Trofeul Cupei României nu va ajunge anul ăsta în vitrina lui Gigi Becali, nici în Ștefan cel Mare sau în Gruia. Nu va ajunge nici măcar la Sfântu Gheorghe, acolo unde a poposit timp de un sezon, după ce Sepsi și-a adjudecat finala de anul trecut.
Cine s-ar fi gândit, în vară, că ultimul act al competiției va fi disputat de Oțelul și Corvinul Hunedoara? Nimeni. În ciuda unei reformări impusă cu de-a sila de FRF, Cupa și-a păstrat farmecul, aducându-ne o finală inedită, între două cluburi care au renăscut din cenușă, fără nicio referire la furnale. Miercuri seară, Corvinul a mai eliminat încă o echipă din Superligă, pentru ca, o zi mai târziu, Oțelul lui Dorinel Munteanu să o scoată din competiție pe U. Cluj, finalista de anul trecut.
Este pentru a șaptesprezecea oară în istoria competiției când un club din ligile inferioare ajunge în ultimul act. Iar Corvinul, dacă va câștiga finala, va juca și în cupele europene. O ispravă de neconceput anul trecut, prin iunie, atunci când hunedorenii promovau în „B”. Este abia a doua oară după Revoluție când o echipă de Liga a II-a realizează această performanță, după ce, în 2018, Hermannstadt ajungea în finală și pierdea cu Craiova.
Oțelul e mai obișnuită cu performanța, cel puțin după 1990. În 2011, gălățenii, conduși pe atunci tot de Dorinel Munteanu, câștigau primul și unicul titlul de campioană din istoria echipei. Apărea celebra „Manea a Oțelului”, ale cărei acorduri au răsunat din nou pe posturile naționale, de data aceasta în interpretarea Deliei. Se juca în Champions League, apoi clubul se desființa, așa cum se întâmplase și cu Hunedoara, în 2004.
Parcursul celor de la Corvinul, inclusiv în eșalonul doi, a trecut cumva neobservat până de curând, deși hunedorenii au jucat excelent și în campionat. Florin Maxim a păstrat mulți jucători cu care promovase în Liga a II-a, lucru destul de neobișnuit în fotbalul românesc. Mai important, sub bagheta tânărului antrenor, valoarea fotbaliștilor dintr-un lot sută la sută românesc a crescut substanțial. La Oțelul, se știe rețeta. E deja o cultură a muncii acolo, iar Dorinel nu face concesii. Pregătirea fizică spartană i-a dus pe gălățeni din C în B, apoi în Superligă și în finala Cupei. Cantonamentul așa-zis de modă veche de la Vatra Dornei, efectuat astă iarnă, s-a viralizat, dar a și generat critici la adresa decanului de selecții de la Națională. Totuși, iată că metodele lui Dorinel, vetuste în opinia unora, își arată acum roadele. Fotbaliștii săi arau terenul în minutul 90, în timp ce clujenilor „li se tăiase gazul” prin minutul 80.
Dincolo de performanța celor două finaliste, trebuie spus, totuși, că marile cluburi n-au prea luat în serios competiția. Campioana Farul a venit la Buzău cu rezervele, străduindu-se, parcă, să nu iasă din grupă. La fel și alți granzi. Multe echipe mari au început să desconsidere această competiție, în ciuda declarațiilor. Un argument în favoarea acestei practici ar fi programul încărcat, cu tot mai multe meciuri îngrămădite în doar câteva luni.
Dincolo de toate, rămâne o ediție specială a Cupei României. Finala se va juca la Sibiu, pe 15 mai, iar până atunci, poate apare și o manea care să glorifice performanța celor de la Corvinul.
