Ce soluții s-au identificat la o școală buzoiană pentru pregătirea elevilor pentru Evaluarea Națională

La dezbaterea online „Soluții la îndemâna școlilor pentru pregătirea elevilor pentru Evaluarea Națională”, organizată de Casa Corpului Didactic Galați și Proiectul Merito, la care au participat directori de şcoli, Cătălin Zaman, profesor de limba română și director al Școlii Gimnaziale „Înv. Nicolae Ispas” din comuna Ulmeni, a explicat cum vede relația dintre părinți și școală atunci când copiii vin din medii defavorizate.

El a oferit exemple concrete din școala pe care o conduce: „Eu am trei copii care au luat 4,65 la simulare. Mă gândesc că într-o lună aș putea să îi ridic peste 5. Scopul nostru trebuie să fie nu realist, mai mult decât realist. Ce putem face cu copiii pe care îi avem? Pentru că tuturor ne-ar plăcea să avem doar note de 10 sau doar note peste 9 și să avem o medie națională extraordinară, iar presa să vuiască. Dar pe noi ne interesează, practic, ce putem face cu copiii aceștia”. În școala pe care o conduce Zaman, sunt astfel de copii care provin din medii defavorizate.

De exemplu, explică profesorul, „am doi copii în clasa a VIII-a ai căror părinți sunt analfabeți, nu știu să scrie. Ce aș putea să le cer? Am avut o întâlnire cu ei, au venit la școală. Ce să le cer eu acelor părinți? Ei și-au trimis copiii la școală. Mai mult de atât ei nu au ce să facă. Îi îmbracă, îi sprijină, ei se duc la muncă. Mi-au zis: <Noi ne ducem să muncim, dar pe copii nu îi punem la muncă. Să vină la școală>”. Cătălin Zaman spune că în astfel de cazuri școala este cea care trebuie să facă mai mult: „Acei părinți mi s-au părut mult mai conștienți decât alții care ar putea să își ajute copiii mai mult și nu o fac. Din punctul meu de vedere, ei și-au făcut treaba trimițând copiii aceia la școală. Urmează să își facă școala treaba pentru ei”, a afirmat profesorul Zaman.

Acest „mai mult”, din punctul lui de vedere, înseamnă soluții pentru îmbunătățirea performanțelor elevilor până la Evaluarea Națională, spre exemplu, un control mai bun al progresului: „Intenționez să dau o simulare pe lună la nivel de școală și două-trei teste de lucru la final de săptămână, pe care, luni, copiii să le aibă pe masă, corectate cu sfaturi individuale”. Din punctul său de vedere, rezultatele acestea nu trebuie să fie o tragedie, dar ele trebuie conștientizate și trebuie luate măsuri concrete, nu generale, chiar dacă nu se poate lucra cu fiecare copil în parte. „Am putea crea grupe de lucru pe un anumit nivel, astfel încât să putem acoperi toate nevoile copiilor. Cred că patru-cinci astfel de grupe la nivel de clasă ar fi ideal. Pornim de la faptul că toți cei trei factori implicați în evoluția copilului trebuie alertați cumva, și atunci clar, cred că toți am avut discuții cu părinții, cu elevii, cu părinții și elevii deopotrivă, astfel încât să stabilim foarte clar fiecare ce are de făcut în perioada următoare”, mai spune profesorul buzoian.

El atenționează că „ar trebui identificat concret ce nu am făcut bine, pentru că e clar că ceva n-a funcționat, ce urmează să facem și să le spunem copiilor pas cu pas ce avem de făcut, pentru că ei ne pot ajuta să atingem rezultatele pe care le dorim de altfel cu toții”. Altfel, este de părere că orele de pregătire, chiar dacă ar fi dublate sau triplate, nu și-ar atinge ținta.