V-ați gândit vreodată de unde vine expresia „a pune bani la ciorap”? Dacă v-ați întrebat dar nu ați găsit răspuns, reprezentanții Muzeului Județean vă vin în ajutor cu prilejul unui nou episod din rubrica „Știri din vremea războiului”.
Plecând de la cel mai recent episod, dedicat modului în care oamenii obișnuiau să își pitească banii și rezervele de cereale în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, am discutat cu directorul Muzeului Județean, Daniel Costache.
„Interesant de știut este că în Europa bancnotele au apărut prin secolul X, perioadă în care hainele nu erau prevăzute cu buzunare speciale. De aceea, se obișnuia ca bancnotele să se poarte la propriu la ciorap. Așa s-a născut, cel mai probabil, expresia <a păstra banii la ciorap>”, a declarat, pentru OPINIA, Daniel Costache.
În curțile caselor se săpau gropi, pe care le ardeau până spre vitrificare
Potrivit informaților muzeului buzoian, în timpuri de restriște, nesiguranța traiului de mâine a determinat populația să revină la obiceiul milenar de a ascunde bani, metale prețioase și grâne în pământ, ca metodă de salvare a bunurilor de valoare în caz de primejdie și de asigurare a unei rezerve de hrană.
„În primăvara lui 1941, într-un zbor deasupra țării, mareșalul Ion Antonescu a observat numeroase gropi făcute la marginea drumurilor, la colțurile locurilor de arătură, în Moldova, Bucovina și în zona de sud a țării. Țăranii își ascundeau cerealele pentru a avea provizii care să nu le fie luate în caz de invazie. În curțile caselor își săpau gropi, pe care le ardeau până spre vitrificare, pentru a împiedica germinarea semințelor. Peste aceste gropi amenajau șure de coceni sau grămezi de crengi și lemne pentru a le masca. Concomitent, autoritățile militare blocau și rechiziționau cantități de cereale, fapt ce a nemulțumit profund populația, provocând îngrijorare mai ales în rândul celor săraci, care nu-și puteau asigura hrana familiilor și a animalelor de la o recoltă la alta”, se arată în informațiile prezentate de Muzeul Județean.
Potrivit aceleiași surse, oamenii erau îngrijorați de producția și resursele insuficiente, motiv pentru care căutau fel de fel de metode de a pune la păstrare din calea inamicilor puținul pe care îl aveau. Să nu uităm că cei mai mulți bărbați apți de muncă erau mobilizați pe front, agricultura era practicată cu mijloace încă rudimentare și deci cu randament foarte scăzut, inundațiile, seceta și scumpirea prețurilor produselor alimentare (în medie cu 200%) afectau populația, la fel ca și specula și consumul din ce în ce mai crescut al armatei.
„În mediul urban predomina metoda <banii la saltea> sau <banii la ciorap>. Neîncrederea în sistemul bancar a dus la economisirea și ascunderea a numeroase sume de bani care s-au devalorizat rapid în timpul războiului, acest fenomen producând o scădere dramatică a puterii de cumpărare”, se mai precizează în cel mai recent episod „Știri din vremea războiului”.
Banii nu se ascundeau în pivnițe, ci în afara orașului, sub un nuc, la capătul unei vii sau în mlaștini
În ceea ce privește orașul Buzău, polul economic al târgului era actuala stradă Cuza Vodă. Aici se aflau principalele prăvălii ale orașului, iar sub prăvălii erau depozitate mărfurile pe care le vindeau comercianții.
„Totuși, nimeni nu își ascundea avuțiile în aceste beciuri. Ideea era să duci averea cât mai departe, în afara orașului, pentru că în zona prăvăliilor avea intenția să caute prima dată orice cotropitor. Este o practică dovedită de când lumea. Tezaurele monetare nu s-au găsit în așezări umane, ci în afara lor. De aceea, nici la Buzău, oamenii bogați nu își ascundeau banii în zona pivnițelor din oraș, cum erau cele de pe strada târgului. Se obișnuia să îți ascunzi averile în afara orașului, sub un nuc, la capătul unei vii, pe margine drumurilor comerciale sau chiar în mlaștini. De ce în mlaștini? Pentru că, la fel ca și în zilele noastre, cei cu bani mulți, nu îi țineau în conturi, ci cumpărau aur, singurul metal care nu și-a pierdut niciodată valoarea”, a mai declarat, pentru OPINIA, Daniel Costache.
