FOTO / Cum pot intra buzoienii pe porțile mănăstirii Bradu fără să-i treacă pragul

Cum pot intra buzoienii pe porțile mănăstirii Bradu fără să-i treacă pragul este întrebarea la care au răspuns specialiștii Muzeului Județean Buzău. Ei pun la cale un eveniment în premieră națională, prin care vor face demonstrația că putem intra pe poarta unei mănăstiri, respectiv a mănăstirii Bradu, chiar în interiorul muzeului.

Mănăstirea-cetate Bradu, ridicată de boierii buzoieni pe malul stâng al pârâului Nișcov, una dintre cele mai vechi mănăstiri din Muntenia cu amenajare defensivă, este adusă, astfel, în atenția publi­cului de Muzeul Județean, printr-un eveniment care are la bază un concept inedit de integrare în spațiul muzeal a unei piese valoroase de pa­trimoniu. Este vorba, mai exact, de amplasarea în incinta muzeului, la etajul întâi, într-o expoziție permanentă, a porților vechi de peste 240 de ani ale mănăstirii Bradu (mo­nument istoric) – situată în satul Haleș, comuna Tisău -, care au trecut printr-un proces amplu de restaurare. Ele urmează să fie întregite cu un zid de butaforie, în ambele la­terale, la care se lucrează în momentul de față. După cinci luni de proiectare a sistemului de expunere și valorificare muzeală  a acestor obiecte de patrimoniu cultural național, stadiul lucrărilor ar permite ca spațiul expozițional să fie des­chis publicului în prima parte a lunii noiembrie, spune directorul instituției de cultură, dr. Daniel Costache, care explică, în linii mari, ce mai este de făcut până la vernisarea expoziției: „Acum lucrăm la o butaforie care reprezintă reconstituirea peretelui din zona din față, din zona intrării zidului de la mănăstirea Bradu”.

La „deschiderea” por­ților mănăstirii Bradu au fost invitați și specialiștii restauratori de la Suceava, spune directorul Muzeului Județean, pentru a povesti celor interesați cât de mare a fost și pentru ei provocarea de a restaura aceste porți având în vedere că a trebuit, spre exem­plu, pe parcursul lucrărilor, să devină „fierari” și să reconstituie în laborator modul de producere a elementelor din fier folosit acum mai bine de 200 de ani. De asemenea, ei pot povesti foarte multe lucruri inedite despre cum au fost făcute completările în zonele în care porțile erau deteriorate, cât de laborioase și de dificile au fost aceste etape de restaurare. „Au fost arse cu lampa până la limita de combustie elementele noi de lemn, au fost tratate antifungic, ignifug, anti-umezeală, hidrofob (n.r., anti-ploaie), ceea ce nu este deloc ușor”, enumerat directorul Muzeului Județean câteva dintre operațiunile care au avut loc astfel încât lemnul nou adăugat să se integreze și estetic, dar mai ales tehnic în ansamblul porților.

Ei vor mai oferi informații, spune directorul muzeului buzoian, și cu privire la „problemele pe care le-au întâmpinat, atât în limbaj științific, dar și în limbaj pentru publicul larg, ce a presupus restaurarea unui bun de patrimoniu, ce presupune restaurarea unui bun de patrimoniu”.

Ce spun restauratorii

„Porțile sunt datate în ultima parte a secolului al 18-lea, cel mai probabil în jurul anilor 1780”, spune directorul Muzeului Județean, care detaliază, pe baza raportului specialiștilor, eforturile care s-au făcut pentru restaurarea acestui obiect inestimabil de patrimoniu și din punct de vedere științific, dar și financiar. „Transportul, restaurarea, materialele și mano­pera pentru restaurarea porților a însemnat pentru Muzeul Județean Buzău un efort financiar de 70.000 lei”, spune directorul instituției muzeale buzoiene, Daniel Costache.

Porțile nu au mai fost expuse din anul 2015 din motive legate de conservarea lor. Acestea se aflau într-o stare avansată de degradare și au fost supuse restaurării în la­boratoarele Centrului Zonal de Conservare și Restaurare Suceava, într-un proces  care a durat circa doi ani și jumătate, în care au intervenit și biologi, și chimiști. „Aceste porți au intrat în patrimoniul nostru undeva prin anii ’70. Ele au suportat intervenții reparatorii înainte de a ajunge la Muzeu. Din ce ne-au spus colegii restauratori, a fost găsit în lemn un cui de la Căile Ferate care avea pe el o ștanță de prin 1923; explicația este că cineva, probabil când erau încă la mănăstire, a încercat să le repare. Fiecare element al porții a fost restaurat, pentru că sunt și elemente de susținere, fie din lemn, fie din metal.  Din fiecare au fost prelevate probe și au fost realizate analize complexe.  Au lucrat și specialiști pentru restaurarea lemnului și specialiști restauratori de  metale, care  au efectuat analize fizice, fizico-chimice și biologice. Când au intrat la Suceava în laborator, porțile prezentau depozite de praf și resturi biologice, lipsă de material lemnos, ceea ce însemna lipsă de rezistență în piesele care deveniseră incomplete, fisuri pe fibulă cu desprinderi de material și suferiseră intervenții ulterioare de consolidare supradimensionate. De asemenea, prezentau contrageri material lemnos și spațieri elemente constitutive. S-a mai constatat că aveau lipsă elemente componente și erau supuse a­tacului biologic, fungii și insecte xilofage, și prezentau decalibrare cepuri proprii datorită fragilizării materialului și șocurilor mecanice etc.”, explică directorul Muzeului Județean Buzău.

Pentru restaurarea acestor porți, la Muzeul Județean Buzău a fost constituită o comisie de restaurare, care, de fiecare dată când a fost necesar, s-a deplasat la Suceava, pentru a discuta cu specialiștii. „Ne erau propuse măsurile de tratament și măsurile de restaurare pe care urmau să le întreprindă colegii de acolo și toate acestea erau făcute cu acordul nostru. La Suceava mergeau  la aceste întâlniri restauratorul de metale, res­ponsabilii care au în gestiune porțile, conservatorii, precum și un muzeograf care activează pe această perioadă istorică. Porțile au fost transportate la Suceava în februarie 2019 și, după ce au ajuns acolo, prima întâlnire în care am avut aceste discuții cu ei a fost în 15 aprilie 2019”.

Cum „vorbesc” porțile despre istoria locurilor

Porțile, având și rol de apărare, erau îmbrăcate în „solzi” de metal, solzi care se văd și astăzi doar pe o parte a suprafeței lor. Din aceste porți, în perioada restaurării, specialiștii au extras mai multe tipuri de proiectile provenind de la diferite arme de până în jumătatea secolului 19, spune directorul Muzeului Județean, ceea ce confirmă faptul că a fost atacată în mai multe rânduri, ea fiind folosită drept refugiu și în timpul Revoluției de la 1821.

Istoria mănăstirii se intersectează cu cea a domnitorului Constantin Brânco­veanu, care s-a ascuns aici în 1703, 1708 și 1711, în vremea în care era căutat de turci. El a dat poruncă să se construiască o Casă Domnească în partea de vest a incintei fortificate. Mănăstirea, o ade­vărată bijuterie arhitecturală, a fost construită de familia Bădeanu Mihălcescu Cândescu în anul 1634 și a fost refăcută mai apoi de Doamna Neaga, soția domnitorului Mihnea Turcitul, motiv pentru care este știută și sub denumirea de Mănăstirea Doamnei Neaga.

Porțile mari ale mănă­s­tirii erau greu de manevrat, motiv pentru care erau deschise în contextul apro­vizionării sau atunci când erau sărbători la care participau foarte mulți oameni, spune directorul muzeului, care explică pre­zența și a unei porți mici încastrată în ansamblul de intrare al mănăstirii.  Dr. Daniel Costache spune că poarta de intrare de dimensiuni mici era un lucru obișnuit pentru perioada medievală în care a fost construită, fiind folosită pentru accesul călugărilor, dar și al localnicilor care veneau să se roage la mănăstire.

Este știut și faptul că, în perioada 1872-1905, în chiliile mănăstirii a funcționat o școală de care se foloseau toți locuitorii zonei.

Porțile oferă elemente în plus față de cele istorice și „vorbesc” și despre viața socială a locuitorilor zonei de acum mai bine de 200 de ani în urmă, cum ar fi cât de bine știau să prelucreze fierul, dat fiind că toate cuiele extrase din poartă sunt obținute cel mai probabil în fierăriile locale prin prelucrare manuală. Porțile mai dau informații și cu privire la elementele de mediu din zona respectivă. Specialiștii restauratori au identificat, spre exemplu, specia copacilor din care au fost construite porțile. Astfel, ei spun că la construcția porților a fost folosit material lemnos din gorun și stejar, pe care, cel mai probabil, meșterii l-au luat din zonă.