Stau și mă gândesc, că de stat (în casă, în izolare, în distanțare) sunt somat să o fac, iar gânditul încă nu au descoperit vreo metodă să îl îngrădească: oare cu ce începe să semene tot mai strident povestea asta cu covidul pe post de Bau-Bau mondial?
Experții, vocile cu autoritate în domeniu, și mă refer strict la epidemiologi, nu au fost capabili/capabile să ofere o versiune coerentă, începând de la apariție, răspândire, contaminare, simptome, tratament… Se contrazic, sunt copleșiți de avalanșa seducătoare de fake-news, par să fie doar de butaforie, un soi de decor din carton, menit să creeze iluzia realului. Niște marionete, ar zice observatorul sceptic, văzând cum politicienii le tot iau fața specialiștilor, își arogă partea leului și pun de campanii electorale post-pandemie.
Că nu pot să nu mă întreb, că de fapt asta presupune gânditul, cu ce poți compara această pandemie (ce rimă sinistră la comedie!)? Că tocmai spuneam, specialiștii mai rău m-au băgat în ceață, și continuă să mă decepționeze/confuzioneze, și voi explica imediat de ce… Așa că m-am dus spre referințele culturale, oarecum mai la îndemână, și de folos minții în vremi de claustare. Mi-am amintit de ,,Așteptându-l pe Godot” a lui Samuel Beckett, o chintesență a absurdului, pe care îl poți interpreta în fel și chip, inclusiv să te uiți pe pereți și să aștepți să sară de undeva virusul ăsta de nimic, de Eugene Ionesco al nostru, de Dino Buzzati cu “Deșertul Tătarilor”, Franz Kafka din “Procesul”, “Castelul”, și lista rămâne deschisă, adăugați acolo ce vă place, e un bun exercițiu de ținut mintea în priză… Eu unul am căutat și revăzut ,,Ultimul țărm”, filmul acela tulburător, cu submarinul plecat din apele Australiei spre America de unde recepta un semnal Morse, ce părea un semn de viață în pustiul nuclear de după Cel De Al Treilea Război Mondial, dar care se va dovedi o farsă a sorții…
De ce plonjez în plin absurd? Păi, să trimiți o delegație de medici specialiști, cu arme și bagaje, blindați, instruiți, să-și ajute colegii de peste Prut în lupta cu inamicul nevăzut, și să vină infectați ei înșiși! Prin ei însiși, pentru a glumi amar! Dincolo de tragismul ei, știrea a sunat ca o parodie la Loterie în sezon de pandemie: 7 din 42! Fix atâția au fost depistați suspecți de coronavirus, dar oamenii aceștia au devenit, cu un barbarism la modă – ,,contacți”, cine știe ce mâini au strâns, cu cine au stat la masă, că frații noștri basarabeni sunt vestiți prin ospitalitate. Ba chiar au participat la o ceremonie cu reprezentanții autorităților locale, precum în bancul de succes pe Internet – vrei să fii erou, ia virusul și du-l în Parlament! Se cam îngroașă gluma, totuși, nu pot să nu revin la ceea ce spuneam în preambul, încerc să stau strâmb și gândesc drept, vorbim despre specialiști, echipați ca la carte, înhămați în combinezoane, măști, viziere, mănuși, bașca dezinfectanți la discreție.
Nu d-alde nea Ion, care își rupe din banii de pâine pentru o sticlă de clor, sau spirt, rar să și le permită pe amândouă, plus încă nelipsitele măscuțe terchea-berchea, la preț de speculă. Și aici ar fi comentat, în vremi de război, cum induce Guvernul senzația că trăim, speculanții erau unși cu smoală, tăvăliți prin fulgi și plimbați prin piață cu pancarta de gât. Nu e cazul, s-a schimbat macazul, dar niște prețuri plafonate se puteau legifera, dacă n-ar fi deranjat chiar afacerile lor de familie! Mai ales că atinse la pungă sunt persoanele în vârstă, apăsate deja de discriminare, izolare și excluderea socială, nu-l mai usturi și la buzunar pe pensionar.
Iată ce spunea amiralul cu patru stele William McRaven, căruia i se datora obligația deranjantă că trebuia să ne descălțăm la punctele de securitate din aeroport: „În apărarea mea, pot să spun că am crezut că măsura va fi în vigoare doar câteva luni”. Să nu ne trezim, așadar, că ne apucă Paștele Cailor tot cu măștile acelea stupide! Întâi să iasă experții neamului și să explice măcar cum s-au putut infecta dintr-o lovitură 7 din 42 de croitorași viteji? Trimiși să dea exemple de corectitudine sanitară pe frontul anti-pandemie.
Altminteri, totul pare să se reducă la formula: Te lepezi de covid? Mă lepăd de covid! Vorba lui Trump, care în fanfaronada lui se tratează singur – nu știu dacă ajută, dar nici rău nu face!
P.S. Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare!
