Brâncuşi, departe de casă

Mihai SĂLCUȚAN

Despre Philadelphia numai de bine, am conchis cu deplină convingere la sfârșitul documentării făcute înainte de a porni în călătorie spre faimosul oraș din Statele Unite ale Americii. Capitală a statului Pennsylvania între anii 1683 și 1799, a jucat un rol esențial în politica antibritanică, a fost locul primului și a celui de al doilea Congres Continental, centru al Războiului purtat între 1775 și 1783 pentru eliberarea coloniilor engleze din America de Nord, aici a fost semnată celebra „Declarație de Independență”. A fost capitală a SUA între 1790 și 1800 fiind, la acea vreme, cel mai mare și mai important centru urban al țării, nucleu al mișcării antisclavagiste.

Ajuns la destinație, m-am grăbit să ajung la Muzeul de artă, una dintre marile pinacoteci ale lumii și acolo la sala unde se află o importantă colecţie de lucrări semnate Constantin Brâncuşi, artistul de origine română care a revoluționat sculptura mondială, exponent al modernismului și avangardei, intrat în corpul elitei mondiale din domeniul artei. În opera sa a exprimat esența lucrurilor, vitalitatea formei, a creat unitatea dintre sensibil și spiritual, a oglindit viziunea țăranului român asupra lumii, tradițiile, miturile și funcția magică a artei populare românești. A fost ales postum membru al Academiei Române în anul1990.

Am amânat pe mai târziu vizitarea edificiilor istorice în stil colonial: Palatul Independenței (Independence Hall) unde, la 4 iulie 1776, a fost semnată Declarația de Independență ce a proclamat separarea a 13 colonii de Marea Britanie, și Constituția SUA, adoptată în 1787, care a stabilit cadrul legal al statului federal, structura guvernului și drepturile fundamentale ale democrației americane; Clopotul libertății (Liberty Bell), simbol de referință al suveranității Statelor Unite ale Americii care a fost tras la citirea în public a Declarației de Independență, în ziua de 8 iulie 1776; impunătoarea clădire care a adăpostit Banca federală între 1817-1836; Primăria, cea mai înaltă clădire din lume construită din zidărie în vârful căreia, la 167 m., se află statuia fondatorului orașului, William Penn; renumita Casă vamală a guvernului federal între 1824-1837 (Custom Hall); marele port fluvio-maritim de pe fluviul Delawar, reputatele sale Universități…

Sculpturile lui Brâncuși sunt răspândite în întreaga lume, la persoane particulare și în colecţii muzeale importante, precum cele aflate la Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris, Centrul Pompidou din capitala Franței, Muzeul de Artă Modernă din New York, Muzeul de Artă din Phila­delphia, Institutul de Artă din Chicago, Galeria Naţională de Artă din Washington, Hirshhorn Museum din Washington, Tate Gallery din Londra, Muzeul Naţional de Artă al României, Muzeul de Artă din Craiova, Galeria Naţională de Artă din Canberra, Muzeul de Artă din Rio de Janeiro.

După trecerea la viața veșnică, o mare galerie și o primă retrospectivă a fost organizată în Franţa la Centrul Pompidou, în 1995, ce a reunit cel mai mare număr al lucrărilor sale, la reușită contribuind toate muzeele lumii, inclusiv Muzeul de Artă din Philadelphia, unde expunerea a fost itinerantă în 1996. Au fost prezentate 120 de sculpturi, peste 400 de desene, fotografii şi documente personale. Manifestarea a atras 390.000 de vizitatori, aproape 5.000 pe zi, un record nemaiîntâlnit.

Retrospectiva Brâncuşi de la Centrul Pompidou a rămas în analale Muzeului de artă modernă din Paris și din acel an instituţia găzduieşte atelierul sculptorului de origine română, născut la 19 februarie 1876 în satul Hobița din comuna Peștișani, județul Gorj, decedat în Paris la16 martie 1957, unde a fost înmormântat (cimitirul Montparnasse).

În anul 2004, Tate Gallery din Londra a organizat, în colaborare cu Muzeul Guggenheim, o expoziţie restrânsă cu opere brâncușiene, sub titulatura „Esenţa lucrurilor“.

Philadelphia Art Museum, ținta principală a voiajului meu, este situat pe fastuosul bulevard John Fitzgerald Kennedy din centrul orașului, permanent drapat cu steagurile tuturor naţiunilor lumii. A fost întemeiat în 1876 ca instituție de artă cu scopul de a ilustra centenarul Statelor Unite, principala sa clădire fiind ridicată mai târziu, în 1928.^. Muzeul administrează colecții diferite  ce conțin peste 240.000 de obiecte de mare valoare artistică: picturi, sculpturi, tipărituri, desene, sculpturi, tipărituri, acuarele, fotografii, arme și armuri, artă decorativă, case englezeşti. Cu ghidul muzeului în mână m-am îndreptat spre sectorul artei contemporane, parcurgând în treacăt secțiile cu exponate provenind din America, Europa, China, Japonia, din Africa, privirea și memoria înregistrând imagini captivante.

În sfârşit, am ajuns la o încăpere zugrăvită în alb strălucitor, precum casele noastre țărănești, în care razele soarelui se reflectau asupra minunatelor opere, dispuse măiestrit în generosul spațiu. Inima a tresărit, pulsul s-a accelerat şi am fost nevoit să mă aşez pe bancheta din mijlocul sălii. Când emoţia s-a atenuat, mi-am amintit că Brâncuşi nu obişnuia să-şi comenteze creaţiile, să facă confesiuni asupra concepţiei ce a stat la temelia nașterii lor, că nu oferea precizări asupra anilor când le-a creat. Celor care îl întrebau, le descria cum a lucrat piesa, dar nu şi procesul mental cuprins în ea, limitându-se a evoca faptele de viaţă, amintirile asprei şi zbuciumatei sale existenţe. Îi îndemna să privească lucrările până la înţelegere, păstrând în jurul lor un aer de taină, atitudine ce a fost explicată prin faptul că privea ceaţia în permanentă devenire, în continuă completare şi desăvârşire.

Brâncuşi spunea că „simplitatea este complexitatea însăşi” și cu această matimă rămasă în minte am contemplat îndelung cele 18 opere de artă durate pentru eternitate în marmură albă şi galbenă, în piatră, bronz poleit şi în lemn. Privirea a zăbovit îndelung asupra renumitelor lucrări: „Sărutul”, „Păsări în spaţiu”, „Domnişoara Pogany”, „Măiastra”, „Prinţesa X”, „Negresa albă”, „Prometeu”, „Naşterea”, „Trei pinguini”, „Fiul lui Prodigal”…

În acea zi l-am perceput mai bine pe Brâncuşi ca om, ca artist, ca sol al tradiţiei şi modernităţii, al culturii române şi a celei universale. Urmărind reacţiile vizitatorilor, am înţeles cât de sigură și inebranlabilă este calea de a pătrunde în conştiinţa lumii prin artă, activitate capabilă să genereze și să comunice emoții estetice complexe, simţite și resimțite în acelaşi fel pe întregul mapamond.