Este normal ca Putin să caute, dacă nu un armistițiu, măcar niște negocieri de pace. Ceva, orice, care să îl ajute să iasă din impas.
Situația de pe front este un dezastru. Pentru cine nu știe, la Herson rușii au avut crema trupelor lor (parașutiști, trupe speciale ale Armatei și Ministerului de Interne, brigăzi de elita blindate etc). Nu este deloc clar cât din ele au reușit să evacueze și cât au pierdut. Tăcerea Moscovei pe subiect ar indica ideea că retragerea nu a fost deloc un succes. Așadar, rușii nu numai că au pierdut Hersonul, ci odată cu el și ce aveau mai bun în materie de trupe în Ucraina. În perspectiva pregătirilor ucrainene pentru o nouă ofensivă, lucrurile arată rău de tot. Calculul inițial al lui Putin, că poate aștepta iarna, s-a dovedit și acesta greșit.
Între timp, economia rusă se prăbușește încet și sigur. Semnul principal este întărirea rublei. Aparent acesta ar fi un semn că sancțiunile nu au efect. Dar este exact invers. Economiștii occidentali spun că o rublă puternică este semnul clar că importurile sunt în picaj. Pe românește, rușii nu cumpără mai nimic din afară, căci dacă ar face-o ar trebui să plătească în dolari, iar rubla s-ar deprecia. Și nu se depreciază. Unii spun că importurile au scăzut constant până la 40 la sută față de februarie 2022.
Încă ceva. Asta înseamnă și că rușii nu mai produc practic deloc mașini, avioane și, partea cea mai îngrijorătoare pentru Putin, nu mai produc armament nou. Deoarece nu mai au acces la cipuri, electronice etc de care Federația Rusă era sută la sută dependentă de importuri. Comerțul pe ușa din spate cu Turcia și China nu prea merge. În niciun caz nu suplinește cererea uriașă.
Faptul că rușii recurg la arme din ce în ce mai vechi, la rachete din generație veche este din acest motiv. Nu mai au cu ce produce armament nou. Destul de rău pentru Putin dacă intenția lui era să prelungească războiul. Cum mai duci războiul dacă nu mai produci armament? Cerșind drone de la iranieni?
În plus, mobilizarea și militarizarea întreprinderilor a dus la ceva ce în Rusia s-a întâmplat în anii ’80. Au apărut centre locale de putere, oameni care acum au armate locale (oameni pe care ei i-au mobilizat și înarmat), au economia zonei pe mână. Cât va dura până când acești noi baroni locali se vor întoarce la instinctul de a acapara mai multă putere și vor reîncepe spirala corupției din anii ’90? Atunci oligarhii aveau armate personale alcătuite din veteranii veniți din Afganistan, iar Mafia era mai puternică decât statul. Ar fi o întoarcere la epoca Elțin.
Barca lui Putin se zguduie din toate încheieturile, și evident că soluția lui este să ajungă la un compromis de moment care să îi permită să respire și să își revină.
De aceea nu cred că ceea ce s-a întâmplat în Polonia a fost un act deliberat al rușilor. Ar fi ceva împotriva intereselor lor. De ce ar escalada un război pe care îl pierd oricum, într-un moment foarte prost pentru ei? Fosta mea profesoară de latină din liceu ne spunea mereu că, atunci când aveam de analizat o situație, să ne punem întrebarea: cui prodest? Cui prodest? Nu lui Putin, sigur.
Nu. Putin vrea armistițiu cu orice preț. Dar cred că a i-l oferi, chiar și în condiții care pot părea avantajoase – să terminăm odată cu războiul asta că ne-am saturat! – ar fi o greșeală imensă. Putin și-ar reveni și, în câțiva ani, am avea din nou război.
Cred că până când rușii nu vor fi alungați din Ucraina orice negociere cu ei este greșită. Desigur, dacă nu acceptă Putin să se retragă singur, ceea ce evident nu va face.
Istoria ne învață că niciodată nu a fost bine să negociezi cu rușii altfel decât de pe poziții de forță. Orice altă variantă este greșită.
Gândiți-vă că Stalin era pregătit să renunțe la aproape toată Rusia europeană în 1941. Doar să mai câștige timp.
