Altă întrebare!

Cum s-a făcut de a ajuns în fruntea Consiliului Le­gis­lativ trista figură numită Florin Iordache? Răspunsul este simplu: Altă întrebare!

Este limpede ca lumina zilei că am asistat, marți, în Parlament, la un blat de zile mari între toți actorii po­litici care contează în Ro­mânia anului de grație 2020. Nu cred o iotă din jură­mintele liberalilor sau ale useriștilor cum că usturoi n-au mâncat și nici gura nu le miroase; Iordache a ajuns în sinecura respectivă cu voturi din toate taberele.

Bine-bine, vă veți între­ba – și pe bună dreptate! -, ce interes ar fi avut actuala opoziție parlamentară, inclusiv partidul izvorât – mai alb, mai curat decât Afro­dita ivită din spuma mării – din protestele împo­triva Ordonanței 13 năs­cută din condeiul lui Ior­­dache, pentru ca acesta să ajungă în fruntea unei asemenea instituții?

Răspunsul este simplu și are două laturi.

Prima se referă la instituția propriu-zisă. Ea trebuie, teoretic, să ia la puricat actele normative emise de diverse organisme legiuitoare – cu precădere legile, hotărârile și ordonanțele de guvern – pe care trebuie să le avizeze. Un aviz consultativ, de care legiuitorul poate sau nu poate ține cont. Avizul  Con­siliului Legislativ are aceeași putere precum avi­zele din comisiile de specialitate ale Parlamentului; pot fi legi cu aviz pozitiv care să nu treacă de votul plenului, iar altele, cu aviz negativ, să fie adoptate.

Cea de-a doua se referă la deținătorul acestei fun­c­ții. O persoană bine pre­gătită, cu conștiința funcției și a responsabilității acesteia, va face publice orice fel de derapaje ale unui act normativ, le va supune dezbaterii celor implicați în luarea deciziei, a celor vizați de acesta și, de ce nu, dezbaterii societății civile, care ar putea lua atitudine și pune presiune pe legiuitor. Însă un om de tipul lui Florin Iordache se va mul­țumi să-și doarmă somnul de frumusețe pe scaunul oferit pe viață de Parlament.

Puneți pariu că, nu vom mai auzi de acum încolo de Florin Iordache?

 

P.S.: Apropo de „altă întrebare”, îmi permit și eu una fără legătură cu subiectul de mai sus: cât timp va mai trebui să suportăm retardați în fruntea Edu­cației?