90 de ani de la naşterea doctorului Nicolae Bobocea 

Anghel C. TUDOR

Doctorul Nicolae Bobocea, reprezentant de marcă al ­me­dicinei veterinare, s-a născut la 28 mai 1930 în urbea Buzăului,  pe strada Tudor Vladimirescu nr.7 (actualmente George Emil Palade). Părinţii săi, Vlad şi Lucreţia, veniţi de la Pogoanele (localitate buzoiană având în prezent rang de oraş), se stabilesc la Buzău, cu ceva vreme mai înainte desfăşurând aici o mică afacere meşteşugărească şi comercială.

Între anii 1937 şi 1941 urmează cursurile elementare la Şcoala Primară nr.1, situată în apropierea locuinţei sale. Între anii 1941 şi 1949 îşi continuă pregătirea la prestigiosul liceu buzoian „Bogdan Petriceicu Hasdeu” (1838-1907),  cursul inferior (gimnazial) şi cel superior (liceal). În toamna aceluiaşi an (1949) se înscrie prin concurs la Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti pe care o absolvă cu „brio”, ca şef de promoţie. Referitor la studiile urmate, putem aminti faptul că în luna iulie 1957 a participat la cursul de perfecţionare-instruire a corpului didactic de la Sibiu (ICD), organizat de Direcţia Generală a Învăţământului Agricol din Ministerul Agriculturii, iar în perioada anilor 1977-1984 a urmat stagiul de pregătire-doctorat, forma fără frecvenţă,  sub conducerea ştiinţifică a renumitului Profesor Dr. Docent Alexandru Niculescu. La 26 mai 1984 şi-a susţinut public teza „Studiul parazitozelor la ovine din complexe industriale şi necesitatea economică a măsurilor de prevenire şi combatere”, obţi­nând titlul de Doctor în Medicină Veterinar.

Referitor la activitatea sa profesională, cât şi la funcţiile ocupate de-a lungul timpului, vom face referiri esenţiale.

După absolvirea facultăţii, a fost încadrat la I.A.S. Buzău, în funcţia de medic veterinar (1 fe­bruarie 1955 – 1 decembrie 1956). La solicitarea Şcolii Profesionale Veterinare din Buzău, a fost transferat la această unitate de învăţământ ca profesor de specialitate până la 21 aprilie 1958. Faptul că şcoala amintită părea că va fi desfinţată, Secţia agricola raională Buzău (la cererea acestuia) îl numeşte pe postul vacant de medic veterinar la Circumscripţia de specialitate din localitatea buzoiană Cândeşti, unde a lucrat timp de peste 10 ani (21 aprilie 1958-1 august 1968).

Diversitatea problemelor din mediul rural l-a determinat să cunoască realitatea greutăţilor cu care se confruntau deţinătorii de animale şi contribuţia  profesiei de medic veterinar în rezolvarea acestora. Un episod din activitatea sa profesională îl reprezintă acţiunea de comba­tere a febrei aftoase din Moldova unde a participat efectiv timp de 3 luni (ianuarie-martie 1959), totul fiind pus la punct şi coordonat de  Direcţia Sanitar-Veterinară din Ministerul Agriculturii. Medici şi tehnicieni de specialitate din întreaga ţară au participat activ la stingerea epizootiei amintite, extinsă destul de repede începând cu partea de nord a zonei moldave (Bereşti, Mastacani, Slivna, Folteşti etc.)  înaintând către sudul acesteia, cu mare cuprindere a localităţilor din jurul oraşelor Brăila şi Galaţi. Acţiunea s-a desfăşurat în condiţii destul de grele, pentru că a fost o iarnă extrem de geroasă, iar deplasările s-au făcut de cele mai multe ori cu căruţa sau pe jos. Cu toate aceste impedimente acţiunea s-a finalizat cu succes, pe măsura eforturilor depuse.

Motivând că la sfârşitul ­anu­lui 1966 se înfiinţase la Buzău Laboratorul Veterinar (în pri­mii ani cu patru profile de diagnostic, cu posibilităţi de extindere), Direcţia Agricolă a judeţului Buzău propune Consiliului Superior al Agriculturii ca, începând cu 1 august 1968, medicul ve­terinar Nicolae Bobocea să-şi desfăşoare aici activitatea. După doar două săptămâni de instruire este numit şeful Sectorului de Serologie al laboratorului, sector mult solicitat în acea perioadă. Odată cu înfiinţarea Inspectoratelor Sanitare – Veterinare, în primăvara anului 1971, la scurt timp este numit inspector şef adjunct la nivelul judeţului Buzău (1 mai 1972).

În perioada 1971-1992 a participat activ, la nivel local, în centre judeţene sau la nivel central, la o serie de instruiri metodolo­gice în domeniul său de specia­litate cu ale sale ramuri: serologie, microbiologie, parazitologie, virusologie, micologie, to­xi­cologie, boli carenţiale etc. S-a preocupat permanent de îndrumarea şi controlul circumscripţiilor sanitar-veterinare din întregul judeţ, oferindu-le tot sprijinul.

Printr-o dispoziţie aberantă din 2 martie 1976 a Preşedintelui Consiliului Popular judeţean Buzău,  este numit la C.A.P. Maxenu pentru redresarea economico-financiară a acestei unităţi, care începuse să obţină rezultate tot mai slabe, mai ales în sectorul zootehnic. Timp de zece luni cât a activat aici, situaţia din sectorul amintit al C.A.P.-ului s-a îmbunătăţit considerabil. Păcat însă că la nivelul Inspectoratului Judeţean, de unde plecase, activitatea acestuia slăbise vizibil. Revenirea doctorului Bobocea în cadrul inspectoratului a determinat schimbarea radicală a activităţii. Este numit coordonator, apoi şef deplin al laboratorului de diagnostic, care avea în studiu diferitele stări patologice în rândul animalelor uneori cu episoade destul de dramatice de îmbolnăviri grave, mortalitate sau sacrificarea de necesitate a acestora.

Este cunoscut că în trimestrul II al anului 1990, inspectoratele sanitar-veterinare  au devenit independente faţă de direcţiile agricole judeţene, transformându-se în direcţii sanitar-ve­terinare judeţene cu personalitate juridică şi contabilitate proprie, cu o structură organizatoric-funcţională mult îmbună­tăţită. La nivelul fiecărui DSV judeţean s-a înfiinţat Poliţia Sanitară Veterinară, cu atribuţie de control a produselor alimentare de origine animală, a ­res­pectării legislaţiei sanitar-veterinare privind sănătatea animalelor şi implicit a oamenilor. Situaţia creată după decembrie 1989 n-a fost deloc uşoară nici în sectoarele agro-zoo-veteri­nare. Astfel că desfiinţarea fostelor CAP-uri, IAS-uri, complexelor animaliere s-a făcut cu o oarecare greutate. Din mers, uneori destul de târziu şi cu dificultate, situaţia s-a mai îmbunătăţit cât de cât, neajungându-se însă la nivelul dorit.

Activitatea pe plan ştiinţific a doctorului Bobocea a fost una prodigioasă. Nu a avut nicio absenţă de la cursurile organizate la Casa Agronomului Buzău la care participa un număr semnificativ de medici şi tehnicieni ve­terinari care  îşi desfăşurau activitatea în întregul nostru judeţ. La întâlniri participau de multe ori şi reprezentanţi din alte judeţe. A oferit sprijin deosebit efectuării stagiilor de practică a elevilor şi studenţilor în diferite unităţi din judeţ. Pentru un oarecare timp a ocupat funcţia de secretar al Societăţii de Medicină Veterinară, actualmente Asociaţia Generala a Medicilor Ve­terinari din România – filiala Buzău, având repetate discuţii destul de fructuoase cu specialişti, profesori universitari etc, în cadrul întâlnirilor organizate la diferite nivele. A fost membru permanent în diverse brigăzi ştiinţifice, răspunzând prompt celor care-i solicitau sprijinul. A fost autor şi coautor la elaborarea unor lucrări ştiinţifice. Pentru întreaga sa activitate, a fost răsplătit cu cinci medalii jubiliare, din care amintim:

• în cinstea încheierii colectivizării agriculturii din partea Consiliului de Stat al RPR-aprilie 1962);
• medalie de aur pentru merite profesionale deosebite (AGMVR 1990);
• medalie pentru progresul medicinii veterinare (AGMVR-1997).

După 40 de ani de activitate fără întrerupere pentru munca depusă şi limita de vârstă s-a pensionat la 31 decembrie 1994.

Îşi încheie cursul vieţii cu multe împliniri şi realizări, trecând la cele veşnice în ziua de 19 decembrie 2014, trupul său neînsufleţit fiind aşezat în cripta mortuară din Cimitirul Dumbrava Buzău, alături de ai săi părinţi.

Considerăm totuşi că este potrivit momentul de a prezenta succint câteva date esenţiale din viaţa şi activitatea celei care i-a fost mereu alături, la bine şi la greu, sufletul pereche al doctorului Nicolae Bobocea.

Este vorba despre medicul Valeria Bobocea care s-a născut la echinocţiul de toamnă 1935 (23 septembrie) într-o zonă de deal din apropierea oraşului Câmpina, în satul Dădăneasa din comuna Proviţa de Jos. Părinţii săi Petru Popescu (maistru mecanic) şi Maria (casnică) alcătuiau o fa­milie demnă, cinstită şi harnică, bine văzută în comunitatea din care făcea parte. Cursurile şcolii elementare şi gimnaziale le-a urmat în comuna natală. Se înscrie apoi la Liceul teoretic Nicolae Grigorescu (1838-1907) din Câmpina, ale cărui cursuri le absolvă ca şef de promoţie în vara anului 1953, an în toamna căruia este înscris în clasa I unicul său frate, Florin, devenit inginer electronist (actualmente pensionar, cu domiciliul în Bucureşti). În toamna aceluiaşi an se înscrie fără examen de admitere la Facultatea de Medicină din Cluj-Napoca având dascăli renumiţi printre care şi cunoscutul semiolog, Profesor Dr. Docent Iuliu Haţeganu (1885-1959). Absolvă facultatea în iulie 1959 tot ca şef de promoţie. Prin repartiţie guvernamentală este numită ca medic generalist la Circumscripţia medicala Cojanu Buzău, regiunea Ploieşti, începând cu data de 1 octombrie a aceluiaşi an (1959).

Către sfârşitul anului 1961, prin concurs, este numită la dispensarul medical al Întreprinderii de Mase Plastice Buzău (înfiinţată în anii 1951-1952). După mai bine de patru ani i se în­credinţează în plus şi funcţia de director al şcolii Sanitare Buzoiene, şcoală cu renume, înfiinţată printre primele 7 din ţară, la 1 octombrie 1949, prin străduinţa neobosită a medicului Iosif Tinca, acesta devenind Director al Centrului de Recoltare şi Conservare a Sângelui Buzău.  Datorită faptului că a dat dovadă de o pregătire temeinică, minuţioasă, activitatea sa fiind încununată cu succese remarcabile, Valeria Bobocea a urcat destul de repede în ierarhia administrativ organizatoric-medicală. Rând pe rând, dar în mod alert, ocupă funcţia de director de Spital Judeţean, apoi de director adjunct, după care şi pe cea de director coordonator al Direcţiei de Sănătate Publică a Judeţului Buzău, până la evenimentele din decembrie 1989. Se mai ştie că i-ar fi fost propusă o funcţie destul de importantă la Ministerul Să­nătăţii pe care, din motive personale, numai de dumneaei ştiute, a refuzat-o.

Între timp a urmat cursurile de secundariat devenind medic specialist în expertiza şi recuperarea capacităţii de muncă. A fost un bun colaborator, îndrumător şi coordonator desăvârşit al întregii activităţi avute sub a sa îndrumare şi răspundere. A oferit tuturor sfaturi, înţelegere şi mult sprijin, toate la momentul potrivit şi încadrate în limita bunului simţ al echităţii sociale şi respon­sabilităţii. Era interesată tot timpul de apariţia noutăţilor în toate domeniile. O caracteristică aparte a Valeriei Bobocea era aceea de a fi mereu în pas cu „moda”, ţinuta sa vestimentara era permanent elegantă.

Sunt foarte multe de spus ­des­pre medicul Valeria Bobocea care a plecat dintre noi destul de „tăcut”, parcă din dorinţa de a nu supără pe nimeni din jur, iertând pe cei care cumva i-au greşit şi cerându-şi iertare, la rându-i, tuturor. Inima sa a încetat să bată la 20 decembrie 2019. Îşi doarme somnul de veci în cripta mortuara din cimitirul Dumbrava alături de soţul şi socrii dumneaei. Urmaşul unic al familiei Bobocea, Cezar-Emil (Bobiţă), cunoscut fizician, lucrează la Institutul (Centrul) de Fizică Măgurele. Este căsătorit, familia sa având domiciliul în Bucureşti.

(Anghel C. TUDOR este asistent medical principal Medicină Generală-Urologie, pensoinar)