Organizaţii profesionale ale personalului didactic (III) / Conferințele, motorul vieții culturale interbelice buzoiene

O contribuţie însemnată la propăşirea spirituală a neamului au avut-o şi slujitorii şcolii care, cu dăruire, consecvenţă şi adeseori cu sacrificii personale, au acţionat pentru ridicarea prestigiului învăţământului românesc, culturalizarea semenilor, dar au militat şi pentru condiţii mai bune de muncă şi viaţă.

O statistică din anul 1929, a Prefecturii judeţului Buzău,  înregistrează următoarele societăţi culturale în activitate: Cercul profesorilor secundari (b-dul Elisabeta, nr. 15), conferinţe şi coruri; Societatea Muzicală „Amicii Artei” (str. Târgului, nr. 12), orchestră, teatru şi cor; Societatea Culturală „Gh. Ciolan” (Palatul Comunal), Societatea Culturală „Idealul”- Pleşcoi (47 membri).

Din iniţiativa unui comitet de profesori, animat de poetul Constant C. Cristea, un grup de intelectuali au pus bazele  „Ateneului Cultural”, instituţie care, împreună cu celelalte asociaţii culturale, să-şi aducă contribuţia la culturalizarea  locuitorilor prin organizarea de manifestări cu caracter artistic, literar şi ştiinţific. Printre mijloacele concrete de realizare a scopului propus se menționa şi editarea unei reviste („Carnet literar”, 1931-1934), care să-şi consacre paginile stimulării vieţii culturale locale, organizării de şezători şi festivaluri artistice, în oraş şi judeţ, înfiinţării unui muzeu regional şi a unei biblioteci, propunându-şi totodată, să sprijine orice acţiune cu caracter cultural organizată de celelalte asociaţii şi societăţi culturale.

În februarie 1931, Societatea „Joc şi cântec românesc” organizează  în sala Teatrului „Moldavia” un festival artistic, prefaţat de o interesantă conferinţă despre dansurile naţionale. A urmat un bogat program cultural, constând din recitări şi dansuri: Brâuleţul, Ardeleanca, Bătuta, Lugojana.

La 1 martie 1933 se înfiinţează Asociaţia Culturală „Prietenii artelor”, cu sediul în strada Transilvaniei, nr. 23. Potrivit statutelor, aceasta îşi propunea să cultive gustul artistic al locuitorilor oraşului, să înfiinţeze o bibliotecă, să editeze un organ de publicitate, să înfiinţeze un muzeu şi un ateneu popular. Se preciza că societatea era o grupare „esenţial artistic–culturală”, organizată pe trei secţiuni: artă dramatică, artă instrumentală şi corală, secţiunea artelor plastice. Se mai preciza că  asociaţia urmărea „să încurajeze elementele autohtone cu înclinaţii artistice”, să propage frumosul prin întruniri, spectacole teatrale, muzicale, expoziţii, conferinţe etc.

Nouă ani de conferințe duminicale

Printre societăţile culturale cu contribuţii meritorii în direcţia dezvoltării vieţii culturale locale se înscrie şi Cercul de conferinţe care a primit numele savantului de origine buzoiană Nicolae Vaschide. A fost înfiinţat la 22 septembrie 1931, din iniţiativa unui grup de profesori şi alţi intelectuali, în frunte cu viitorul profesor universitar Vasile Maciu. Având ca ideal deschiderea unei universităţi populare, în statutele adoptate în anul 1934 se sublinia că se urmărea „informarea marelui public buzoian cu problemele ştiinţifice, sociale şi artistice actuale, de a crea emulaţii între intelectuali în domeniul oricărei activităţi”. La început a fost organizat un ciclu de conferinţe publice şi reuniuni restrânse de recenzii şi comunicări. La 9 decembrie 1934, D. Manolescu a conferenţiat despre „Lipsa de autoritate şi dictatură”, iar dr. S. Rappaport, „Despre Eugenie”.

În lunile noiembrie–decembrie 1936 şi ianuarie martie 1937, au fost prezentate următoarele conferinţe: Dimitrie Gh. Ionescu – „Despre ortodoxism” (5 noiembrie), maior Emanoil – „Despre pacifism” (22 noiembrie), V. Şerbănescu – „Despre ţărănism” (29 noiembrie), dr. Gavrilescu – „Idei noi în filosofie” (6 decembrie), Maria Buzatu – „Modernism în literatură” (13 decembrie), N. Ionescu – „Despre naţionalism” (20 decembrie), Ovidiu N. Mântulescu – „Comunismul şi primejdia lui” (2 februarie 1937), Corina Gilescu – „Feminism” (28 februarie 1937), E. Dumitrescu – „Socialism” (7 martie 1937), Al. Mocanu – „Fascism” (21 martie), Stan Săraru – „Liberalism” (28 martie).

Luptând cu mari greutăţi materiale, timp de nouă ani au fost susţinute peste 120 de conferinţe, creându-se o adevărată tradiţie a conferinţelor duminicale. Demn de reţinut ineditul problematicii abordate de Vasile Maciu, care se ocupa de „Criza civilizaţiei contemporane”, iar în 1938, subiectul conferinţei sale era legat de viaţa şi activitatea lui Lenin. Tematica conferinţelor era variată şi complexă – viaţa şi activitatea lui Lucian Blaga, despre Sadoveanu, Festivalul Eminescu, 1939 – semicentenarul morţii, George Enescu şi Nicolae Vaschide, subiecte de medicină, istorie, artă, filosofie, probleme de istorie locală – „Buzăul social”, „Buzăul economic”, „Buzăul edilitar”, „Perspectivele dezvoltării judeţului Buzău”, „Din trecutul Buzăului” etc.

La 1 octombrie 1932, cu prilejul împlinirii a 25 de ani de la moartea lui Nicolae Vaschide, cercul de conferinţe care-i purta numele, a organizat o activitate comemorativă la care au fost prezente personalităţi ale vieţii culturale şi ştiinţifice din Buzău şi Bucureşti, cât şi ministrul plenipotenţiar al Franţei în România, Gabriel Paux. În cadrul unui simpozion, a fost subliniată personalitatea lui N. Vaschide, contribuţia sa originală în domeniul psihologiei şi filosofiei. În anul 1933, cercul era condus de Emil Palade, directorul Şcolii Normale de băieţi şi profesorul de istorie Vasile Maciu.

„Singura manifestare buzoiană pe tărâmul culturii propriu-zise”

Recunoscut ca persoană juridică în anul  1935, Cercul „Nicolae Vaschide”, a cărei activitate era socotită la acea vreme „singura manifestare buzoiană pe tărâmul culturii propriu-zise”, continuă organizarea de manifestări de o înaltă ţinută ştiinţifică. Astfel, la 4 decembrie 1935, în cadrul unui ciclu de conferinţe iniţiat împreună cu Liga Culturală, au fost invitați matematicianul Gheorghe Ţiţeica și istoricul Ioan Nestor, ambii profesori la Universitatea din Bucureşti, ale căror intervenţii au fost apreciate de auditori. La 10 aprilie 1938, din iniţiativa Cercului „N. Vaschide”, are loc în sala Teatrului „Moldavia” un festival artistic prezentat de corul Şcolii Normale, condus de Ion Vicol. A conferenţiat despre „Folclorul muzical românesc”, G. Călinescu, profesor la Conservatorul de Muzică din Iaşi.

La 12 octombrie 1938, s-a ales un nou comitet, condus de profesorul I. Vicol, stabilindu-se tematica conferinţelor în ciclul „Să ne ştim ţara şi neamul”.  Între acestea, menţionăm: „Pământul românesc”, I. Simionescu (15 ianuarie 1939), „Munţii Buzăului” – D. Şerbănescu  (2 ianuarie 1939), „Ţara Rodnei” – I. Grancea, „Sate şi târguri” – C.C. Giurescu, (22 ianuarie 1939), „Mănăstiri româneşti” – Dim. Gh. Ionescu, „Costumele naţionale” – Tiberia Sârbescu (5 februarie 1939),  „Literatura populară” – St. Bădulescu (12 februarie 1939), „Muzica populară”  –I. Vicol, „Jocurile naţionale” – C. T. Niculescu, „Medicina populară” – V. Voiculescu.

După înfiinţarea, în 1939, a Căminului Cultural Orăşenesc „Basil Iorgulescu”, Cercul „N. Vaschide” îşi desfăşoară activitatea, pentru scurt timp, sub îndrumarea acestuia, organizând, în octombrie 1939, un festival „Eminescu”, prilejuit de comemorarea a cincizeci de ani  de la moartea poetu-lui. La 2 decembrie 1939, deoarece cei mai mulţi membri erau concentraţi, îşi suspendă activitatea „până la normalizarea situaţiei externe”. Un bilanţ realizat în 1945 consemna că de la înfiinţare au fost organizate 125 conferinţe cu o tematică diversă. Sporadic, unele acţiuni se realizează prin intermediul Căminului Cultural Orăşenesc, cercul reorganizându-se la 18 mai 1946, din iniţiativa unui comitet coordonat de acelaşi Vasile Maciu. La 25 ianuarie 1947, acesta susţine prima conferinţă pentru public, despre Voltaire, în acelaşi an organizându-se câteva cursuri promoţionale, premergătoare deschiderii Universităţii Populare – cursuri de literatură română, rusă şi franceză, prelegeri de economie politică, geografie economică, istoria culturii, precum şi comunicări asupra actualităţilor ştiinţifice. O iniţiativă asemănătoare a aparţinut şi resortului cultural al organizaţiei „Apărarea Patriotică” care, în octombrie 1945, anunţa în presa locală deschiderea unei universităţi populare cu sediul în spaţiul de la etajul Cinematografului „Doina”. Îşi începe  însă activitatea  din 28 ianuarie 1948.

La 7 iunie 1932 s-a înfiinţat Asociaţia Presei Buzoiene care grupa pe colaboratorii ziarelor, între care poetul Constant C. Cristea şi I. Holder, în ideea întăririi legăturilor de solidaritate şi organizarea de dezbateri pe teme profesionale. La 19 septembrie 1933, sub auspiciile Societăţii de educaţie fizică „Regele Carol II” şi ale Societăţii „Macaby”, s-a organizat o serbare cultural – sportivă, programul debutând cu  conferinţa „Sport şi medicină”,  urmată de coruri şi recitări. La final a avut loc  o gală de box cu participarea boxerilor buzoieni Firea, Piţi, Mărgărit, Chircu, Seciu şi Bârlea şi a celor din naţională Osca, Ciocan, Panaitescu, David, Stănescu şi Cioroiu. A arbitrat renumitul Moţi Spacow.

Doi ani mai târziu, la 24 ianuarie 1935, se constituie Asociaţia Culturală „Al. Marghiloman”, care îşi propunea ca scop educarea membrilor săi în spiritul dragostei pentru frumos şi artă. Era organizată pe opt secţii: literatură, teatrală, arte frumoase, muzicală, ştiinţifică, istorică, populară şi sportivă. Organiza întâlniri săptămânale, în cadrul cărora se dezbăteau probleme din domeniul literaturii, artelor, ştiinţei. O realizare demnă de laudă, dar din păcate de scurtă durată. Ca mod de activitate, Ateneul Popular, înfiinţat în  anul 1944, îşi propunea obiective asemănătoare.

La 12 noiembrie 1945, se constituie filiala Buzău a ARLUS, ce  va activa din anul 1948 în cadrul Căminului Cultural „Ilie Pintilie”. Din 1952, acesta devine Casa raională de cultură, iar din 1968, Casa municipală de cultură.

Sindicatul funcţionarilor publici din judeţul Buzău, în cadrul căruia activa şi o secţie culturală, a organizat câteva festivaluri artistice în principalele comune din judeţ. La 8 decembrie 1945, un asemenea festival – recitări, piesă de teatru şi muzică tradiţională – a avut loc în comuna Cărpiniştea.

Bilanţul realizărilor din domeniul cultural, realizat în anul 1948 de către Prefectura judeţului Buzău, consemna  existenţa a 20 de colective artistice, organizarea a 263 de conferinţe, 19 spectacole de teatru şi festivaluri artistice (11.250 auditori şi spectatori), fondurile cheltuite fiind de 1.476.852 lei în 1945; 5.166.700 lei în 1946 şi 665.335 lei (până în mai 1948).

(Sfârșit)