miercuri, 15 iulie 2020

Blajinii și Moartea Covidului

Conform tradițiilor străvechi, blajinii” sunt printre cei dintâi oameni de pe pământ, locuiesc undeva foarte aproape de Rai, sunt vecinii lui Dumnezeu și, bănuiesc, nu se ceartă cu El pentru grănițuire, adică pe unde trece hotarul,  sau pentru picătura de la streașină, deși mi-i închipui uneori sărind pârleazul la furat de mere.

Numele lor se traduce din slava veche prin „fericit, blând, om sfânt”, cum mai sunt ei cunoscuți. Tradiția, din străvechime, le leagă simbolistica de un cult al morților, însă figura lor era asociată adesea și cu cerșetorii miluiți la poarta bisericilor…

Și tind să le dau dreptate acestora din urmă, cerșetorii, boschetarii par să fie salvarea umanității, degeaba se dau cu fundul de pământ laboratoarele farmaceutice, vaccinul anti-COVID stă în gena oamenilor străzii. Mă uit la (prea)fericitul care s-a aciuiat de pe la Paște la un colț de bloc, în zona Unirii Sud. L-am văzut tronând printre coji de ouă roșii, într-o băltoacă de urină și vin, lipsit de griji, cu un zâmbet lățit cât toată fața, parcă era Iliescu în zilele lui de 99 la sută!

Au venit zile reci ca de noiembrie, a plouat de te uitai zgribulit prin jaluzele și nu te îndurai să ieși din apartament, zâmbetul lui rezista, ca într-o reclamă TV. Arde soarele ca la tropice, el stă netulburat în plapuma tivită cu roșu, ca o hlamidă imperială, și salută curioșii cu o veselie molipsitoare.

Dar nu numai personajul meu uimește prin tonus și sfidarea capriciilor meteo, toți cerșetorii au un soi  de „jemanfișism”,  parcă sunt ocrotiți de o putere mai presus de Ordonanțe, stări de alertă, bombe virusologice. Îl cunosc pe unul care umblă cu cizme de cauciuc vară-iarnă, are degetele de la picioare carne vie, dar nu-l doare nimic, doarme prin șanțuri, n-a luat un medicament la viața lui. Poate o fi făcut vaccinul ăla cu 1.000 de ace din copilărie, cum mai zic unii că s-a format imunitatea pe aici, dar astea sunt povești de adormit națiunea.

Altul chiar seamănă de te crucești cu Rasputin la moacă, hirsut, cu o privire mistică, tu mergi îngândurat, împovărat, el trece pe lângă tine cu un surâs misterios, parcă știe toate tainele lumii. Nu i-am văzut odată, pe toți acești blajini, o singură și amărâtă de dată, să fi purtat mască, de mănuși nu este cazul, oricum nu se spală ei pe mâini, n-ar face un duș nici dacă s-ar trezi teleportați sub cascada Niagara.

Păi dacă ăștia nu au anticorpi naturali pentru preparat vaccinul suprem – Moartea COVIDULUI, atunci cine să aibă, Cataramă sau bulibașa Parpanghel?! Stop, închideți robinetul miliardelor vărsate la OMS și alea alea, puneți-le lor în palmă câțiva firfirici, scăpați ieftin din pandemie! Le luați sângele la fugă, la centrifugă, și vindeți leacul la capul gol. Redresați și economia, măriți alocațiile și pensiile, bașca afacerea cu turismul și restaurantele.  Doar atât, când deschideți localurile, așezați-i pe ei în capul mesei, spălați-le picioarele, ungeți-i cu mir. Deși boschetarul ăla cu cizme de cauciuc va protesta oripilat, probabil la primul spălat își va pierde farmecul și puterea vieții, precum Samson forța brațelor când l-a tuns muierea..

N.B.: Lăsând glumei rostul ei, zilele acestea s-a potrivit să ajung pe la Urziceni, unul dintre fiefurile pandemiei în perioada ei năvalnică. În fața Judecătoriei, un pâlc nedistanțat social de rromi, ca să le zic politically correct, bașca nelipsitele pirande și puradei, zarvă, haloimăs. Cohorta în uniforme albastre de la intrarea în tempul Justiției nu s-a deranjat să facă niscaiva ordine, evident spectacolul făcea parte din peisaj. Irefutabil! Remarca unui avocat – „La Judecătoria Buzău îi zbura Poliția Militară!” – mi-a dat un vag fior de mândrie locală.  Dar cum par să se reaprindă focarele și pe aici, mă abțin, tot la blajini ni-i nădejdea!

P.S. Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare 

 

 

loading...
error: Content is protected !!