dintre foștii săi elevi, despre care păstrează o amintire plăcută. „Am fost profesor universitar o viață întreagă. Am format niște generații și am încercat să le transmit lor un fapt elementar că arta nu se face la fără fecvență, ci se face printr-o suferință. A și remarcat chiar fostul meu student. Nu este la îndemâna oricui să o facă nici pe pictorul și nici pe profesorul. Buzăul, aflat la doi pași de București, a dat niște copii interesanți. I-am avut elevi, studenți, în timp ce eram profesor la Universitate. Am ieșit la pensie de câțiva ani. Nu prea stau pe aici, e adevărat. Unii dintre ei mă vizitează la București, trec pe la mine, pe la atelier. Unii mă uimesc cu încăpățânările lor”, a mărturisit pictorul. Alexandru Anghel, angajat al Muzeului Județean Buzău, a avut onoarea să prezinte expoziția mentorului său, pictorul Gheorghe Anghel, căruia i-a fost student la Universitatea Națională de Arte din București.
Lucrările pictorului Gheorghe Anghel seamănă cumva cu un act de identitate, având în vedere originile sale grecești, elemente ale acestei culturi fiind puternic impregnate în actul artistic. „Expoziția este un melanj între o formă de exprimare provenit din stilul picturii pe ceramică în special din Grecia Antică, combinat foarte inteligent cu pictură expresionistă. Au o profunzime mare deși par explicite. Își păstrează conexiunea cu aceste locuri de unde își trage rădăcinile. Această combinație creează o artă nouă, aș putea să spun,pornită din pasiunile artistului, din frământările pe care le are la nivel personal. Buzoienii care vor veni la această expoziție vor avea contact cu o artă de nivel înalt, la care are mai rar acces. Chiar și în Capitală, nu toate expozițiile prezintă o valoare atât de mare pe care o are cea a profesorului. Valoarea domnului profesor ca artist este dovedită de opera întreagă care se întinde pe mulți, mulți ani, multe expoziții, multe premii câștigate, multe situații în care a fost recunoscut ca artist important, prin funcțiile pe care le-a deținut la Universitate, la Uniune, la Liceul Tonitza etc. Pe cât de direct poate să fie în artă, atunci când vine vorba să-și expună meritele încearcă să fie cât mai reținut”, spune Alexandru Anghel.
