,,Atenție, urmează detalii ce vă pot afecta emoțional …”

… și pac, dai pe sport, fashion sau National Geografic. Acolo, așa cum dependenții de heroină se păcălesc cu metadonă, te înfurii la un penalty acordat în ultimul minut, te bucuri că nici modelele nu mai sunt ce au fost sau te ștergi de o lacrimă la vederea eternei Bambi sfâșiată de leu. Mă rog, în ultimul timp sunt mai promovate imagini ale leuților și tigrișorilor scheletici, rămași fără prinos de ierbivore într-o savană pustiită de oameni. Ridici din umeri, „așa se întâmplă când te crezi regele animalelor, dar nu treci pra­gul parlamentar”, și dai înapoi pe meci.

Desigur, ai și varianta B, în care distanțarea socială față de telecomandă se adaugă curiozității de tip ,,capra vecinului“. Rămâi cu ochii proptiți indiferent în ­fia­rele care învăluie vieți sfărâmate de neatenție, în plânsul unui copil părăsit sau în suferința unui pat de spital („da… ce subiect bun… bagă-l de la 19.40, 90 de secunde și apoi reclame și sport”).

Te uiți și blochezi emoția, fie din cauza avertismentului de dinainte („nu te emoționa…  te informăm că au ars 5 oameni”), fie că, pur și simplu, ești fascinat și lacom de detalii morbide, ca de desenele ­animate de care nu ai avut parte destul în copilărie.

Ce grijă paternă a CNA-ului cu haremul lui de televiziuni să nu fim afectați emoțional! Sigur, în discuție intră și copiii , alungați de la televizor („fugi, că nu e pentru tine”) se pot refugia în si­guranța smartphone-urilor fără de avertismente parentale. Decât să ne trăim emoțiile, mai bine să le oprim.

În seara asta îți blochezi emoțiile „la ordin”. Mâine ai nevoie doar de 4 clase ca să citești că e fierbinte cafeaua de fast food și nu de bunul simț minim. Poimâine afli că dacă ai albele la șah e bine să nu faci prima mutare ca să nu lezezi sentimentele regelui negru.

Trăim într-o lume care pretinde că ne protejează sensibilitațile de parcă am fi copii, dar ne pune în față încercări uriașe de adulți. Și atunci reacționăm treziți ­brusc din iluzia basmului în care lupul e ucis de vânător, Cenușăreasa ajunge prințesă, iar prințul ajunge împărat.

Din păcate, în lumea reală, uneori oamenii se sufocă pentru că nu au purtat o mască; și ți-e teamă.

uneori nu poți convinge pe cei din jur de adevărul ­evident; și e trist.

uneori, rasa celuilalt devine urletul justificativ al neputinței tale; și te înfurii.

Dacă sufletul e o fântănă, să nu ne fie teamă să o adâncim prin emoții în căutarea unor ape mai curate…

Uneori, binele nu învinge și ar fi nevoie măcar să fim lăsați să simțim asta.

Costin DUȚU
www.drcostindutu.ro